”Fiecare loc frumos al României este însoțit de o legendă”

Fotograful băimărean Ilie Tudorel a început, în urmă cu mai bine de zece ani, să imortalizeze obiectivele României de pe lista UNESCO. Au rezultat foarte multe fotografii din care a selectat, cu greu, după cum spune artistul, o serie de imagini care fac obiectul expoziției ”Comorile României”, expoziție ce a fost itinerată în mai toate zonele României și în câteva comunități de români din diaspora. Dorina Cioplea-Văduva s-a întâlnit cu Ilie Tudorel la Târgu Jiu, la vernisajul expoziției care este, până pe 10 mai 2019, găzduită de Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” și a discutat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro despre acest proiect și necesitatea existenței unei baze de date dar și a unei vizibilități a acestor obiective aflate în patrimoniul cultural material și imaterial al umanității.

Știu că lucrați la acest proiect de zece ani și că ați reușit să cuprindeți în el toate obiectivele românești aflate pe lista UNESCO dar și cele aflate pe lista scurtă de așteptare. De ce ați simțit nevoia să faceți acest proiect?

Da, lucrez de peste 10 ani, am realizat peste 100 de mii de fotografii din care am selectat aceste comori ale României pe care le ofer tuturor românilor.

Eu am început acest proiect cultural dintr-o nevoie, hai să-i zicem socială. Pentru că mergând la aceste obiective UNESCO, care în același timp sunt și foarte importante obiective turistice ale României, mă întâlneam cu tot felul de persoane care fotografiau încântate dar care nu știau că sunt obiective UNESCO. Și atunci m-am gândit că ar fi foarte important pentru toți românii, sau pentru cât mai mulți din ei, să știe ce obiective are România pe lista patrimoniului mondial al umanității.

Cât de accesibile sunt aceste obiective? Pentru că mi se pare un aspect foarte important. A fost greu să ajuneți la ele?

Cu mici excepții, a fost ușor accesul. Desigur, ele sunt răspândite pe suprafața întregii țări și este o adevărată performanță să ajungi la ele, la toate. Expoziția de artă fotografică ”Comorile României” este singura expoziție completă, cu toată lista patrimoniului mondial tangibil, intangibil, natural și lista indicativă, din România și din lume. Nimeni nu a mai dus la bun sfârșit un astfel de proiect. Sigur că este, pentru mine, un proiect fără de sfârșit. Suntem la Târgu Jiu acum și aveți aici un monument extraordinar, Coloana fără sfârșit sau Coloana infinitului, care apare în expoziția ”Comorile României”. Ei bine, aceste monumente se mai restaurează, se mai renovează, și merită o nouă fotografie. Ori de câte ori se va întâmpla ceva cu aceste obiective eu voi fi acolo și voi face o nouă fotografie. Sigur, va urma și un album de artă fotografică atașat acestui proiect, și un site, și o pagină de Facebook, pentru că este la modă, cu avantajele și dezavantajele sale. Va fi o punte de legătură între oricare dintre românii care doresc să vadă și aceste valori ale României, pe care merită să le vizitați.

Este acesta cel mai important proiect pe care l-ați desfășurat și îl desfășurați, promițând că veți continua să faceți ceea ce ați început acum zece ani?

Este un proiect integrat într-un  program cultural care își propune să promoveze valorile românești, în special valorile tradiționale, alături de această expoziție care în spatele fotografiilor are o documentare foarte vastă și care va fi conținută în aceea publicație / album de artă fotografică și, bineînțeles, pe site, ei bine, acest proiect conține și alte proiecte culturale. Un proiect foarte important și care va fi expus și aici, la Târgu Jiu, este ”România, repere culturale”. De ce a apărut acest proiect? Ei bine, pentru că peste tot pentru pe unde mergeam oamenii îmi spuneau ”avem și noi aici niște locuri și lucruri frumoase, la noi în oraș, în județ” și eu le spuneau că nu sunt pe lista UNESCO și ei îmi replicau ”atunci să faci bine să pui la punct o expoziție în care să apară și altele, nu numai cele de pe lista UNESCO, pentru că mai avem și alte frumuseți care merită să fie cunoscute”. Și așa am făcut. Iată cum s-a născut un nou proiect cultural, în continuarea acestei expoziții, pentru că atât monumentele UNESCO dar și cele care nu sunt pe această listă dar reprezintă ceva pentru România trebuie să fie cunoscute de toți românii.

Sunt convinsă că realizarea acestui proiect a implicat eforturi serioase, implică timp dar și resurse financiare. ați avut parte de susținere? Cine v-a ajutat?

Am găsit susținere. În final, pe unde am fost, toți s-au atașat de acest proiect, toți l-au simpatizat, cui am cerut ajutorul m-a ajutat, nu am scris proiecte de finanțare care să ajungă în niște sertare și care să fie uitate, la fel cum nu mi-a fost greu să bag mâna în pușculiță și să cheltuiesc din banii mei pentru acest proiect. În definitiv cheltuiesc pentru țara mea, pentru România.

Care sunt alte obiective decât cele pe care le-ați fotografiat deja și care nu sunt și poate nu vor fi niciodată pe lista UNESCO? Aveți unele anume la care vă gândiți și cu care veți începe următorul proiect?

Proiectul de care v-am spus, ”România, repere culturale”, este un proiect în curs. Deja a fost vernisată expoziția la Baia Mare de Ziua Culturii Naționale 2019, și cu asta s-a făcut lansarea proiectului cultural și a turneului național. De acolo a fost expusă la Muzeul din Bistrița, secția de Artă Contemporană, și a avut un foarte mare succes. Vizitatorii au fotografiat cu telefonul fiecare fotografie din expoziție, pentru că fiecare fotografie avea atașată de ea o poveste. Este vorba despre o expoziție de imagini dar și de povești. Fiecare loc frumos al României este însoțit de o legendă, de o poveste, de ceva interesant. Se pare că este un proiect care prinde și că pe unde umblu mai atașez câte ceva la proiect. Spre exemplu ieri (n.r. 31 martie 2019) am vizitat Peștera Cioarei de la Boroșteni, din județul Gorj, care este o locație unde s-au găsit urmele celei mai vechi locuiri, de peste 50 000 de ani, din Europa. Cum poți să nu pui această locație printre reperele culturale ale României? Și de ce nu chiar ale Europei? Este un reper de excelență, un superlativ al județului Gorj. Interesant este că în comuna Peștișani multă lume nici nu știa ce se întâmplă acolo. Mulți chiar mi-au zis să nu mă duc, că sunt vipere și că nu am ce să văd acolo. Ei bine, eu nu mă las și aceste repere culturale, adevărate perle ale României, merită să le cunoască toată lumea.

Ne întoarcem la ”Comorile României”, despre care spuneți că merită să fie cunoscute. Ați itinerat această expoziție în mai multe locuri și în mai multe țări, în comunități de români. Care a fost reacția românilor din Diaspora când au văzut aceste locuri fotografiate?

Eu am fost de-a dreptul impresionat. A venit o femeie la mine, în Transcarpatia, la românii din Maramureșul de Nord, zona Ucrainei, și mi-a zis ”domnule, când te-am auzit cum vorbești și am ținut lucrurile alea în mână, m-au trecut fiori, au trecut furnici prin mine”. Asta înseamnă că totuși ceva ajunge la sufletul lor. Oamenii au fost mândri că noi, în ciuda oricăror bârfe că suntem cei mai săraci din Europa, avem totuși ceva cu care să ne mândrim, ceva ce nu mai are nimeni.

Astăzi ați venit și cu straița plină la vernisaj. Așa mergeți la fiecare vernisaj?

Da, așa merg la fiecare vernisaj. Mai ales la noi, în Maramureș, e rușine să umbli cu straița goală prin țară. Te râde lumea.

Și ce aveți în straiță?

Am niște artefacte. Niște lucruri de mare valoare. Păi spuneți și dumneavoastră, cum să nu fie de mare valoare acest artefact extraordinar (n.r. un covoraș) ieșit din mâinile unor țesătoare extraordinare, femeile din Botiza, care la ele acasă țes, precum strămoașele lor, la râzboaiele de țesut, aceste minunate covoare. Covoare care au ajus și pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, deci sunt o valoare mondială cu care, sigur, ne mândrim, sau ar trebui să ne mândrim.

Considerați că ceea ce faceți dumneavoastră este și o muncă de restituire dar și de onorare a istoriei și a eroilor noștri?

Eu aș vrea să lărgesc puțin această noțiune de ”eroi”. Eroi sunt și Ștefan cel Mare, care a clădit minunatele biserici și mânăstiri din Moldova, Petru Rareș sub comanda căruia s-au pictat, Vlad Țepeș pe care îl vedem aici reprezentat prin casa sa natală din Cetatea Sighișoara, Tudor Vladimirescu – este eroul dumneavoastră local, dar oare cei care produc ceramica de la Horezu și care păstrează această tehnică de mii de ani în așa fel încât chiar UNESCO a recunoscut că sunt demni să fie în patrimoniul mondial, oare aceștia nu sunt eroi? Oare femeile acestea care cu strădania și truda și transpirația lor țes aceste minunate scoarțe, păstrând tradițiile strămoșești, ele nu sunt niște eroine? Eu îi pun pe toți aceștia la același nivel. Niciunul nu este mai valoros decât alții. Și să ne gândim și la cei care au făcut extraordinara statuetă ”Gânditorul de la Hamangia”, acei eroi necunoscuți… nu știm cine a făcut-o, dar iată că UNESCO a clasificat micuța stauetă printre cele mai importante artefacte ale omenirii. Făcută de noi, românii. Era o vreme în care eram, poate, mai isteți decât în ziua de astăzi, mai creativi. Ce ar fi dacă, odată ce am văzut această expoziție sau odată ce suntem conștienți de ce valori avem, să redevenim creativi, să redevenim mândri că suntem români?

Deci proiectul dumneavoastră este, printre altele, și o invitație inclusiv la creativitate și, de ce nu, la patriotism?

Nu mi se pare patriotismul ceva demodat. Am declanșat acest turneu tocmai în anul Centenarului și am reușit să desfășor peste 20 de expoziții în același an (cu o cadență de una-două pe lună), inclusiv în București, la sediul UNESCO. Cu această expoziție urmează să merg la comunitatea istorică a românilor din Serbia, zona Voievodina și zona Valea Timocului.

Dorina CIOPLEA-VĂDUVA