În perioada 9-22 decembrie 2011, la Art Yourself Contemporary Gallery din Bucureşti (str. Nicolae Ionescu 11), poate fi vizitată expoziţia “Fur&Skin”, curator Simona Vilău. Textul critic al catalogului ce însoţeşte expoziţia e semnat de Adriana Oprea. Expun artiştii: Carmen Acsinte, Alexandra Baciu, Maria Bordeanu, Mihail Coşuleţu, Ştefan Radu Creţu, Suzana Dan,Raluca Ilaria Demetrescu, Gheorghe Fikl, Remus Grecu, Adriana Horga, Valeriu Mladin, Bogdan Pelmuş, Magdalena Pelmuş, Dan Pierşinaru, Adrian Popescu, Carmen& Lea Rasovszky, Elena Scutaru, Albert Sofian, Gabriel Stoian, Maria Pop Timaru, Silvia Trăistaru, Sorana Ţăruş, Ioana Ursa, Teodora Vişineanu, Daniela Vîrlan, Bogdan Vladuţă şi Mihai Zgondoiu.
“Fur & Skin” este un proiect expoziţional despre învelişuri, pornit de la două noţiuni pe cât de simple, pe atât de înşelătoare. Blana şi pielea reprezintă “armura” fiinţelor (oameni şi animale deopotrivă) care le apropie, le îmbracă, le conţin, le protejează şi le diferenţiază ca specii.
Dacă sufletul s-ar afla închis undeva înăuntrul nostru, atunci blana sau pielea ar fi ţesuturile protectoare ale acestuia, ca pereţii unui acvariu pentru cel mai rar peşte ţinut în captivitate.
Dacă acelaşi suflet ar fi o entitate călăuzitoare, undeva în afara noastră, atunci blana şi pielea ar face tot posibilul să ţină aceste corpuri laolaltă şi să le ajute să se mişte şi să se înalţe.
Omul şi animalul sunt un binom indispensabil în lumea dominată de specii sau de particularităţile morfologice ale cărnii. Chiar dacă omul şi-a demonstrat de multe ori superioritatea prin violenţă şi sacrificiu faţă de animal, într-o lume ideală, pacifistă, aceştia ar trăi într-o armonie perfectă. Însă realitatea ne spune altceva. Animalele sunt omorâte, mâncate, li se distruge habitatul, puii rămân fără părinţi cât încă sunt mici sau părinţii asistă neajutoraţi la răpirea şi uciderea propriilor pui. Aceste lucruri sunt înfăptuite fără milă de către om sau animalele mai puternice. I se spune lanţ trofic sau luptă pentru supravieţuire. Însă, într-o societate posibilă, aceste lucruri nu ar mai fi necesare, chiar dacă ele continuă să se întâmple. Iar noi asistăm neputincioşi sau indiferenţi la înfăptuirea lor. Vorbim despre aceeaşi lume ironică, în care pancartele şi sloganurile pacifiste au un impact foarte mic, iar crima şi abuzul sunt la ele acasă, din lăcomia şi instinctul de a poseda şi de a ucide, specifice semenilor noştri.
Lucrările din această expoziţie, selecţionate după criterii conceptuale, spun poveşti din această lume contradictorie.
Unele omagiază frumuseţea şi fragilitatea animalului văzut ca simbol sau ca totem, altele trag un semnal de alarmă referitor la nefirescul şi ironia relaţiei vânător-victimă.
Captivitate, ieşire din corp, neputinţa de a ieşi din corp, victimizare, vânătoare, consumism, lăcomie, risipă şi derizoriu – noţiuni atât de specifice societăţii în care trăim.
Pe de cealaltă parte, împărăţia pielii neîncăpătoare; dichisită, dar totodată limitată; frumuseţea epidermică alăturată iluzoriu unor estetizări temporare. Gulere, cristale şi pomezi.
Apoi, corpul cu pielea sa sfidătoare, protestul şi rictusul, părul şi porii care violentează opinia publică, la fel de pudibondă ca un tânăr sfios din secolele trecute. Corpul ca limitare a întinderii pielii. Transformarea imaginii omului prin apelul la corporalitate şi prezenţă fizică.
Acest proiect nu este datat. El ar putea supravieţui în oricare dintre deceniile trecute şi probabil în oricare dintre cele viitoare. Cu siguranţă lipsesc nume, lucrări şi pereţi, însă aşa arată Fur&Skin, decembrie 2011, la Art Yourself.” (Simona Vilău)