Nicolae Rusu – prozator, eseist, dramaturg. Născut la 26.02.1948, în com. Risipeni, fostul raion Sculeni, actualmente Făleşti. Studii medii la şcoala din satul natal (1955-1966), cele superioare la Politehnica din Chişinău, Facultatea de economie (1966-1970) şi Şcoala Superioară de Literatură din cadrul Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1983-1985). Economist la o organizaţie de construcţii din Chişinău (1971-1983), debutând în 1978 cu un volum de proză scurtă şi devenind în 1980 membru al Uniunii Scriitorilor din fosta URSS. Autor al romanelor „Lia” (1983, 1998, 2019), „Totul se repetă” (1988, 2018), „Şobolaniada” (1998, 2013), „Al șaptelea simț” (2013), „Pușlamielul” (2017), „Cu ochii celuilalt” (2019), al volumelor de povestiri şi nuvele „Havuzul” (1982), „Meri sălbatici” (1987), „Avem de trăit şi mâine” (1992), „Treacă alţii puntea” (2000), „Marginea lumii” (2001), „Robul de ieri” (2007), „Geniosfera” (2013) și altele, al mai multor cărți pentru copii și al unor piese montate la radio și pe scenele teatrelor din republică, câteva cărți de publicistică, eseuri și cronici literare.
Din 1987 până în prezent este director al Fondului Literar al scriitorilor din R. Moldova. Membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, din România, al Centrului PEN Internaţional.
Proză tradusă în limbile rusă, letonă, ucraineană, tătară, georgiană, cehă, germană, mongolă, engleză etc.
Premii literare atât din R. Moldova, cât şi din fosta URSS, România şi Rusia.
