spot_img

Cum iubim limba română

Avem o limbă frumoasă. Nu o spunem numai noi, ci și alții din afara ei, care o ascultă și sunt captivați de muzica ei, cu sonorități latine, uneori italiene, alteori spaniole. Nu numai frumoasă e limba română, ci și bogată în cuvinte și sensuri, de o rară expresivitate, aptă a exprima o gamă largă de semnificații, de la cele concrete, imediate, ale vieții în întreaga ei diversitate, până la cele abstracte, ale teologiei, filosofiei și poeziei, de la cuvântul dur, plastic și teribil până la cele mai subtile, volatile și inefabile nuanțe. Frumusețea limbii române tocmai în această bogăție și expresivitate constă.

Una dintre probele cele mai elocvente ale frumuseții limbii noastre – poate proba supremă – o reprezintă literatura română. Literatura română „vorbește” pentru limba română și în limba română despre splendoarea expresivă a acesteia, care știe să grăiască despre orice, în doine și balade, proză, poezie, dramaturgie, eseu, filosofie, de la începuturile ei până azi. O limbă care știe să „îmbie”, după cum să și „înjure”, care scrie și spune despre „bube, mucegaiuri și noroi”, dar și despre luceferi, nemurire, iubire și Dumnezeu. Limba română a scris literatura română, după cum și literatura română a edificat, de-a lungul timpului, limba română. De aceea, marii iubitori și creatori ai limbii române se numesc: Heliade-Rădulescu, Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Creangă, Caragiale, Macedonski, Coșbuc, Goga, Alexei Mateevici, Blaga, Barbu, Arghezi, Rebreanu, Sadoveanu, Iorga, Mircea Eliade, Cioran, Noica, Nichita Stănescu, Grigore Vieru și mulți alții înainte de ei și după ei.

 

Având o asemenea limbă, trebuie să o iubim și să o respectăm. Și ce formă de respect și de iubire mai mare putem imagina decât preocuparea și faptul de a o vorbi și de a o scrie frumos? Dacă privim în istoria limbii noastre, consemnată în mărturiile memorabile ale cuvântului scris, fie că e vorba de poeziile lui Eminescu, de amintirile și poveștile lui Creangă, de „Criticele” lui Maiorescu, de cărțile în română ale lui Cioran (vezi „Schimbarea la față a României”), de scrierile lui Eliade și eseurile lui Ionescu, de discursurile, interpelările și polemicile parlamentare din perioada antebelică și interbelică, de memorii, jurnale etc., vom constata în complexitatea stilistică și semantică a limbii, în forța ei expresivă, în versatilitatea și diversitatea ei de nuanțe, în farmecul ei estetic și sonoritățile ei fascinante – ca o limbă care se recită, cu ritm, suflet și un puternic suflu interior – o mare iubire față de ea a celor care au gândit-o și au scris-o.

 

Astăzi, deși avem o zi care îi este dedicată, 31 august, deși îi declarăm iubire și-i organizăm festivități, deși cităm cuvinte frumoase la adresa ei, se pare că totuși nu o iubim îndeajuns. Iar dovada cea mai grăitoare pentru această insuficiență o constituie însăși limba vorbită în public, pe stradă, în tramvai și metrou, în magazine și mall-uri, în instituții, la tribuna Parlamentului, la posturile de televiziune, în analizele, disputele și polemicile politice. Limba română din spațiul public parcurge un declin accentuat, care se manifestă la nivel gramatical, logic, lexical, stilistic și semantic. Limba pe care o vorbesc unii dintre cei de la tribuna politică sau de la televizor (uneori, aceiași) este plină de dezacorduri, articulații ilogice, săracă în termeni și sensuri, plină de elemente paraverbale (ăăă-uri, îiî-uri etc.), minimalistă și rudimentară. Limba entertainmentului autohton – de multe ori, un spectacol degradant, al indecenței și obscenității – este plină de vulgarități și promiscuitate. Limba străzii devine, din ce în ce mai mult, o colecție de formule stereotipe, interjecții, cuvinte vulgare, termeni argotici, din periferia și subteranele lumii autohtone, vocabule barbare și înjurături. Desigur că limba străzii nu trebuie să fie și să sune ca limba Academiei. Dar, înainte, limba străzii era plină de deferență, politețe și bună-cuviință. Politicienii nu trebuie să fie academicieni. Deși, în vremea lui Maiorescu, a lui Ionel Brătianu și a lui Iorga, erau. Ce nivel aveau dezbaterile de pe scena politică și polemicile dintre adversari ideologici ca Maiorescu (conservator) și Spiru Haret (liberal) și ce nivel au astăzi! Vorbim, pe stradă și în planul larg al vieții cotidiene, o limbă din ce în ce mai săracă lexical și semantic, tot mai lipsită de nuanțe, incorectă, plină de erori, automatisme și marote, doldora de interjecții insalubre, populată de termeni vulgari, fără imaginație și fără plăcerea de a o vorbi.

 

De ce se întâmplă toate acestea? Limba a urmat criza de identitate și declinul societății românești de după 1990 încoace. Viața publică a parcurs în această perioadă un acut proces de degradare în zona relațiilor și valorilor sociale, a atmosferei conviețuirii interumane. Relativizarea valorilor morale, exacerbarea individualismului și egoismului, goana după bani și realizare rapidă, autizarea socială, afirmarea anarhică a personalității și intereselor fiecăruia, corupția – morbul care macină din interior fibra societății și a individului – sunt fenomene care au remodelat lumea românească postdecembristă. Limba română a fost sever influențată de acest vast proces de destructurare și dificilă, dramatică și mult-întârziată reconstrucție. De vreme ce limba exprimă universul interior și aspirațiile individului, de vreme ce ea este, într-un mod esențializat, oglinda societății, era firesc să fie adânc lovită în însăși ființa ei și să suporte transformări dramatice.

 

Un rol nefast în acest proces îl joacă mass-media, care au devenit, unele dintre ele, de largă popularitate și rating supradimensionat, tribune ale exprimării iliterate și gândirii viciate de lipsa logicii, ale relativismului etic, ale agresivității (verbale și fizice), ale prostului-gust, vulgarității și promiscuității. Prin limba pe care o practică și cultivă, prin programele, umorul și  mondenitățile pe care le difuzează, la un nivel intelectual, etic și estetic scăzut, prin unele dintre „reperele” și „modelele” pe care le promovează, posturile de televiziune, în special, își continuă această operă negativă și profund nocivă.

 

O altă cauză a declinului limbii trebuie căutată în eșecul școlii de a-și educa elevii așa cum ar trebui, la standardele pe care le-au dezvoltat o frumoasă istorie și tradiție a educației românești. Lipsa unei viziuni unitare, reformatoare, cu bătaie lungă, spre viitor, discontinuitatea actului managerial la vârful învățământului, succesiunea a nenumărați miniștri (o vreme le-am ținut șirul în revista „Tribuna Învățământului”, apoi am renunțat), subordonarea politică și politizarea și altele care țin de calificare și competență au dus la fragmentarea și fărâmițarea reformei, la nenumărate schimbări, reveniri și iar schimbări, la edificări și demolări, într-un proces administrativ incoerent și dăunător, minat de precaritate și instabilitate, ca un chin al lui Sisif extins la dimeniuni naționale. Toate acestea au influențat negativ încrederea publică în școală, soliditatea, substanța și coerența procesului de învățământ, calitatea însăși a educației. Reformele de conținut au afectat materii fundamentale între care istoria, literatura și, desigur, limba română. Studiul limbii române, de pildă, încetează prematur la sfârșitul gimnaziului, lăsându-se liceului statutul de teren (aproape) viran în cultivarea limbii.

 

Ce e de făcut? Faptul că ne iubim limba nu e suficient. Iubirea față de limbă înseamnă respect și respectul înseamnă iubire. Școala și educația au, și în această  privință, un rol fundamental. Cultivarea limbii române trebuie să devină o prioritate și o constantă a actului educațional, extinsă în liceu și – foarte important! – în universitate. Responsabilizarea mass-media cu privire la conținutul programelor difuzate și la limba vorbită în cadrul lor, crearea unor programe speciale de educație lingvistică, dar nu scolastice, plicticoase și obositoare, ci creative, inteligente, pline de vervă – sunt alte posibile idei care își așteaptă inițiatorii. Creșterea preocupării fiecăruia pentru ce și cum vorbește ar ajuta, de asemenea, foarte mult în acest proces dificil. În preocuparea pentru limba noastră, un „fagure de miere” cam amar astăzi, ar intra și refuzul unor termeni, expresii sau formule găunoase, nepreluarea lor automată în limbajul propriu, în baza unei abordări critice și selective a limbii. Reabilitarea limbii române în conștiința vorbitorilor și vorbirea publică ar trebui, în același sens, să constituie obiectul unor programe și campanii de educare și conștientizare desfășurate de instituțiile statului, de ministerul educației, de Institutul Limbii Române (pentru că, în mod lăudabil, există și un astfel de institut). Multe s-ar putea face, dacă ne iubim limba și dacă, așa cum spunem, suntem mândri de ea. Boierul și poetul Ienăchiță Văcărescu lăsa moștenire urmașilor lui Văcărești și nouă, tuturor, „creșterea limbii românești și-a patriei cinstire”! Noi ce facem cu un asemenea legat spiritual, moral și național, ce facem cu limba română și cu cinstirea patriei? Să nu uităm că limba ne definește ca indivizi și ca națiune, că limba exprimă identitatea noastră profundă, este „patria” în care existăm, trăim și visăm, cum spunea unul dintre corifeii ei. Să ne iubim limba, vorbind-o frumos!

 

Prof. univ. dr. Sorin IVAN

Decan, Facultatea de Științele Comunicării și Relații Internaționale

Universitatea Titu Maiorescu din București

 

Articole recomandate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508