Vineri, 25 aprilie 2014, în Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române din București (MNLR) şi sâmbătă, 26 aprilie 2014, la sediul Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă din Bucureşti, a avut loc a VIII-a ediţie a Colocviului Naţional al Tinerilor Critici Literari. Evenimentul a fost organizat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (FNSA) şi Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (MNLR), iar partenerii media ai evenimentului au fost Radio România Cultural, revista ,,Cultura”, AgentiadeCarte.ro şi revista ,,Caiete critice”. Invitaţi: Bianca Burţa-Cernat, Paul Cernat, Teodora Dumitru, Mihai Iovănel, Cristina Balinte, Raluca Dună, Oana Soare, Ana-Maria Dascălu, Bogdan Dascălu, Vasile Mihalache, Cătălin Sturza, Adina Diniţoiu (Bucureşti), Crina Bud (Baia Mare), Emanuela Ilie, Bogdan Creţu, Şerban Axinte, Doris Mironescu (Iaşi), Andrei Terian (Sibiu), Alex Goldiş, Claudiu Turcuș, Ioan Pop-Curşeu (Cluj-Napoca), Adrian Jicu (Bacău). Invitaţii speciali ai colocviului au fost prof.univ.dr.Ion Pop, prof.univ.dr.Mircea Martin, prof.univ.dr.Ion Simuţ (Oradea), 
prof. univ. dr. Nicolae Mecu, prof. univ. dr. Lucian Chișu, conf. univ. dr. Ioan Cristescu şi cercetător Tudor Nedelcea (Craiova). Prima dezbatere, „Cartea şi spiritul critic în societatea informaţiei şi a formatelor”, a fost moderată de criticul literar Paul Cernat. A doua dezbatere s-a intitulat “Genurile biograficului. O privire critică” şi a fost moderată de profesorul şi criticul literar Eugen Simion. Organizatorul colocviului a fost scriitorul Dan Mircea Cipariu.
Prima dezbatere, „Cartea şi spiritul critic în societatea informaţiei şi a formatelor”, a fost deschisă şi moderată de Paul Cernat care a subliniat faptul că se află în acelaşi loc mai multe generaţii de critici literari, de fapt ,,avem aici elita criticii literare postbelice” reprezentată atât prin invitaţii de onoare, dar şi ,,o elită în sală” formată din tinerii critici veniţi la 
colocviu din mai multe oraşe. La început, criticul literar Paul Cernat a explicat titlul primei părţi a colocviului –,,Cartea şi spiritul critic în societatea informaţiei şi a formatelor”- şi a adresat o primă invitaţie la dialog profesorului si criticului literar Mircea Martin, dar şi celor prezenţi despre ceea ce înseamnă spiritul critic şi în ce măsură complexele de ieri, de pe vremea lui G. Călinescu, au fost depăşite, există sau au fost înlocuite cu altele.
După o scurtă introducere amuzant-ironică în care şi-a declinat ,,orice competenţă” în ceea ce priveşte Facebook-ul sau alte ,,lucruri mai sofisticate” ale mediului electronic, dl. prof. univ. Mircea Martin a făcut o radiografie a complexelor culturale mai noi şi mai vechi ale literaturii române: ,,Nu cred că scăpăm uşor de complexele noastre şi mă tem că se transmit din generaţie în generaţie, mă tem că ele se asumă în mod diferit, de la generaţie la alta, dar ele rămân! Complexul marginalităţii este greu de depăşit, are o componentă obiectivă absolut de nedepăşit nici măcar cu imaginaţia. (…) Complexul începutului continuu este în continuare foarte viu, chiar agresiv, încurajat şi de atmosfera politică şi de momentele politice pe care le traversăm; cu un termen mai general, adamismul acesta autohton, ideea că lucrurile adevărate încep cu noi, incapacitatea multora, inclusiv a unor oameni din generaţia noastră care nu face 
excepţie, de a ne insera într-o devenire, într-o serie culturală, fără a avea complexul acestas al ireductibilităţii, al orgoliului personal! Cred că acest complex funcţionează în continuare din păcate. (…) Complexul nerecunoaşterii europene şi universale s-ar putea să fie depăşit în timp… Integrarea noastră într-o lume euroatlantică nu e lipsită de importanţă, chiar dacă e o integrare doar politică şi militară deocamdată şi nu culturală cum ar trebui… Din păcate, deşi avem mult mai multe condiţii decât au avut predecesorii noştri de afirmare în afara frontierelor românităţii, a limbii române ca atare, nu le folosim suficient! Dacă le-am folosi ar fi foarte bine şi ar însemna un mod al nostru, al intelectualilor, de a compensa cumva imaginea – să-i zicem, să nu-i zicem – deplorabilă a ţării noastre şi implicit a culturii noastre în afară…Desigur, tot ce am spus este discutabil în continuare, dar am vrut să încep..”
Această primă expunere a fost folosită de ceilalți invitaţi, indiferent de generaţia din care fac parte, drept punct de plecare pentrudiscuţiile şi intervenţiile lor;
spre exemplu, prof.univ.dr. Ion Pop a recunoscut în cele enunţate de prof. Mircea Martin ,,nişte lucruri esenţiale care ne preocupă pe toţi”, dar a adăugat şi alte noi nuanţe despre necesitatea acţiunilor culturale angajate, unitare şi luminate pentru a construi nişte proiecte literare şi culturale şi pentru a învinge ,,comoditatea celor care ar putea să facă mai mult” şi a îndemnat, în finalul primei părţi a intervenţiei sale: Dacă tot le conştientizăm, ar trebui să nu mai cedăm acestor complexe! Dacă nu te angajezi şi nu vrei să faci ceva, să construieşti, nu neapărat nişte programe rigide, dar, în orice caz, să dai o perspectivă, să dai un sentiment al acţiuni, al productivităţii tale nu numai de român, dar de om al spiritului… Altminteri, totul ne revoltă în jur şi dacă nu găsim în noi sau nu găsiţi în primul rând în dvs. această forţă de închegare sau de reînchegare rămânem doar la simpla constatare! Ne lamentăm tot timpul… Ce-i tânguiala aceasta permanentă?! Ceva trebuie făcut!… Ar fi păcat să dispărem din scenă, vorba profesorului Eugen Simion, fără să ştim că rămâne ceva frumos şi promiţător în urmă, deci faceţi ceva în privinţa aceasta! ”
Dan Mircea Cipariu a afirmat că trebuie să avem o poziţie echilibrată faţă de noile media, fără să demonizăm noul format electronic sau, din contră, să-l absolutizăm. ,,Se face o confuzie regreatabilă între suport, mijloc, mediu şi conţinut. Eu nu cred că suportul este de vină pentru că nu are spirit critic, indiferent că vorbim despre hârtie sau despre pagina web, ci, în primul şi în primul rând, trebuie să ne intereseze valoarea conţinutului pus pe un suport!”, a spus Dan Mircea Cipariu. De asemena, scriitorul a dat câteva exemple de pagini web unde ,,spiritul critic poate fi sondat şi poate avea exprimări substanţiale”, astfel încât se oferă posibilitatea de a citi oricui, oricând doreşte, critică literară de cea mai bună calitate: pagina web şi blogul Cultura.ro, platforma CriticAtac şi AgentiadeCarte.ro.
Acad. Eugen Simion s-a declarat la rândul său ,,iritat la culme” de ,,această văicăreala generală, mai ales la televiziune” şi a recunoscut faptul că ,,să întorci spatele acestor tehnologii este mai mult decât o gafă, este o nechibzuinţă totală”. Dl. Eugen Simion şi-a exprimat şi convingerea că, deşi lumea se informează de la televizor şi citeşte tot mai puţin, ,,eu cred că marea literatură, marea critică literară va rămâne pe hârtie, trebuie să rămână pentru că, altfel, vorba aceea, va intra în neant!”; altfel spus chiar dacă acceptă rolul informativ al mediului electronic, care ,,îţi scuteşte o energie imensă”, cartea ca obiect cultural trebuie să continue să existe, pentru că, mărturisea criticul E. Simion, ,,eu nu aş putea citi, recunosc, o carte de poezie astfel! Ca să o pot citi trebuie să o am în mână, eu citesc cu creionul mereu în mână tot timpul, fac comentarii, dar eu sunt un cititor profesonist ca să spun aşa, un blestemat cititor profesionist…!”
Demnă de menţionat a fost şi intervenţia directorului MNLR, Ioan Cristescu, care a furnizat un exemplu de ceea ce înseamnă impactul şi succesul unei cărţi, cea mai vândută carte de 3 ani la Tracus Arte, care există şi se vinde doar electronic- ,,Scrisori către Rita”, un exemplu paradoxal al unei cărţi despre care ,,nu s-au scris cronici, dar, de multe ori, în discuţii publice, în anumite spaţii publice, toată lumea cunoaşte cartea, ştie cine este autorul, chiar dacă acesta şi-a ales un pseudonim- Kaos Moon, ştie conţinutul cărţii şi blogul autorului- Ştefan Caraman”. Tot Ioan 
Cristescu a atras atenţia asupra unei schimbări de paradigmă în cultura românească postmodernă şi creionat o imagine verosimilă a viitorului cărţii : „Sunt cărţi pe care le vând pe internet, prin elefant.ro sau librarie.net şi aşa mai departe, mai mult pe suport electonic decât pe hârtie! Nu mai trăim într-o zonă în care cartea este văzută neapărat ca un obiect estetic, este văzută ca un obiect util şi cred că în piaţa de carte lucrurile vor deveni diferite: vor fi cărţi utile şi cărţi ca obiecte estetice, cu o proporţie mare în zona utilului…”.
În loc de final, s-ar putea spune, parafrazându-l pe criticul literar Mircea Martin, că, desigur, tot ce s-a spus poate fi pus în discuţie, dar, în continuare, mult mai important este faptul că s-a început această necesară dezbatere…
George MOTROC
fotografii de Dan Vatamaniuc
