Vineri, 19 februarie 2016, de la ora 19.00, în ziua aniversării a 140 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși, la sediul Institutului Cultural Român de la Viena are loc proiecţia filmului „Brâncuşi“, în regia lui Cornel Mihalache. ”Brâncuşi“ este un documentar de artă care urmăreşte firul cronologic al celor mai importante momente din viaţa artistului român, folosindu-se de amintirile existenţei sale, precum fotografii, notiţe, locuri.
1897: „Costache n-are decât douăzeci şi unu de ani şi ce-şi poate dori un tânăr de douăzeci şi unu de ani decât să vadă lumea? O călătorie la Viena şi două luni de lucru acolo trebuie să-i satisfacă deopotrivă curiozitatea şi să-i lărgească experienţa de lucrător.
Profitând de vacanţă, înarmat cu o scrisoare de recomandare dată de profesorul de sculpură, Sicherls, şi a celui de strungărie, Zefeld, către o firmă vieneză, se imbarcă la Turnu Severin pe un vaporaş de linie cu destinaţia Viena. Ni-l putem închipui rezemat de parapet, urmărind cu nesaţ defilarea malurilor Dunării, când nu se odihneşte întins pe punte având traista cu merinde căpătâi.
Ajuns la Viena, Costache se plimbă – nu e îndoială – pe bulevardele oraşului imperial, printre palatele somptuoase şi reci, privind cu atenţie statuile ce se înalţă în mai toate parcurile şi răspântiile.
Şi-a găsit, ajutat de scrisoarea de recomandare, repede de lucru, la un anume Herr Roth, patron al unui atelier de prelucrare a lemnului. Dar se pare a se şti că a lucrat şi în construcţii, împreună cu nişte compatrioţi. De la înălţimile clădirilor cu zece etaje, cu aspect de cazaramă, ale Vienei, priveşte înălţimile lanţului muntos despre care, spre surprinderea lui, cineva îi spune că se continua până în dreptul Hobiţei.
Abia aşteaptă venirea duminicii pentru a trece prin sălile muzeelor. Din incinta Muzeului de Artă Antică trebuie să fie dat afară de personal la ora închiderii. Apoi, aflat sub impresia copleşitoare a celor văzute, zăboveşte adesea aşezat la măsuţele berăriilor oraşului imperial.
Dar două luni trec repede şi tânărul trebuie să pornească spre casă. Nu omite să ceară un certificat de calificare de la fabrica unde a lucrat, pe care să-l folosească la nevoie mai târziu. Şi fabrica îi eliberează certificatul.“ (Alexandru Buican, Brâncuşi – O biografie, Editura Artemis, 2006).
„Filmul se bazează pe un text real documentar, lucruri nu «spuse» de Brâncuşi, deci neatestate ştiinţific, ci scrise, notiţe rămase la prieteni sau în custodia legatarilor testamentari. Toate fotografiile folosite în film îi aparţin marelui sculptor. Iar locurile de filmare sunt cele atinse de trecerea lui Brâncuşi, sau a operelor sale: satul natal Hobiţa, biserica Cişmeaua Mavrogheni din Bucureşti, în corul căreia a cântat, biserica română din Paris, unde a fost paracliser în primii ani, restaurantul Chartier, unde a spălat pahare să se poată întreţine, Place Dauphine 19, unde a locuit la mansardă, Montparnasse 54, locul unde a fost atelierul din Impasse Ronsin 11.“ (Cornel Mihalache)
Cornel Mihalache, regizor de film documentar, s-a născut în 1963 la Bucureşti. Urmează cursurile liceului de cinematografie şi poligrafie şi este absolvent al Academiei de Teatru şi Film „I.L. Caragiale“ (promoţia 1991). Lucrează în Televiziunea Română din 1997, unde a realizat emisiunile „Cu ochii în patru“ şi „Curat Caragiale! Parol!“. În calitatea de regizor, Cornel Mihalache a lucrat la filmele „Căpşuni în aprilie“ şi „Brâncuşi“. A primit premiul pentru anchetă oferit de Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România (1997), un premiu UNITER pentru Cel mai bun spectacol de teatru (2002), precum şi premiul Clubului Român de Presă pentru ancheta „1989. Sânge şi catifea“ (2005).
Evenimentul deschide seria proiecţiilor organizate în anul 2016 la sediul ICR Viena în cadrul programului Rumänisches Kino in Wien, care prezintă periodic producţii cinematografice româneşti.
Ar fi frumos daca am putea vedea si noi acest documentar. Cartea lui Buican am citit-o si este fantastic de frumos scrisa.