Marţi, 1 martie 2011, ora 18:30, la Clubul Ţăranului (str. Monetăriei nr. 3, Bucureşti), va avea loc vernisajul expoziţiei de fotografie “Secunda umană” de Nicuşor Ţigănilă. Cu acest prilej va fi lansat albumul de foto – poeme cu acelaşi titlu, un produs editorial inedit rezultat din colaborarea fotografului cu poetul Sabin Mircea Rus. Evenimentul face parte dintr-un proiect comun al Clubului Ţăranului şi Societăţii Culturale Filarmonia, debutat la finele anului 2010, ce îşi propune să supună atenţiei câţiva reprezentanţi ai mişcării plastice clujene. În cadrul evenimentului va avea loc şi o surpriză muzicală, oferită de organizatorii evenimentului. Evenimentul va fi prezentat de Sabin Mircea Rus. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 1-15 martie 2011.
Vizitatorii vor găsi în cadrul acestei expoziţii peisaje şi reflexii ale unor locuri cu mare încărcătură emoţională din arealul transilvan şi naţional, dar şi creaţii extrem de moderne ale căror simbolică rafinată, profundă, energizează publicul lăsându-i impresii subtile dar persistente, în condiţiile în care artistul nu şi-a propus şi nu a apelat la spectacular.
“Albumul de foto-poeme „Secunda umană”, gândit şi structurat de Nicuşor Ţigănilă şi Sabin Mircea Rus, e închinat Ochiului (privirii) şi Timpului. Viziunile poetice şi cromatice rămân consangvine, asemenea nodurilor şi semnelor lui Nichita Stănescu şi Sorin Dumitrescu în anii ’80 ai secolului XX tocmai trecut; fenomen cultural straniu şi rar. Ochiul divin, plutind peste lume, resorturile, roţile dinţate, intestine ale unui ceasornic, desfăşurate ca o grafie pe ziduri; retina oarbă, homerică, privindu-ne monstruos dintr-o scorbură, fântâna cu lanţ dinlăuntrul unei ferestre fantaste, roua de pe pânzele păianjenilor – au devenit simboluri vizuale şi poetice asupra anno-timpurilor, vremilor şi lumii lui Chronos.
Nicuşor Ţigănilă, însă, ne apare ca un peisagist înnăscut, formându-şi de-a lungul anilor un ochi artistic sigur, de vizionar … cromatic. Impulsionat de rafinata, sofisticata tehnică a Ochiului magic a devenit în stare să surprindă imagini instantanee superbe: înrâuriri tomnatice, ruginite ale pădurilor; sclipitorul argint vânturat al vânturatelor frunze de plopi bătrâni; vibrândul penaj al aripilor unui şoim porumbar la marginea mărunt vălurită a Mării; scrierea de vreascuri pe nisipuri umede, netraduse (nedescifrate) hieroglife; potecile şi cărările turmelor; sclipătul metalic al fulgerelor la-nceput de furtună; lacrimile zăpezilor de altă dată (ale lui Villon); dantelăria gheţurilor şi chiciurei, ca nişte clavicule de îngeri; maci mândri şi plecate frunţi ale florilor soarelui; văluriri felurite ale Efemerei Frumuseţi a Naturii, fragmente peisagistice – toate acestea sunt simboluri vizuale tainice, mute, asupra Timpului. Dincolo? Ei bine, iată: Fetiţa cu porumbei, Doamna şi Domnul în negru pregătindu-se, poate pentru biserică – sunt excepţionale ocazii de a vedea în Nicuşor Ţigănilă (şi) un portretist al contemporanilor săi cunoscuţi ori personajelor anonime.
Sabin Mircea Rus a evoluat cu totul spectaculos de la volumul său de debut din anul 2005, Gerunziu târziu editat la Eikon; poetul nu s-a grăbit sedimentându-şi elementele şi metaforele în reflexii aproape aforistice, meditaţii şi haiku-uri închinate Timpului.
În nalt se scriu istorii/În rotocoale albe/Trec bouri, scuturi, zodii/Iar vrăjitoare-n furii/Naiv se înteţesc/Adorm în taine sfinte/Iar înlăuntrul minţii/Miresme cern amieze/Şi mă îmbie alene/Se-aud căzând castane/Şi trece un izvor. (din poezia De toamnă)
Dumnezeu, afirmă Sabin Mircea Rus, a făcut, pentru noi, lumea în şapte zile.Putea să o facă într-o zi, într-un minut, ori în dimensiunea absolută a unuei unităţi de gând: secunda! Cine a înţeles acest lucru e fericit…
Secunda umană, albumul de foto-poeme este în componenţa sa literară o continuitate tot mai profundă şi fantastă a concepţiei despre Timp, mister desăvârşit al sorţii omeneşti aflate sub vremi. Sub clipa cea repede ce ni s-a dat (Eminescu) Chronos Zeul sloboade măsura, adaugă poetul nostru, cunoscând secretul, în fiecare curmătură adâncită în nisipul clepsidrei, eliberând mereu şi mereu gerunzii târzii. Ce vinovăţii ascund oamenii încât se despodobesc, se petrec şi se trec? Cum se stârneşte secunda, ce-a dintâi clipă – sunt întrebările lui Sabin Mircea Rus.
Prin caracterul profund elegiatic, prin ritmul şi măsurile preluate parcă din Muncile şi zilele lui Hesiod, Sabin Mircea Rus şi Nicuşor Ţigănilă au în-semnat şi vizualizat anno-timpurile din Om. O viziune fulgurantă, fantastă şi remarcabilă.”, a scris în prefaţa albumului Constantin Zărnescu.
