În perioada 20 mai-21 iunie 2016, Zid Gallery organizează expoziția Ana Adam, ”Here in Today”. Expoziţia cuprinde lucrări recente realizate de Ana Adam.
Sorin Scurtulescu, curator
Zid Gallery vede lumea ca o posibilă galerie de artă.
Sorin Scurtulescu: Oriunde vom avea un zid vom avea o filială a galeriei!
Accesul în ZID GALLERY este virtual.
Galeria ZID se compune pe blogul zid-gallery.blogspot.ro.
”Imaginile acestea sunt fotografii digitale printate în tehnica print giclee. Le-am lăsat exact aşa cum le-am fotografiat, fără nici o ajustare în vreun program grafic. Aceasta abordare face parte din programul meu artistic. Seria aceasta de fotografii are ca punct de pornire crearea unor ilustraţii pentru cartea Tărâmul Albastru scrisă de către o prietenă.
Eu sunt personaj şi creator” este o sintagmă susţinătoare a creaţiei mele din ultimii circa 8 ani. E o expresie concentrată a felului în care mă regăsesc în fizica cuantică, noile teorii unificatoare a fizicii, mistica europeană şi orientală, shamanismul şi psihologia transpersonală. A vedea este un proces interactiv. Conform principiului lui Heisenberg un electron poate să ne apară ca particulă sau ca undă în funcţie de aşteptările noastre. Realitatea este interacţiunea dintre creaţie şi noi (dansul lui Shiva). Fotonii – particulele luminii sunt lipsiţi de masă ceea ce le permite să interacţioneze cu alte particule într-un mod subtil care pare a se sustrage continumului spaţio-temporal. Două particule care s-au cunoscut odată vor pastra legatura pentru intotdeauna.
Pentru mine, adultul Ana, crearea ilustraţiilor din care am ales aceste imagini, a fost cu siguranţă întoarcerea în “Tărâmul Albastru”. Un drum fictiv fiindcă o instanţă interioară ştia că sunt acolo din moment ce nu plecasem niciodată. Crezusem doar; la un moment dat fiindu-mi de folos rătăcirea barocă a complicatelor drumuri exterioare. Aceste imagini s-au născut ca şi toate creaţiile copiilor, dintr-o alchimie existenţială. Din materiale cotidiene pe care le-am investit cu puterea pe care mi-o regăsisem eu însumi. Atunci când există înţelegerea că materia este sacră, ea are şi forţa statutului său. E dinamică, se poate transforma. E liberă să-şi schimbe structura şi forma. Zâna cu bagheta ei magică care poate schimba orice, este alchimistul copiilor. Ştiam că eu creez realitatea, aşa că o felie de cartof poate rămâne doar atat pentru unii dar ea poate fi orice chiar şi o caleaşcă ca şi dovleacul din poveste. Sau o planeta sau un aparat de zbor.
Am făcut aceste “desene” din (particule de) pigmenţi şi mărgele, fire de nailon, foi de hârtie, beculeţe camuflate şi multe altele ce există în proximitatea noastră. Imagini extrem de instabile, care se schimbau sau descompuneau la aerul unei respiraţii mai oftate sau la o atingere repezită a suprafeţei pe care stăteau. Particulele prafurilor colorate îmi arătau disponibilitatea vieţii la bucuria schimbării. Punctele mici de culoare erau nerabdătoare să devină părţi ale altei şi altei imagini, din posibilităţile infinite. Sub ochii mei, din asumarea mea, fiecare imagine se crea prin participarea părţilor sale. Din miile de particule, dacă o mărgică se rostogolea întregul era supus schimbării. Mi-am permis a fi copilul – care nu a uitat.
Starea de prezenţă crează un spaţiu al comunicării, îi face loc. Atunci/acolo (cand am creat aceste imagini) am putut auzi ce-mi vorbesc „banalele” materiale: pudra colorată, micile sfere de mărgele…. Apoi am chemat pigmenţii şi pe toate celelalte materiale şi i-am ascultat. Aş putea spune că aceste imagini sunt o joacă materializată care a dorit să se aşeze în concreteţea unor forme. Tot mai des şi mai mult mi-am permis să nu am aşteptări, să nu mai doresc a şti ce iese, sau dacă iese… în schimb am făcut invitaţie acestor materiale să-mi fie parteneri în joc. Gestul atent de a lua în cantităţi infime particulele–mărgele sau pudrele colorate, cu o spatulă sau liguriţă, de a le presăra pe suportul orizontal sau înclinat într-o oarecare direcţie – depinde unde doream sa curgă, să salte sau să zboare uşor atunci când suflam asupra lor. Sau dimpotrivă să rămână totul nemişcat până când o să pot fixa momentul in fotografie. O parte dintr-o secundă. ”- Ana Adam, 2012/2016
