Semnele bugetului pe 2014, dar şi semnele politice, nu sunt favorabile culturii şi creatorilor români. Deşi vorbesc mai tot timpul despre spirit identitar, despre idealurile naţionale, administratorii şi decidenţii statului român tind să ducă spre zero curba descendentă a finanţărilor pentru produsele culturale de calitate. Toată lumea e de acord cu faptul că operele culturale realizate astăzi devin patrimoniul nostru cultural, naţional şi identitar de mâine. De la discursuri la fapte, însă, e o cale atât de lungă încât resemnarea, salvarea pe cont propriu, dacă nu chiar exilul interior ori cel geopolitic devin, pentru mulţi creatori şi consumatori de produse culturale de calitate, formule de a trece printr-o epocă tot mai aculturală şi mai lipsită de Dumnezeu. Ce ar fi de făcut în al doisprezecelea ceas pentru cultura română şi pentru salvarea spiritului identitar? Aplicarea celor 10 soluţii pe care le întrevăd şi pe care le public în acest text ne-ar putea da speranţa că excepţionalismul românesc ar putea să se manifeste măcar la vederea iminentă a unei prăbuşiri identitare fatale!
1.Avem nevoie ca de aer de infrastructură culturală (un sistem naţional de distribuţie şi de promovare pentru produsele culturale de calitate) prin intermediul căruia să estompăm, cât mai mult, tribalizarea şi talibanizarea spaţiului cultural românesc. În fiecare capitală de judeţ, printr-un parteneriat public-privat, va fi construit câte un Mall Cultural în care să fie difuzate produsele culturale de calitate. În fapt, o reţea naţională de distribuţie şi promovare a produselor culturale, cu informaţii despre vânzarea acestora în timp real.
2.Avem nevoie, în toate structurile administrative locale, regionale şi naţionale cu atribuţii culturale, de resurse umane de calitate care să fi probat că au capacităţi manageriale, nu cum se întâmplă acum să avem directori, preşedinţi şi vicepreşedinţi care nu au coordonat în viaţa lor proiecte şi programe culturale de calitate.
3.Avem nevoie de o Lege pentru produsele culturale de calitate prin care să fie reglementate condiţiile de exercitare a activităţii contractuale de comercializare a produselor culturale. O lege care să facă diferenţa, fiscal şi financiar, între cuie, prezervative şi carte, spectacol şi lucrări de artă. Astfel încât, distribuţia şi vânzarea acestor opere culturale să nu mai ajungă la cheremul marilor reţele de hypermarket-uri care iau un procent de până la 60% din preţul de vânzare al unui produs cultural.
4.Avem nevoie de o nouă Lege a Sponsorizării prin care să fie încurajate actul de mecenat şi sponsorizările pentru evenimente şi opere cultural-ştiinţifice, pentru produse culturale de calitate.
5.Avem nevoie să reluăm Legea privind acordarea tichetelor de carte pentru profesori şi bursieri.
6.Avem nevoie să implementăm, după modelul francez de succes, Centrul Naţional al Culturii Scrise, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii sau a Secretariatului General al Guvernului României.
7.Avem nevoie să repatriem resursele umane de calitate.
8.Avem nevoie de TVA 5% la carte.
9.Avem nevoie de o finanţare competitivă şi transparentă a instituţiilor publice culturale şi a programelor culturale, editoriale şi de mobilitate culturală.
10.Avem nevoie de o susţinere audio-vizuală a produselor culturale de calitate şi a programelor şi proiectelor culturale de interes public prin modificarea Legii Audiovizualului.
Dan Mircea CIPARIU
Tot ceea ce spuneti trebuie sa vina de la un ministru sau oameni cu functii inalte capabili si competenti care sa stie sa propuna si sa implementeze astfel de politici. Un om care, asa cum ati amintit, nu a trait si nu a fost implicat in astfel de proiecte sau nu are, macar, o educatie in sfera de cultura permanenta, nu cred ca va duce tara spre un drum pozitiv, spre o cultura autentica si valoroasa, pentru poporul nostru. Cei mici, sau majoritatea, au nevoie de modele, liderul dicteaza intregul sistem piramidal si dintr-un stat care trebuie readus la valorile autentice pretioase. Un sistem haotic si bolnav, caruia ii lipseste initiativa si lupta cu prost-gustul in toate formele sale si pe toate nivelurile, nu prea are cum sa se culturalizeze cand si cei de sub el iau modelul conducatorului lor.