Vineri, 17 februarie 2012, ora 17:00, la Cărtureşti Café Verona din Bucureşti, vor avea loc lansările volumelor „Zen adevărat” de Taisen Deshimaru, Editura Herald, 2012 şi „Mintea zen, mintea începătorului” de Shunryu Suzuki, Editura Herald, 2012. Invitat extraordinar: Maestrul Myoken. Invitaţi: Ionuţ Nedelcu – Templul Zen – Iluminarea Tăcută; Aurelian Scrima – Editura Herald; Mihai Popa-Radu – Centrul Seeds for Happiness. Moderator: Igor Mocanu (Editura Herald). Evenimentul este organizat de Editura Herald şi Templul Zen – Iluminarea Tăcută.
„Zen adevărat” de Taisen Deshimaru
„Cu toate că zenul era cunoscut şi practicat de mulţi ani în Statele Unite, europenii au trebuit să aştepte până la sosirea Maestrului Taisen Deshimaru la Paris, în 1967, pentru a cunoaşte în autenticitatea sa (adică în practică) ceea ce Maestrul Deshimaru a făcut etern într-o scurtă perioadă de 15 ani. De aceea el este privit ca părintele şi fondatorul Zenului european. În timpul acelor ani, a lucrat la răspândirea Zenului scriind cărţi şi deschizând numeroase dojo-uri Zen pe tot cuprinsul Europei.
Prima sa carte, Zen adevărat. Introducere în Shobogenzo, a fost publicată în 1968 şi acum prezentăm această carte istorică. Este istorică în sensul că mii de europeni au luat contact cu Zenul adevărat datorită acestei cărţi. În limbajul Maestrului Deshimaru, zen adevărat înseamnă practica zazenului. El a fost un succesor direct al învăţăturii lui Dogen Zenji, care a proclamat clar în mai multe locuri din scrierile sale că zazenul este suficient: „Maestrul meu, Nyojo, a spus că atunci când practicăm zazen, noi abandonăm corpul şi mintea. Asta este posibil doar şezând. Nu e necesar să recităm sutre, să ardem beţişoare parfumate, să facem prosternări, să practicăm căinţa. Şezând în zazen noi penetrăm străfundurile inimii învăţăturii lui Buddha. În ultimii 500 de ani puţini au fost cei care ar putea fi comparaţi cu Maestrul meu, puţini cei care au arătat calea justă că zazen este învăţătura Dharmei şi învăţătura Dharmei este zazen. Că zazen este Calea şi Calea este zazen.” (Dogen Zenji, Shobogenzo, capitolul Zanmai-o-zanmai).
Expresia Zen adevărat pe care Maestrul Deshimaru o folosea trebuie înţeleasă în acest sens. Este suficient să şedem în zazen, este suficient să venim la dojo în fiecare dimineaţă. Zenul Maestrului Deshimaru a fost unul dintre cele mai simple şi însufleţite, chiar dacă uneori el arăta ca un tigru în faţa discipolilor săi. A devenit călugăr la o vârstă destul de înaintată şi a trăit mereu în social, de aceea nu avea o părere prea bună despre viaţa monastică japoneză şi despre călugării japonezi care foarte des erau mai interesaţi de bunăstarea lor materială decât de căutarea spirituală. A fost foarte puţin influenţat de formalism, cu toate că acesta este una dintre principalele caracteristici ale Şcolii Soto Zen japoneze. Zenul său a fost simplu şi direct şi a rămas aşa printre discipolii care au continuat transmisiunea sa.
Această carte este de asemenea de importanţă istorică în sensul că am actualizat capitolul despre relaţia dintre zen şi ştiinţă. De asemenea am completat bibliografia. În prezent există sute de cărţi despre zen, însă în ceea ce mă priveşte sunt puţine cele care merită menţionate şi le-am listat aici.
Dincolo de aceste adăugiri nu trebuie să atingem stilul brut şi direct al Maestrului Deshimaru şi nici introducerea sa la Shobogenzo şi traducerile capitolelor din această scriere a Maestrului Dogen. De aceea această carte istorică este şi una eternă.” (Maestrul Myoken)
Maestrul Taisen DESHIMARU (1914-1982) a fost discipolul Maestrului Kodo Sawaki care, de la moartea Maestrului Dogen, este cea mai mare autoritate Zen din Japonia. Maestrul Deshimaru a primit de la Maestrul Kodo Sawaki, în calitate de succesor spiritual al acestuia, spiritul, esenţa profundă a Zenului. El este primul misionar trimis în Europa, fiind autorizat în acest sens de cele mai înalte autorităţi Zen ale ţării sale. Misiunea sa a fost de asemenea patronată şi de alte şcoli de buddhism. A fost un mare prieten al lui Swami Sivananda, cel care a pus bazele departamentului pentru religii din Forest University din India.
Mai înainte de a se consacra unei vieţi monastice, Maestrul Taisen Deshimaru a fost directorul Institutului de Studii Orientale pentru Japonia, India şi China, şi a făcut nenumărate călătorii în aceste ultime două ţări. El cunoştea în profunzime filozofia orientală, studiind de asemenea şi filozofiile occidentale. La intrarea în Amfiteatrul Universităţii din Komazawa se află o statuie de lemn, în mărime naturală, reprezentând un călugăr aşezat în postura de zazen. Taisen Deshimaru este cel care a servit drept model sculptorului, care a lucrat ţinând cont de indicaţiile şi exemplul dat de Maestru.
Maestrul a sosit la Paris în 1967 după ce a traversat cu trenul, venind din Japonia, Siberia, Rusia şi Polonia. Purta o singură robă, cea a Maestrului său. Înainte de sosirea sa, şcoala buddhistă a Zenului Soto şi tehnica acesteia erau practic necunoscute în Franţa. Jean Herbert editase deja o carte despre buddhismul japonez, în care dăduse şi nişte extrase din scrierea Shobogenzo Zuimonki a lui Dogen, marele maestru al Şcolii Soto Zen – carte tradusă de generalul Renondeau, însă această carte enunţa în primul rând regulile de conduită, oferind cititorului prea puţine noţiuni în legătură cu tehnica zazenului. După ce a ajuns la Paris, Maestrul Deshimaru a început să ţină conferinţe în care arăta postura de zazen. Nu era vorba, aşa cum des se întâmplă în Occident, de un simplu discurs, doar de cuvinte, ci de o tehnică, în sensul grecesc al termenului, de „o artă” – şi anume despre arta de a medita.
„Mintea zen, mintea începătorului” de Shunryu Suzuki
În cele patru decenii de la prima publicare, Zen Mind , Beginner’s Mind a devenit una din marile cărţi spirituale moderne, foarte iubită, recitită şi recomandată ca fiind cea mai bună carte de introducere în doctrina Zen. Suzuki Roshi prezintă elementele de bază – de la detaliile posturii şi respiraţiei în zazen până la percepţia nondualităţii – într-un mod care nu numai că se dovedeşte remarcabil de limpede, dar care intră în armonie totodată cu bucuria insight-ului de la prima la ultima pagină.
„«Mintea Zen» reprezintă una dintre acele expresii enigmatice folosite de maeştrii Zen pentru a vă face să deveniţi conştienţi de voi înşivă, de a merge dincolo de cuvinte, şi de a vă face să vă întrebaţi ce înseamnă mintea şi fiinţa voastră. Acesta este scopul tuturor învăţăturilor Zen – a vă face să vă întrebaţi şi să răspundeţi la această întrebare prin intermediul celei mai profunde expresii a propriei voastre naturi. Practica minţii Zen este mintea începătorului. Inocenţa primei întrebări – ce sunt eu? – este necesară pe tot parcursul practicii Zen. Mintea începătorului este goală, liberă de deprinderile expertului, este gata să accepte, să se îndoiască, să se deschidă în faţa tuturor posibilităţilor. Este acel tip de minte care poate vedea lucrurile aşa cum sunt, care – pas cu pas şi dintr-o străfulgerare – poate realiza natura originară a tuturor lucrurilor. Această practică a minţii Zen se regăseşte de-a lungul întregii cărţi. În mod direct sau prin inferenţă, fiecare secţiune a cărţii se referă la problema modalităţii de menţinere a acestei atitudini în meditaţia voastră şi în viaţa voastră. Aceasta este o modalitate antică de a da învăţătura, ce foloseşte limbajul cel mai simplu şi situaţiile din viaţa de zi cu zi. Acest lucru înseamnă că studentul trebuie să se înveţe pe sine.” (Richard Baker)
Shunryu SUZUKI (1904-1971) a fost unul dintre cei mai influenţi învăţători spirituali ai secolului al douăzecilea şi a fost numit, pe drept cuvânt, părintele fondator al meditaţiei zen în America. Călugăr japonez de descendenţă Soto, Suzuki şi-a transmis învăţătura în Statele Unite din 1959 până la moartea sa. El este fondatorul Centrului Zen din San Francisco şi al Centrului Tassajara Zen Mountain. El este de asemenea autorul lucrării Branching Streams Flow in the Darkness: Zen Talks on the Sandokai şi subiectul biografiei Crooked Cucumber.
