De curând, a apărut romanul „Nodurile lunii. Roman apolitic, academic şi esoteric” de Lavinia Bârlogeanu, Editura Tracus Arte.
„Lavinia Bârlogeanu imaginează o situaţie de un fantastic realism: iminenţa apariţiei lui Lucifer în Bucureşti, situaţie absurdă, dar care, asemenea unui bulgăre de zăpadă, antrenează o serie de întâmplări care se dovedesc până la urmă „adevărate”. Ea reuşeşte să combine mai multe motive şi teme ezoterice, un ezoterism livresc, gnostic, intelectual, care discută substanţa şi funcţia Răului în lume, dar şi unul populist, care face rating pe unele canale tv şi care se vinde în reviste pe gustul omului mediu, acest al doilea tip de ezoterism de mucava, asumat conştient de autoare, propulsând romanul spre zona kitschului, a senzaţionalului etc. Coloana vertebrală a romanului o constituie povestea de dragoste damnată şi mistică, gen Adam şi Eva (din Rebreanu), doar că Adam este Mefisto, unul inconştient malefic, căci, în planul „realului”, doar un muzician obsedat, iar Eva, acea Lilith, femeia infernală, şi ea, deloc conştientă de răul din ea, reprezentând un prototip realist banal, femeia intelectuală a zilelor noastre. Din punct de vedere al construcţiei romaneşti, al substanţei narative, romanului i se pot reproşa multe („nodurile” lui nu sunt prea legate, discuţiile acoperă pagini întregi), dar, în acelaşi timp, targetul autoarei cred că este atins: ca parabolă şi critică a scenei politice, sociale şi culturale româneşti, sub semnul Răului mediatizat şi banalizat, romanul convinge şi este o certă reuşită.” (Raluca Dună)
