În perioada 15 octombrie – 10 noiembrie 2016, la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia, sălile Foișor, Cuhnie, Ghețărie, va avea loc evenimentul ”Coast to Coast”, expoziția ceramiștilor nord-americani, curatoriată de Vlad Basarab. Proiectul va începe sâmbătă, 15 octombrie 2016, la ora 12.00, când, în Sala Scoarțelor a Palatului Brâncovenesc, se va desfășura o conferință având drept invitați pe: Sin-Ying Ho, Quens College, City University of New York și Linda Swanson, Concordia University Montreal, moderator: Vlad Basarab, Universitatea Națională de Arte, București. Un eveniment organizat de Asociația Basarab Art & Science și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia. Vernisajul expoziției va avea loc la Cuhnia Palatului, la ora 14.00, în data de 15 octombrie 2016. Artiștii care paticipă la această expoziție sunt: Jennifer Allen, Linda Christianson, Josh DeWeese, Steven Godfrey, Sin-Ying Ho, Rober “Boomer” Moore, Shoji Satake, Brad Schwieger, Linda Swanson și Martin Tagseth. Expoziția este dedicată memoriei lui Tom Rohr, ceramist american.
”Coast to Coast ”este un concept pe termen lung care propune ceramica drept pod între culturi, între tradiții și practici contemporane, o formă de limbaj care traversează mii de ani, legând trecutul de viitor. Analizând originile și practicile ceramiștilor nord-americani incluși în această expoziție, este evident că poveștile (destinele) și influențele lor izvorăsc din America de Nord, Europa și Asia.
Expoziția de față, primul eveniment din cadrul ”Coast to Coast”, va fi compus din lucrări utilitare și non-utilitare ale unor artiști ceramiști de prestigiu din varii zone geografice ale Statelor Unite și Canadei, reprezentând un mic sondaj al ceramicii nord-americane prin viziunea curatorului. Majoritatea artiștilor din această expoziție sunt de asemenea cunoscuți ca mentori și educatori la universități prestigioase din SUA și Canada.
În contextul în care tradițiile ceramice (teracotă) din România dispar, iar ceramiștii contemporani evită în general creația de oale, există o ruptură evidentă între ceramica tradițională și cea contemporană. Expoziția evidențiază pe de-o parte că ceramica în forma de sculptură și olărit pot coexista și influența una pe cealalta, dar mai ales că tradițiile pot fi o fundație pe care se poate construi. Ambele direcții pot fi urmate în educarea publicului asupra importanței obiectelor făcute de mână, intimității lor și a felului în care ne pot îmbogăți viețile.
Ceramica de temperaturi înalte originară din China, a migrat în Japonia prin Corea. Pe când stilurile ceramice chineze și coreene sunt foarte cunoscute pentru formele rafinate, decorația și suprafețele glazurate pe porțelan devenind perfecționate și elaborate în dinastia chineză Ming, o parte din ceramica japoneză influențată de spiritualitatea budistă a celebrat imprevizibilul și imperfecțiunea ca o nouă formă de manifestare artistică. Dacă în arderile tradiționale chinezești cu lemne, vasele ceramice erau protejate de impuritățile din cuptor (cenușă, cărbune) prin recipiente din ceramică pentru a obține glazuri Celadon, ceramica japoneză din Shigaraki a celebrat imperfecțiunile și accidentele, olarii lăsând cenușa depozitată pe vase să se topească și să devină o formă naturală de glazură. Ba mai mult, japonezii au descoperit feldspar-ul și l-au adăugat lutului pentru a se topi și a mări efectul de imperfecțiune, în timpul arderii formându-se cratere vulcanice în pereții vaselor.
Influențele asiatice asupra lucrărilor expuse scot în evidență unele din tradițiile menționate mai sus prin interpretări personale. De la obiecte arse la temperaturi mari și acoperite cu Celadon la obiecte arse în atmosfere experimentale (arderi cu lemne, sare și sodă la temperaturi mici (900 – 1000 C) și înalte (1300-1350 C), expoziția oferă o paletă vastă de forme, suprafețe și culori.” Vlad Basarab
