La editura Herg Benet a apărut volumul de poezii “Când ești obosit vrei acasă”, volum ce marchează debutul literar al Ralucăi Șandor Gorcea. Raluca Șandor Gorcea este câștigătoarea ediției din 2011 a concursului de debut Hyperliteratura.
„Pe capota autobuzului cerul îşi trânteşte burta umflată de păsări“. E doar unul dintre versurile în care explodează un cer urban extrem de autentic. Nu un clişeu apăsător, ci un autentic pîntece originar revărsat care modelează blocuri, oameni, bucătăriile din blocuri, cratiţele din bucătării, familiile din jurul cratiţelor. Copiii cu cheia de gît care frămîntă cerul cu pleoapele, ei indică un „acasă“ deloc comod, fără zorzoane şi floricele, şi fără indici intempestivi ai nefericirii. Acasă e acasă. Iar Raluca Gorcea a reuşit să execute perfect un joc periculos în care majoritatea poeţilor îşi rup gîtul: dragoste, familie, oraş, nostalgie. (Costi Rogozanu)
“Un sentimentalism discret, atît cît să condimenteze textele, fără să le transforme într-o peltea, o inocenţă păstrată din copilărie şi care nu se transformă în naivitate, un pic de cruzime & revoltă, toate acestea reuşesc să îngheţe, într-o zonă atemporală, o imagine a, să-i spunem, cotidianului dinainte de (şi un pic după) ’89. O poezie care creează o versiune plauzibilă de biografism, ceea ce, pentru un volum de debut, nu e puţin lucru.” (Romulus Bucur)
„Printre temele care revin cu insistenţă cel mai des apare „călătoria“, fie că este vorba despre plonjări în tablourile mişcate ale copilăriei (ca în secţiunea „prima oară pe bicicletă“) sau despre cadrul jocurilor transgresive din „aproape treceam de partea cealaltă“, secţiunea centrală a selecţiei de faţă. Adunate într-un volum de debut, poemele Ralucăi G. spun şi o altă poveste decât cea evidentă, a unei maturizări poetice. Printre versurile acestei cărţi se pot descifra aventurile unei voci care trebuie să treacă peste dificultăţile ridicate de ceea ce, de obicei, numim talent. Uşurinţei de a formula şi de a găsi metafore sau comparaţii şi imagini inedite i se contrapune aici un travaliu minuţios de fixare a scenariilor poetice.” (Răzvan Țupa)
„poate și tu ai citit undeva
despre cum dragostea
e un lung șir de cratițe murdare
le spălăm cu rândul
ma gândesc la cuvântul tix
un cuvânt care nu mai există
mă gândesc la oamenii care
spuneau cuvântul tix
și nu mai există”
„M-am născut pe 22 februarie. Apoi am trăit și eu cu ai mei printre ceilalți. Nu am biografie literară, am doar biografie. Din pricina asta s-a întâmplat să scriu, uneori. Mai bine, mai rău, oricum, s-a tot întâmplat. De-abia când nu se întâmpla era cu adevărat rău. Ca și cum ai sta așa cu o boală și ai aștepta să îți treacă de la sine. Și nu prea trece, aia e problema. Niciodată nu o sa ajung un adevărat… „scriitor“. Nu am detașarea necesară să măsor, să cântăresc. Asta printre alte motive posibile. Pentru că treaba cu scrisul funcționează, în cazul meu, terapeutic. Nu-i cea mai bună variantă… Probabil la un moment dat o să se oprească și gata. Habar n-am dacă asta va însemna că nu mai simt nimic, sau că pur și simplu voi fi devenit între timp un om fie foarte înțelept, fie sătul de atâta „vorbă“. Nu știu să mă gândesc într-acolo, încă.” (Raluca Șandor Gorcea)
