Viaţa cotidiană ca exerciţiu, ca practică spirituală… A împăca două aspecte ale vieţii, care la prima vedere s-ar exclude reciproc, într-unul singur nu poate fi decât de cel mai mare interes pentru căutătorii spirituali. Şi nu doar de a le împăca, ci de a le potenţa pe fiecare prin cealaltă. Postura justă, tensiunea justă, respiraţia justă, fiinţa autentică, imaginea esenţială… Sunt cuvinte aride, la prima vedere, pentru cei care se află pentru prima data faţă în faţă cu o carte scrisă de Dürckheim. Sunt cuvinte aride pentru noi toţi care căutam, într-un fel sau altul, un singur lucru în fond şi anume: fericirea; sau, în orice caz, un mod de a trăi care să ne asigure liniştea, împăcarea, sentimentul de împlinire. Parcurgând cartea de faţă, aflăm însă că, dincolo de aceşti termeni „tehnici”, este vorba tocmai de această dorinţă profundă a noastră.Omul nu ajunge la adevărata fericire şi împlinire, spune Dürckheim, decât atunci când află ceea ce caută cu nostalgia lui cea mai profundă. Această nostalgie pe care o poartă în el, fără să ştie, dar pe care o poate „auzi” în orele astrale ale vieţii sale sau în situaţii existenţiale limită, îl cheamă spre Patria sufletului.
Omul just este omul care şi-a găsit Patria, Sursa de Viaţă şi care trăieşte de acum înainte pornind de acolo. Iată de ce ne interesează omul just. Omul just este omul aşa cum a fost destinat să fie. Dacă floarea şi animalul devin ceea ce sunt în mod natural, limitate poate doar de condiţiile exterioare, fără nici un efort conştient, nu tot aşa este în cazul omului. Omul nu poate să devină ceea ce este în fond decât dacă participă conştient la procesul devenirii lui. Iată sarcina vieţii lui şi totodată secretul fericirii lui. Şi implicit explicaţia nefericirii lui atât timp cât nu-şi realizează vocaţia: aceea de a manifesta Fiinţa Divină în existenţă.
Karlfried Graf Durckheim (1896-1988), doctor în filozofie şi în psihologie, socotit printre maeştrii spirituali ai timpului nostru. Timp de patruzeci de ani a lucrat ca psihoterapeut la Todtmoss-Rutte (Padurea Neagra), unde a fondat un Centru de formare şi întâlniri de psihologie existenţială. Activitatea şi opera sa – în jur de douăzeci de cărţi – sunt considerate a fi una din culmile întâlnirii dintre tradiţia mistică creştină (Meister Eckhart) şi „Calea orientală” (Zen).
Cărţi scrise de Karlfried Graf Durckheim (selecţie): Hara-Centre vital de l’homme, Le Courrier du Livre, 1969; Le Zen et nous, Le Courrier du Livre, 1976; Exercices initiatiques dans la psyhotherapie, Le Courrier du Livre, 1977; La Maitre interieur, Le Courrier du Livre, 1980; L’Esprit Guide, convorbiri purtate cu Frantz Woerly, Albin Michel, 1985; Le Japon et la culture de silence, Le Courrier du Livre, 1986; Le Son du silence, Cerf, 1989; Le Don de la Grace, Ed. du Rocher, 1992; Le Centre de l’ etre, discutii inregistrate de Jacques Castermane, Albin Michel, 1992; L’ Experience de la transcendence, Albin Michel, 1994; Sous le signe de la grande experience, Ed. du Rocher, 1995; L’Homme et sa double transcendence, Albin Michel, 1996.
Traduse în română: Dialog pe Calea Iniţiatică, Editura Herald, 2007; Centrul Fiinţei, Editura Herald, 2011; Hara – Centrul vital al omului, Editura Herald, 2012