M-am gândit mult la șansele pe care le au sau nu oamenii în viață. Eu, într-o realitate paralelă, sunt o mare gimnastă. Și nu doar pentru că mi-aș fi dorit, ci pentru că aș fi avut capacitatea de a fi. Dar lucrurile au evoluat altfel, fără să țină cont de voința mea, pe vremea când nu știam și nu puteam avea un punct de vedere demn de a fi respectat. Fac parte, totuși, dintre cazurile fericite. Arta și educația m-au salvat încă de la început, mi-au dat sens și scop și m-au ajutat să mă formez ca om, fără a rămâne plafonată într-un vis ce nu se împlinește. Am îndrăznit să visez multiplu și să-mi găsesc sensuri profunde.
”Băiatul ăsta este foarte talentat la fotbal. Dar este țigan. Și, când era în școala generală (am fost colegi de clasă) părinții lui s-au despărțit. Și au plecat. El a rămas în grija bunicii, care nu putea să meargă. De fapt el avea grijă de ea. Și când a venit Gică Popescu să facă o selecție de copii talentați la fotbal și a văzut ce face, a zis că el nu a mai văzut așa talent. Dar nu a avut cine să îl dea la școala lui Popescu. Era minor, era copil. Bunica nu a fost de acord să îl dea. Apoi bunica a murit. Nimeni nu s-a interesat de situația lui, pentru că e țigan. Într-un univers paralel, e un mare fotbalist.” Aici e muritor de foame. Băiatul despre care mi s-a povestit, acum un bărbat în toată firea, își duce traiul mizer într-un orășel de provincie, lucrând cu ziua pe unde apucă. Nu e inteligent. Deloc. Abia știe să vorbească, cu dezacorduri și un vocabular foarte redus. De scris nici nu poate fi vorba. Nu a luat examenul de capacitate, a ajuns la o școală profesională și atât. Povestea lui se încheie aici. Singurul talent pe care l-a avut vreodată, capacitatea de a juca fenomenal fotbal, ar fi trebuit să-i asigure un trai fără griji. Dar nu i s-a dat ocazia să lupte. Și mai apoi nimeni nu i-a dat instrumentele necesare pentru a se descurca în realitatea asta, pentru a se salva de el.
Este adevărat că viața îți poate rezerva multe suprize, bune sau rele. Dar singurul mod în care le poți face față, indiferent de natura lor, este prin educație. Nu refuza acest drept, nici ție, nici altora.
Dorina CIOPLEA
