Luni, 25 iunie 2018, ora 18:30, la Librăria ”La două Bufnițe” (Timișoara), va avea loc o triplă lansare de carte. Vor fi lansate volumele „Ei sunt printre noi (cartea monologurilor)”, de Mihai Ignat, Editura Tracus Arte, „Frigul”, de Mihai Ignat, colecția Vorpal, Editura Nemira, și „Jurnal de librar”, de Anca Zaharia, Editura Herg Benet. Invitați, alături de autori: Daniela Șilindean și Daniel Vighi. Moderator: Patricia Lidia.
„Noul volum de teatru al dramaturgului Mihai Ignat e o adevărată provocare, in progress, atât pentru cititorul obișnuit, cât și, mai ales, pentru omul de teatru – fie el actor, regizor sau manager teatral. Autorul ne propune, de această dată, o culegere consistentă de monologuri, conținându-și fiecare propria istorie personală, propria devenire identitară, propria voce aparte, într-un carusel de stări de spirit ce amestecă ingenios umorul (voluntar-involuntar), fluxul incontrolabil al conștiinței, dramatismul, suspence-ul și chiar dimensiunea tragică a vieții de fiecare zi, a noastră ori a celui de lângă noi. Ce e fascinant la aceste povești măiestrite care se acumulează prin mărturisire e cameleonismul stilistic de rară extracție, care face ca fiecare dintre ele să pună în lumină o prezență umană încărcată de autenticitate, de fiecare dată cu alt chip, cu altă dinamică a gândirii, percepției, capacității de decizie. Adunate și rafinate în timp, după cum însuși autorul mărturisește, monologurile din Ei sunt printre noi sunt rodul unei experiențe teatrale directe, multistratificate și, nu mă îndoiesc, oferă un adevărat corn al abundenței pentru artiștii dornici să-și exploreze propriile puteri, atât în recitaluri dramatice, cât și în construcții de echipă. Fiindcă, da, omenetul ăsta pe cât de foșgăitor pe atât de limpede individualizabil e aici, cu noi, printre noi. Ori în noi înșine, adesea.” (Miruna Runcan)
„Frigul conține toată știința poetică și literară a lui Mihai Ignat, dar nu seamănă cu nimic din ce a fost înainte. Este «un rit de chemare a bătrâneții», o lamentație masculină nel mezzo del cammin, un poem unic în poezia noastră. Un exercițiu tardiv de seducție, plin de disperare, erotism, duioșie, cinism și resemnare, în care totul e ținut la un loc nu numai de impecabilă voce a poetului, ci și de acel «clei al fricii» pe care o resimte «cel care așteaptă frigul».“ (Svetlana Cârstean)
„Jurnal de librar a fost, la început, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecărei povestiri legate de ceea ce mi se întâmpla la muncă pe care o puneam pe Facebook nu atât din dorința de a arăta ce amuzantă e viața de librar, ci mai mult sperând că publicul larg, consumatorii de carte și nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt și mai puțin un „ah, ce frumos, stai toată ziua și citești și mai iei și salar”. Nu, n-ai nici măcar voie să citești la muncă în cele mai multe locuri. Și dacă ar fi așa, salariul nu e deloc de invidiat.” (Anca Zaharia)
