1 Martie e Zi de bucurie şi speranţe, de gânduri curate, creştineşti, pentru fiecare dintre fraţii noştri români, în orice colţ al lumii s-ar afla. Dar iată că anul acesta, în mod special, Episcopia Huşilor, prin Preasfinţitul Părinte Ignatie Trif al Huşilor, în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, prin distinsul director conf. dr. Radu Preda, au decis organizarea Simpozionului Naţional dedicat vrednicului de pomenire Episcopul Martir GRIGORIE LEU, la 70 de ani de la plecarea sa pe cărările nemuririi şi la 30 de ani de la căderea comunismului în România.
Aşadar, în chiar Ziua morţii înaltului ierarh ortodox, supranumit „patriarhul alb al suferinţei pentru credinţă şi neam” s-a desfăşurat slujba parastasului în incinta Catedralei Episcopale „Sf. Ap. Petru şi Pavel” Huşi, oficiată de Preasfinţitul Părinte Episcop Ignatie al Huşilor, împreună cu un numeros sobor de preoţi, răspunsurile fiind date de elevii seminarişti huşeni, la care au participat personalităţi şi creştini din Huşi, Bârlad, Vaslui, Iaşi.
O scurtă slujbă s-a realizat şi la mormântul Părintelui-Martir GRIGORIE LEU, la sfârşit cântându-se „Hristos a Înviat!”
În după-amiaza aceleaşi zile, la Ţuţcani, satul natal al Episcopului-Martir Grigorie Leu, urma a se oficia un parastas şi la mormântul părinţilor săi.
În Sala Mare a Primăriei din Huşi s-au desfăşurat, apoi, începând cu ora 11.00, lucrările propriu-zise ale Simpozionului.
Invitaţii au evocat personalitatea Episcopului GRIGORIE LEU (Ţuţcani de Covurlui/Vaslui – 1 martie 1949, Huşi), supranumit „miracolul conştiinţei Episcopiei Huşilor”.
Pentru cine ştie prea puţin despre acest înalt ierarh creştin-ortodox, s-ar cuveni câteva repere biografice:
Preasfinţitul Grigorie Leu a fost hirotonit preot („de mir”) pentru parohia Oancea-Covurlui, în perioada: 1916-1918. Apoi, va face ascultare ca director al Seminarului Teologic Ortodox din Ismail. Timp de 12 ani, în perioada: 1924 – 1936, va fi Arhiereu vicar la Mitropolia Moldovei. Urmează o altă ascultare: Episcopia Argeşului, 1936-1940. Şi, în sfârşit, din nou în Moldova, la Episcopia Huşilor, 1940-1949.
În adevăr, acest preacucernic slujitor al altarului creştin-ortodox s-a dovedit vrednic păstor al obştei sale. Şi cum prea bine ştim, în monahism, ascultarea este lege sfântă. Preasfinţia sa, GRIGORIE LEU, a slujit cu vrednicie într-un sfânt scaun ierarhic, mai întâi, în Ţara Moldovei, dar când s-a decis mutarea sa în Ţara Argeşului, nu s-a împotrivit. Posibil, o voce interioară, cea a credinţei nestrămutate, să-i fi şoptit că va reveni, la apus, iarăşi, în locurile de origine. Avea sfânta încredinţare, pe care, de altfel, o va rosti, la 1936: „O despărţire jalnică şi o primire cu dragoste şi îngrijorări. Iubiţilor mei fii şi fraţi întru Domnul din Moldova şi de la Argeş”, aceasta este legea sfintei ascultări! „Bunul Dumnezeu, în nemărginita grijă pentru Biserica Sa, a rânduit ca eu să fiu chemat de la Vicariatul Moldovei – pe scaunul Episcopiei Argeşului. După 12 ani de trai părintesc şi frăţesc la Iaşi, în adevărată familie, am trecut la Curtea de Argeş. Este o schimbare în viaţa noastră personală şi obştească cu multe frământări sufleteşti”. O schimbare cu regrete, dar şi cu speranţe: „Cu voia şi fără voia mea, am tulburat atmosfera şi în Moldova, de unde am plecat, şi la Argeş unde am venit”.
Cu temperamentul său nostalgic, ataşat de originile sale strămoşeşti, Preasfinţitul Grigorie Leu nu-şi pierde speranţa: „Nădăjduiesc să îndeplinesc un precept evanghelic şi pe unii să-i păstrez şi pe alţii să-i câştig”. Înţelepciunea degajă parfumul său preasfinţit: „Unora vă zic rămâneţi sănătoşi, iar altora bine v-am găsit sănătoşi; şi tuturora Pace vouă”! Dar cum prea bine ştim, iubirea triumfă-ntotdeauna: „Fiţi întru dragostea mea şi eu într-a voastră. Să ne respectăm, să ne apărăm şi să ne îngrijim unii pe alţii cu ajutor frăţesc”! Acestea au fost două mari momente de răscruce din viaţa unui vrednic slujitor al lui Hristos! Şi ce avem a reţine?
Sfâşitul vieţii sale, de martir în numele Mântuitorului Iisus Hristos, îi luminează chipul întru veşnicie. Ne-a rămas de la Preasfinţia sa o frază îndumnezeită, care ne aminteşte chiar de Sfântul Grigore de Nazianz:
„NU MĂ PUTEŢI JEFUI DE HRISTOS!”
Înainte de a muri (otrăvit cu arsenic), Preasfinţia sa va rosti o vorbă mare, pe care s-ar cuveni a nu o uita:
„SACRIFICIUL MEU NU TREBUIE PLÂNS, CI DOAR URMAT!
Acesta ar putea fi considerat motto-ul Simpozionului din 1 Martie 2019 de la Huşi.
Dovada? O pictură impozantă, care-l reprezintă pe Preasfinţitul Episcop-Martir, în concepţia artistică a pictorului-teolog David Daniel Grigoriciuc sau o expoziţie intitulată „Crâmpeie din slujirea Preasfinţitului Episcop Grigorie Leu”.
La această „nuntă martirică”, după cum a definit-o pr. conf. univ. dr. Jan Nicolae, s-a aşezat la loc de neuitată evlavie „neostoita trudă în Via Domnului” a Părintelui Episcop IGNATIE.
Preasfinţia Sa are un rol primordial în complexul demers de investigare a cauzelor morţii martirice a neuitatului Episcop GRIGORIE LEU.
Aşa cum prea bine afirma distinsul conf. dr. RADU PREDA, directorul I.I.C.C. şi M.E.R., se impune un „recurs la memorie”, prin „cunoaştere, înţelegere şi asumare faţă de trecut”.
O primă încercare, extrem de valoroasă, este primul studiu monografic, un adevărat restitutio, datorat preacucernicului părinte dr. în teologie NICOLAE HURJUI.
Punctul maxim al lucrărilor Simpozionului de la Huşi, ediţia 2019, a fost lansarea masivului volum, de 852 de pagini, intitulat: „Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei. Documente (1924-1949)”.
O excelentă ediţie şi o grafică de excepţie, realizată de către Editura DOXOLOGIA din Iaşi, în Colecţia „Din trecutul Episcopiei Huşilor”, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte IGNATIE, Episcopul Huşilor.
Autorii acestei vaste şi complexe cercetări de arhivă sunt domnii Adrian Nicolae Petcu – cercetător Arhivele Comunismului, şi Nicolae Cătălin Luchian – preot paroh la Biserica Tomeşti Deal, autor al mai multor studii de specialitate.
Bogăţia documentării vizează acte şi documente din perioada menţionată, descoperite în Arhivele Episcopiei Huşilor, Arhivele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Arhivele Naţionale Istorice Centrale sau Arhivele Iaşi şi Vaslui.
Toate intervenţiile oaspeţilor, distinse feţe bisericeşti şi profesori de teologie au trasat o linie directoare privind „vindecarea rănilor trecutului”.
Am încredinţare, fiecare dintre cei prezenţi, a simţit, deopotrivă, de dincolo de timp şi spaţiu, binecuvântarea Părintelui Episcop GRIGORIE LEU:
„Fiţi întru dragostea mea şi eu într-a voastră”!
Livia Ciupercă
