Când bați palma cu intimitatea ta și a lucrurilor tale, când te așezi comod în tine însuți și îți îngădui condiția și ființa de scris, doar atunci, numai atunci poți să lași lumii un semn. Semnul tău.
Derulăm, în câteva minute și cuvinte fără timp, filmul scrisului tău ca personaj principal.
Marius Grama, n. 1981, jurnalist, absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie, Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galați.
– 1997-2002, membru al Cenaclului Literar ”Cuvinte”, al Liceului Teoretic Mihail Kogălniceanu, Galaţi;
– 1998-2000, coordonator al Cenaclului Literar ”Cuvinte”, al Liceului Teoretic Mihail Kogălniceanu, Galaţi;
– 1997-2003, membru al Cenaclului Literar ”Anton Holban”, al Casei Corpului Didactic, Galaţi;
– 2002, membru fondator al Cenaclului Literar al revistei de cultură ”Antares”;
– 2001-2005, membru fondator şi coordonator al Cenaclului Literar Studenţesc ”Gellu Naum”, Galaţi;
– 2013 – prezent, membru al Cenaclului Literar “Noduri și Semne”, Galați;
– Membru al cenaclului ”Trimbulinzii”, al Centrului Cultural Dunărea de Jos;
– Mebru fondator al Grupului ”Lampisterii”;
– Membru fondator al cenaclului literar ”Cubul Critic Oblio”, de la Centrul Cultural ”Dunărea de Jos”;
– din 2017, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
– Premiul Special al Concursului Literar ”Tradem”, Craiova, ediţia a XXIII-a, noiembrie 2001, secţiunea poezie; – Premiul revistei ”Obiectiv Gorj Magazin” la secţiunea ”Bilete de papagal” a Concursului Literar ”Tudor Arghezi”, Târgu Jiu, ediţia a XXII-a, iulie 2002, secţiunea poezie;
– Premiul al II-lea la concursul de eseuri, “Galaţiul, oraşul în care trăiesc”, organizat de cotidianul ”Viaţa Liberă”, Galaţi, decembrie 2002; – Menţiune la Concursul Literar ”Vox Napocensis”, Cluj Napoca, mai 2003, secţiunea poezie; – Premiul al III-lea la Concursul Naţional de Literatură ”Moştenirea Văcăreştilor”, Târgovişte, ediţia a XXXV-a, septembrie 2003, secţiunea poezie;
– Premiul al II-lea şi al revistei ”Helis” din Slobozia la Concursul Naţional de Literatură ”Panait Cerna”, ediţia a XXVIII-a, Tulcea, octombrie 2003, secţiunea poezie; – Premiul al II-lea, ”Constantin Ştefuriuc” şi premiile revistelor ”Crai Nou” din Suceava şi ”Ateneu” din Bacău, la Concursul Naţional de Poezie şi Proză scurtă ”Eusebiu Camilar & Magda Isanos”, mai 2004, secţiunea poezie;
– Menţiune la Concursul Naţional de creaţie Literară Studenţească ”Pavel Dan”, ediţia a VII-a, iulie 2004; – Premiul al III-lea, premiul revistei Dominus şi Premiul ”Ioanid Romanescu” al Muzeului Literaturii Române Iaşi la Concursul Naţional de Poezie ”Costache Conachi”, ediţia a XIII-a, Tecuci, mai 2005; – Premiul editurii ”Junimea”, Festivalul Național de poezie ”Porni Luceafărul…”, Botoșani, 2012; – Marele premiu, Festivalul Literar Internațional „Romeo si Julieta la Mizil”, 2012, ediția a VI-a; – Premiul I, Concursul Național de Poezie ”Adrian Păunescu”, Craiova, 2014; – Premii pentru promovarea culturii, decernate de Centrul Cultural „Dunarea de Jos”, Galați și Casa de Cultură a Studenților, Galați. – Debut în volum, 2013, ”dresorul de duminici”, ed. Junimea, poezie;
– ”autodenunț”, poezie, Ed. Centrului Cultural ”Dunărea de Jos”, 2013;
– A publicat poezie în revistele: Portret (Galaţi), Şcoala Gălăţeană (Galaţi), Akademia (Galaţi), Facultativ (Galaţi), Drumeţul Incendiar (Galaţi), Colindă (Galaţi), Dunărea de Jos (Galaţi), Dominus (Galaţi), Helis (Slobozia), Ziua literară (Bucureşti), Juventus (Piteşti), Ateneu (Bacău), Crai Nou (Suceava), Oglinda Literară (Focşani), Forum Studenţesc (Timişoara), Dacia Literară (Iaşi), Antares (Galaţi).
– Materiale de presă, cronici de carte sau de cenaclu, prezentări de autor în publicaţiile: Drumeţul Incendiar, Facultativ, StudenTim (Timişoara), Dunarea de Jos, Viața Liberă.
2002 – Antologia Conexiuni, realizată de Cenaclul Literar Studenţesc din Sibiu, editura Techno Media;
2003 – Antologia Conexiuni, realizată de Cenaclul Literar Studenţesc din Sibiu, editată la Techno Media;
2004 – Antologia Conexiuni, realizată de Cenaclul Literar Studenţesc din Sibiu, Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu;
2006 – “Poeti la castel” – volum colectiv publicat de Casa de Cultura din Tecuci, in care au fost publicate texte ale laureatilor concursului Costache Conachi din 2005;
2007 – „Opt încercări de a te naşte singur”, volum colectiv trilingv (română, engleză, franceză) cu CD, editat de Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi;
2007 – Almanahul „Dunărea de Jos” – editat de Centrul Cultural „Dunarea de Jos” Galati;
2009 – „O antologie a literaturii gălățene contemporane”, Editura Centrului Cultural „Dunarea de Jos”;
2020 – ”9000 MILES AWAY” – Romanian & Australian: anthology of contemporary poetry, Ed. Green Book.
Fac periodic terapie. Se numește CENACLU LITERAR
- De ce scrii? Ce reprezintă scrisul pentru tine?
Am acasă o carte apărută, parcă, la Polirom, care se numește exact așa: ”De ce scrieți?”. Sunt grupate acolo mai multe interviuri cu scriitori români, în special din perioada interbelică. Unele sunt de-a dreptul savuroase. La întrebarea care dă titlul cărții, unul dintre autori răspunde ”ca să nu tai lemne”. Așa îmi vine și mie în minte să răspund acum: ca să nu tai lemne! Nu mi-am propus să scriu decât atunci, demult, la primele poezii, prin clasa a V-a. Apoi a început să mă roadă, să mă frământe. Cred, evident, că poezia este o formă de exprimare, care se folosește de o serie de instrumente specifice și care are ca obiectiv aterizarea (uneori forțată) în intelectul și afectul cititorului.
- Unde scrii? Ce reprezintă pentru tine locul în care scrii?
Nu am o masă de scris. Acum scriu la calculator, pe unde apuc, pe telefonul mobil, acasă, în deplasare, în parcare (nu la volan). În liceu și în facutate, banca era, categoric, masa mea de scris. Dar am fost mereu suficient de disciplinat încât să revin pe textele mele și acasă, în liniște. Alteori, îmi vine în minte o potrivire interesantă de cuvinte și mă străduiesc să o memorez până când o voi putea nota undeva și, cu puțin noroc, să o transform în poezie. Mai mereu o uit!
- Ce te inspiră oricând?
Mă inspiră oricând mediul în care trăiesc. Ideile poetice vin pentru mine de pe stradă, dintr-o discuție cu prietenii sau de la serviciu. Profesia de jurnalist îmi oferă oportunitatea de a vedea tot felul de oameni, situații, întâmplări. Chiar dacă nu îmi propun acest lucru, deseori inspirația vine din revoltă, din frământările de natură socială, din cazurile umanitare pe care le lucrez. Există un tragic care dă pe afară, care nu încape într-o știre de televiziune. Parcă nici nu mai depinde de mine. Eu rămân doar cu rolul de a-i da forma pe care mi-o doresc.
- Ce te liniștește și te aduce în starea de scris?
Nu știu sigur dacă am o stare de scris. Am avut impresia că mi-o pot comanda, că pot să îmi impun să intru într-o stare specifică, dar nu sunt convins că mi-a reușit ☺ Ceea ce multora le dă liniște și le slujește sedimentării gândurilor, familia, căldura plăcută de acasă, pe mine nu mă prea apropie de scris. Prefer să le acord atenția și iubirea de care sunt în stare direct, fără amânare, fără să mă izolez sau să îi izolez. Poate de aceea nici nu am o masă de scris. Mai degrabă simt că fur de la viață timpul pe care mi-l acord pentru scris și nu am regrete din acest punct de vedere.
- Ai făcut vreodată terapie ca să te întorci la tine / la scris?
Da. Fac periodic terapie. Se numește CENACLU LITERAR. Am descoperit primul cenaclu literar în liceu și, de atunci, nu mi-a trecut. Am avut apoi norocul să îl cunosc pe regretatul profesor Constantin Dimofte, la Casa Corpului Didactic. În cenaclu m-a învățat să comentez textele scriitorilor aspiranți (și nu numai) și să mă întorc asupra textelor mele cu modificări pertinente. Cenaclul, în esență, trebuie să fie o școală de literatură. Există adevărate academii, unde exigențele frizează absurdul, la fel cum există grădinițe, unde membrii se joacă de-a literatura și asezonează totul cu prietenie, voie bună și îmbrățișări. Într-un astfel de mediu am crescut și sunt cum nu pot exprima în vorbe de recunoscător. Și, apropos de prietenie, în cenaclu i-am cunoscut pe unii dintre cei mai ”în vogă” scriitori ai generației mele și ai Galațiului, Andrei P. Velea, Octavian Miclescu, Leonard Matei și, puțin mai târziu, A. G. Secară, Simona Toma, Anca Șerban Gaiu, Nicoleta Onofrei, Iulian Mardar. Nu e o lipsă de politețe, i-am scris în ordinea împrietenirii.
- Care sunt tabieturile tale poetice / cuvintele compatibile cu scrisul tău?
Sunt convins că alții au și nu știu dacă ar trebui să îmi fie măcar puțin rușine că eu nu am… Nu știu dacă poate fi luată în calcul, dar am o imagine care mă obsedează de ceva vreme. Imaginea unui pumn strâns care se deschide. Surpriza. Neașteptatul. Am încheiat câteva poeme în felul ăsta. Cu un pumn strâns care se deschide și… în palmă dansează o balerină, sau un joker debil. Voi încerca să mă debarasez de ea, dar, deocamdată… îmi place.
- Dacă nu ai fi scris, ce ai fi făcut?
Dacă nu aș fi scris, cu siguranță aș fi căutat un alt mijloc de exprimare artistică. Îmi amintesc că îmi plăcea să pictez, când eram prin școala primară. Îl descoperisem pe Ștefan Luchian și eram înnebunit să desenez și să colorez vaze cu flori. Nu știu dacă o făceam bine. Părinții mă încurajau, spuneau că aș fi talentat. Nu am păstrat niciunul dintre acele desene. Dar nu am trăit într-un mediu în care să pot dezvolta această latură a mea. Auzeam ”ce-i aia pictor?”, la fel cum, peste cativa ani, aveam să aud ”ce-i aia poet?”
Proiect inițiat de Florina Zaharia
