În curând, la Editura Tracus Arte va apărea volumul Poeme alese, de Anne Sexton, traducere de Cătălina Matei și Diana Geacăr.
„Viața lui Anne Sexton, analizată fără milă, se află aici, în poeme. Dintre toți poeții confesivi, niciunul nu a avut «curajul de a spune adevărul», așa cum l-a avut ea. Nimeni nu i-a putut egala ingeniozitatea, avântul, salturile metaforice, făcute cu capul înainte. Poetele, în special, îi datorează mult lui Anne Sexton, care a spart tiparele, a distrus tabuurile și a suportat un val de atacuri de-a lungul carierei, din cauza materialului ei poetic provocator. Anne Sexton și-a câștigat locul în canonul literar.” – Maxine Kumin
„Poemele ei, extrase din adâncurile ființei, nu încetează să ne tulbure. Vocea ei este una remarcabilă în poezia americană din a doua jumătate a secolului trecut.” – J. D. McClatchy
Anne Sexton (1928-1974) este una dintre cele mai importante și mai influente scriitoare americane ale secolului XX. A debutat în 1960 cu volumul de poezie To Bedlam and Part Way Back. Acestuia i-au urmat alte zece volume, dintre care două apărute postum. După moartea sa, sunt publicate șiAnne Sexton: A Self-Portrait in Letters (1977) și No Evil Star: Selected Essays, Interviews, and Prose (1985). A câștigat numeroase premii, printre care Premiul Pulitzer în 1967 pentru volumul Live or Die.
Poetul ignoranței, de Anne Sexton
Poate că pământul plutește,
habar n-am.
Poate că stelele sunt mici decupaje-n hârtie
făcute de niște foarfeci uriașe,
habar n-am.
Poate că luna e o lacrimă-nghețată,
habar n-am.
Poate că Dumnezeu e doar o voce gravă
auzită de surzi,
habar n-am.
Poate că sunt un nimeni.
E adevărat, am un corp
și nu pot să scap din el.
Mi-ar plăcea să-mi iau zborul din cap,
dar nici nu se pune problema.
E scris pe tabla destinului
că sunt blocată aici în forma asta umană.
În cazul ăsta,
aș vrea să vă atrag atenția asupra problemei mele.
E un animal înăuntrul meu,
strângându-mă tare de inimă,
un crab uriaș.
Doctorii din Boston
s-au dat bătuți.
Au încercat bisturie,
ace, gaze otrăvitoare și altele asemenea.
Crabul rămâne.
E o greutate imensă.
Încerc să uit de el, să-mi văd în continuare de treabă,
să gătesc broccoli, să deschid și să-nchid cărți,
să mă spăl pe dinți și să mă leg la pantofi.
Am încercat rugăciuni,
dar când mă rog, crabul strânge mai tare
și durerea tot crește.
Am avut un vis odată,
poate a fost un vis,
că acel crab era ignoranța mea pentru Dumnezeu.
Dar cine sunt eu să cred în vise?
(Traducere de Cătălina Matei)
Vă invităm să vizitați website-ul https://edituratracusarte.ro/2019/04/23/poeme-alese-de-anne-sexton/
