Seria Mari arhitecţi bucureşteni din cadrul colecţiei Planeta Bucureşti a Editurii Vremea a fost deschisă cu un album dedicat arhitectului Ion D. Berindey, semnat de arh. Sidonia Teodorescu. Cuvântul înainte îi aparţine acad. Dan Berindei. Dacă nu aţi ajuns la lansarea organizată la Gaudeamus, cea de-a doua lansare va avea loc marţi, 9 decembrie 2014, ora 18.00, la Muzeul „George Enescu”, în prezenţa acad. Dan Berindei, a conf. dr. arh. Ruxandra Nemțeanu, a lect. dr. arh. Sidonia Teodorescu şi a Silviei Colfescu, directorul editurii Vremea.
Membru al unei dinastii de arhitecţi, creator al unor clădiri care s-au constituit în podoabe ale oraşului, Ion D. Berindey a lăsat o opera a cărei complexitate şi frumuseţe se cuveneau a fi investigate. Arhitectul şi-a găsit cronicarul în persoană tinerei arhitecte Sidonia Teodorescu, care a dedicat marelui înaintaş o monografie amplă. Aşternut pe paginile acestui volum, rod al unor cercetări asidue şi îndelungate în arhive, biblioteci şi colecţii publice şi particulare, studiul aduce date noi, necunoscute nu numai marelui public, ci şi specialiştilor, privitoare la creaţia lui Ion D. Berindey. De la descoperirea paternităţii, anterior necunoscute, a unor clădiri importante, la analiză arhitecturală a monumentelor şi la prezentarea structurată a biografiei arhitectului, această carte conţine tot ceea ce este necesar unui iubitor al arhitecturii şi al Bucureştilor pentru a înţelege contribuţia lui Ion D. Berindey la dezvoltarea arhitecturii în România şi la făurirea identităţii Capitalei ei. O lucrare strict necesară în aceste zile de atac masiv asupra patrimoniului monumental al oraşului, ameninţat cu pierderea documentelor sale construite, ferestre către viaţă antecesorilor noştri, mereu deschise, unice în autenticitatea lor. Cu pierderea rădăcinilor care îl susţin în speranţele sale de dezvoltare viitoare.
O carte de citit, de recitit şi de ţinut minte.
Ion D. Berindey, fiu al arhitectului Dimitrie Berindey (1831-1884), Ion D. Berindey (1871-1928) a absolvit Şcoală de Arte Frumoase din Paris în anul 1897, urmând, în cei 30 de ani de carieră, să fie autorul unui număr impresionant de clădiri impozante, dintre care unele au devenit în timp adevărate mărturii ale construirii trainice la începutul secolului XX: Palatul Cantacuzino, casă George Assan, Sindicatul Ziariştilor, casă şi observatorul Vasile Urseanu, casă Toma Stelian în Bucureşti, hipodromul de la Băneasa, Palatul Cantacuzino de la Floreşti, Palatul Culturii din Iaşi.
Sidonia Teodorescu este arhitect, diplomat al Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu” (1993), diplomat de master româno-francez „Dezvoltare urbană integrată” la UAUIM (2007) şi doctor în arhitectură la UAUIM (2013), cu teza „Arhitectul Ion D. Berindey, studiu monografic”. În prezent, este lector universitar la Facultatea de Arhitectură a Universităţii „Spiru Haret”, arhitect în cadrul propriului birou de arhitectură şi redactor al revistei Bucureştiul meu drag. Este membru al Ordinului Arhitecţilor din România, al Uniunii Arhitecţilor din România, al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române.