În perioada 25 martie – 25 aprilie 2019, Accademia di Romania in Roma organizează expoziția de artă contemporană ”Ion Sălișteanu: 90 de ani de la naștere”, în Galeria de Artă Accademia di Romania in Roma, Viale delle Belle Arti, 110. Vernisajul expoziției va avea loc pe 25 martie, ora 18:00.
Ion Sălișteanu: Născut la 6 oct. 1929, la Piteşti, România. Imediat după încheierea celor șase ani de studiu la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti (1949-1955),devine cadru didactic la secția de pictură a acestei prestigioase academii de arte din România. Tot în 1955 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici, iar în 1968 este ales în conducerea Uniunii ca vicepreşedinte. În 1999 este ales Preşedinte de Onoare al U.A.P. Din anul 1954 (anul debutului său ca pictor), se dedică atelierului şi expune cu regularitate la marile manifestări artistice din ţară şi străinătate.Este interesat de raportul dintre artă şi spaţiul social, de arta medievală şi bizantină, de ipostazele picturii moderne şi contemporane.Este autorul a peste 4000 de lucrări, tehnica lui preferată fiind pictura în acrilic pe pânză şi pe hârtie, multe dintre acestea fiind expuse în cele peste 200 expoziţii de artă românească peste tot în Europa și America.Lucrează mari cicluri tematice, preocupat de rigoarea formelor din natură, sub imperiul setei de ordine, al setei de culoare şi al setei de lumină. Printre acestea, prezente în ultima saexpoziție personală (București, Galeriile Apollo, ian. 2010) se numără “Energii minerale”, “Fructeşi seminţe”, “Vitalitate vegetală”, “Sugestii etnografice”, “Planete necunoscute” “Spaţiul îngerilor” şi “Rapelul sacrului”.
Este invitat să expună în cadrul marilor manifestări culturale din ţară şi de peste hotare, având numerose prezenţe în muzee de artă, galerii, tabere de creaţie şi simpozioane, printre care amintim: Bienala Internaţională de la Veneţia (1970); Galeria din Klagenfurt (1973); expoziţiile personale din Sălile Dalles (1975, 1979 şi 1980); Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti (1989); Trienala din Sofia (1996); inaugurarea Centrului Cultural Kalinderu, Bucureşti (2000); bienala Internaţională de la Beijing (2002); expoziția de la Palatul Parlamentului European din Bruxelles (2004); expoziţia cu expunere permanentă în Muzeul “Ion Sălişteanu” din He-Ze, China (2002); saloanele de artă de la Grand Palais, Paris (2008) și de la Sarria, Spania (2008).
Este prezent permanent la tabere de creaţie, simpozioane şi colocvii în ţară şi străinătate, printre care amintim: Kuopio (Finlanda), Lemnos (Grecia), Izmir (Turcia), Tours Fondette (Franţa), Verbania, Lago Maggiore (Italia), Nürnberg (Germania).
De-a lungul anilor se bucură de recunoaştere publică, primind numeroase premii şi distincţii, printre care:
1968– Ordinul“MeritulCultural”
1971 – Premiul Ministerului Culturii (ex aequo)
1972 – Premiul Academiei Române
1981 – Premiul Internaţionalal Artiştilor Profesionişti ”Trionfo” (Roma)
1983 – Premiul Internaţional“Pace”(Roma)
1983 – Premiul Internaţional“Omaggio a Picasso” (Palazzo Barberini, Roma)
1996 – Premiul Trienalei Internaţionale, Sofia
1996 – devine Cetăţean de Onoare al oraşului natal, Piteşti
1999 – Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici
1999 – este ales Preşedinte de Onoare al Uniunii Artiştilor Plastici
2000 – Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de ofiţer
2006 – devine membru corespondent al Academiei Române
2007 – Premiul Juriului Bienalei Internaţionale, Arad
2008 – Diploma “In Honoris” conferită de Primăria Municipiului Bucureşti
Din volumele în care este analizată arta lui Ion Sălişteanu, amintim selectiv:
1976 – Octavian Barbosa, Dicţionarul Artiştilor Români Contemporani,Editura Meridiane
1976 – Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Pictura românească în imagini,Editura Meridiane
1978 – *** Mic dicţionar enciclopedic,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, (ediţia 1978 şi urm.)
1980 – Dan Grigorescu, Ion Sălişteanu,Editura Meridiane
1982 – Constantin Prut, Dicţionar de artă modernă,Editura Albatros
1982 – Vasile Florea, Arta românească modernă şi contemporană,Editura Meridiane
1997 – Ion Sălişteanu (coord.), Ion Sălişteanu (cu o selecţie de texte critice),Editura Daim
2002 – Constantin Prut, Dicţionar de artă modernă şi contemporană,Editura Univers Enciclopedic
2002 – *** Who’S Who în România, Ediţie Princeps, Pegasus Press
2006 – Mihai Oroveanu (coord.), Ateliere de artişti din Bucureşti,Noi Media Print
2007- Alexander Mihai Popovici, Popovici Art Collection,Editura Kondyli
2007 –*** Enciclopedia personalităţilor din România,Hübner’s Who Is Who
2009 – Mihai Vişinescu (coord.), Artişti plastici români contemporani. Ion Sălişteanu,Master Print SuperOffset.
Artistul se stinge la vîrsta de 81 ani la 25 mai 2011 in reședința sa din Bucuresti, senin şi luminos, aşa cum senină şi luminoasă i-a fost întreaga viaţa.
Prin grija și generozitatea familiei, după moartea pictorului au fost vernisate șapteexpoziții temporare INMEMORIAM ION SĂLIȘTEANUla muzee de artă din țară (oct. 2011 Călărași; martie 2012 Galați; aprilie 2012 Curtea-de-Argeș; mai 2012 Timișoara; oct. 2012 Ruse, Bulgaria; nov. 2012 Giurgiu; febr. 2017 Slobozia) și au fost inaugurate șase săli ION SĂLIȘTEANU cu expunere permanentăla muzeele din Pitești (sept. 2011), Reșița (oct. 2011), Caransebeș (dec. 2011), Călărași (ian 2012), Bistrița (oct 2012), precum și în foaierul central al Teatrului Național din București (nov.2012).
În anul în care Ion Sălișteanu ar fi împlinit 90 ani, Accademiei di Romania de la Roma i-a fost dăruită o suită de lucrări reprezentative pentru diferite tematici, tehnici și etape de lucru din opera artistului.
Știu că necuprinsul nu trebuie căutat departe. Tot ce merită descoperit purtăm cu noi. (Ion Sălișteanu, 2000)
Sălișteanu e un pictor în toată puterea cuvântului, pentru că vede lumea și ne face s-o vedem prin el, în felul lui, fără s-o anuleze sau s-o mistifice, ci revelându-i valențele poetice, într-un chip exemplar. E mare lucru să te fi născut în satul românesc! Pictor poți deveni. Poet al picturii te naști, sau nu. (Ion Frunzetti, 1965)
Ion Sălișteanu e un constructor și un meditativ. Redescoperind structurile esențiale ale arhitecturilor naturii, el le înțelege ca fundament rațional al picturii însăși. În pictura lui, ordinea și simetria sunt condiții ale libertății formelor. Ideea logică are amploarea muzicală a cântecului de dragoste. (Dan Grigorescu, 1980)
Arta începe în momentul în care a dispărut orice orgoliu, orice gând impur sau interesul de orice fel, orice vanitoasă conștiință a competenței, acolo unde nimic nu mai poate fi plătit sau deturnat, acolo unde voința, existența, energia, întreaga ființă se transformă într-un halou de iubire atotcuprinzătoare care încarcă imaginea artistică cu magica putere de mărturisire, cu revelații și cu o deschidere aptă să regenereze și să răscumpere. Este punctul în care arta devine cea mai adevărată, cea mai exactă știință, prin modul în care atinge spirit și destin omenesc, așa cum celula vie poate deveni, pe plan genetic, piele, os, cornee transparentă sau ființă unică și fără repetare. (Ion Sălișteanu, 1997)
