Miercuri, 13 octombrie 2010, ora 18.30, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia va găzdui vernisajul expoziţiei de pictură şi desen „Boudoir” de Nadia Ioan. Expoziţia va fi deschisă de Liviana Dan, critic de artă şi director artistic la Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal din Sibiu.
Autoarea a absolvit Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (1981) şi Ecole du Louvre (1995), este membru al Uniunii Artiştilor Plastici (din 1982) şi doctor în arte vizuale (din 2007). Lucrările sale se află în muzee şi colecţii particulare sau de stat din România, Franţa, Belgia, Germania, Italia, Austria, Rusia, Turcia, Canada. Începând din 1979 şi până în prezent a participat la numeroase expoziţii anuale şi republicane, la saloane din ţară şi din străinătate organizate de Uniunea Artiştilor Plastici.
Expoziţia de la Veneţia reprezintă etapa esenţială în creaţia artistei, dedicată analizei profunde a trupului , a gestului intim al corpului feminin. La întrebarea “Ce sunt picturile mele?” (titlul „scrisorii deschise” din catalogul expoziţiei) autoarea a răspuns: “Amintiri pentru acum şi pentru altădată … Identitatea «femeilor mele» nu contează (ele nu au nume, au coduri). Fragmentele de corp sunt secvenţe din filmul vieţii. A1, A2, A3, B4, … D10, D11,… f16, … X29,…Y33 sunt femei obişnuite. Acum. De mâine ele vor fi nemuritoare pentru că vor rămâne în amintirea ta chiar şi după ce nu le vei mai privi. A 1, A2, A3, B4, … D10, D11, … f16, … X29, … Y33 sunt semne simbolic gravate în spaţiul mental al existenţei universale”.
Expoziţia va fi deschisă publicului până pe 27 octombrie 2010, în spaţiile de la etajul I al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia.
“Nadia Ioan practică un fel de body-awareness-painting des citată în legătură cu textele lui Merleau-Ponty. Corpul este pentru Merleau-Ponty un obiect straniu, care foloseşte acasă şi în lume un sistem general de simboluri. Teoriile lui Merleau-Ponty şi apoi ale lui Lacan au fost puse în contextul picturii, în acest segment al identităţii feminine, diferit de rigoarea analitică a mişcării feministe. Artistul este preocupat de senzaţii, emoţii, funcţionînd ca un seismograf al vieţii cotidiene. Lumea este redusă la propriul corp, la sinele empiric. Gesturile sunt retorice, implicate intim. Nadia Ioan creează intimitate prin tendinţa de a lucra în serii, momentele importante şi controversate ale zilei stabilind tipul de relaţie necesară între percepţie şi emoţie. De fapt, fiecare lucrare are un fragment de corp şi un fragment de timp care par că funcţionează împreună.”, a scris Liviana Dan.
