Anul acesta, pe 30 ianuarie, se împlinesc 160 de ani de la naşterea dramaturgului, nuvelistului, pamfletarului, poetului, directorului de teatru, comentatorului politic și ziaristului român I. L. Caragiale. Aniversările curg lanţ, fie la radio, fie pe scenele teatrale din România, ceea ce nu poate să fie decât îmbucurător. De asemenea, studiile dedicate de-a lungul timpului operei şi vieţii sale sunt numeroase, bine receptate de cititori, dintre acestea menţionând volumul Ioanei Pârvulescu, apărut la Editura Humanitas, în 2011, intitulat „Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale”. Puţine personalităţi literare de origine română se pot bucura de o asemenea receptare în zilele noastre, dacă ne gândim la centenarele Eugen Ionescu sau la Emil Cioran.

Numele lui Caragiale sau ale personajelor sale sunt purtate de concursuri literare, de reviste, de colegii naţionale. Anul 2012 poartă simbolica titulatură „Anul Caragiale”. Poate că personajele negative ale lui Caragiale formează o mare parte a societăţii de astăzi, care trebuie să îşi celebreze „maestrul”.

Portretul lui Caragiale este, de asemenea, prezent în paginile virtuale ale Muzeului Neamului Românesc-Mari Personalităţi Româneşti, iniţiat Nicoale Ioniţă, fostul preşedinte al Biroului pentru Europa de Est a Asociaţiei Internaţionale a Caricaturiştilor. Pagina poate fi vizitată la adresa web: http://www.personality.com.ro/index.htm

S-ar părea că la noi prinde binomul serios-neserios, pamfletar-nepamfletar, “pe bune-pe rele”, şi, cum scria Matei Vişniec în romanul „Dezordinea preventivă”: “Instinctiv, veţi alege vocea răului, vocea călăului, pentru că vă este necunoscută”. Cât de necunoscută ne e această voce sau cât de serioşi om dori să părem, ne-o spune, oricum, de ani de zile Caragiale, contemporan cu societatea modernă de azi.

Andra ROTARU

M-am bucurat mult pentru colegii mei de breaslă care au ieşit să demonstreze paşnic în stradă sau pe reţelele de socializare. Pentru că e la fel de important să protestezi atât în stradă, cât şi pe Facebook. Aş crede chiar, dat fiind impactul formidabil prin care o reţea de socializare multiplică instantaneu un mesaj, că protestul pe Facebook este de aceeaşi valoare cu cel exprimat în stradă. Pentru că el asigură suportul psihic şi de încredere pentru cei ce stau faţă în faţă cu scutierii care mai apără astăzi regimul Băsescu. Acest popor din faţa laptopului sau a PC-ului este atent şi la provocări, şi la manipulări, are inteligenţă şi umor. Poporul român de pe Facebook a ieşit şi el să protesteze şi să îşi dorească tot mai mult o societate a meritocraţiei şi a bunului simţ. Sunt ferm convins că victoria va fi, cu toate zbaterile regimului Băsescu, a poporului nevăzut!

Dan Mircea CIPARIU

P.S. În timp ce Mircea Cărtărescu şi chiar Gabriel Liiceanu s-au distanţat, mai nuanţat sau mai stângaci, de Traian Băsescu, Administraţia Prezidenţială i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria A „Literatura“, domnului Gelu Vlaşin, scriitor. Tel Maître, tel Valet!

Voluntariat, generozitate, fairplay sunt doar câteva dintre marile lipsuri pe care le-am întâlnit la tot pasul, în toate domeniile, mai ales în cel literar. Cel mai recent caz, implicată fiind în organizarea Galei Tinerilor Scriitori/ Cartea de Poezie a anului 2011, mi-a arătat din nou că nu există solidaritate sau respect pentru o nominalizare şi o mulţumire că, dintre numeroase volume, un juriu a remarcat anumite cărţi. Cel mai mare interes este acordat câştigării unui premiu, precum o încrâncenare care, dacă nu refulează prin obţinerea unui premiu, nu mai merită ulterior asumată pe parcursul firesc al dezvoltării personale.

Am dat de cazuri/ situaţii de bun simţ, de mai puţin bun simţ, de total bun simţ sau de ignorare. Scriitorii nu se sprijină unii pe alţii, bucuria obţinerii unui premiu este mereu pusă sub semnul suspiciunii, sub acuzele „unor interese”, unor certuri,  unor simpatii sau antipatii fie cu ceilalţi nominalizaţi, fie cu componenţii juriului. Sau, mai uluitor, prin mesaje de chestionare a juriului şi a alegerilor făcute.

Nu mă aştept la nimic bun nici pe viitor, educarea fairplayului începe de la cel mai mic, la cel mai mare, fie adulţi întârziaţi sau adulţi irecuperabil „bosumflaţi” şi nemulţumiţi. Ierarhia există în această educaţie, cel care are mai mult sau va avea mai mult, va fi mereu o „ţintă” de dispreţ pentru alţii, motive există (fie trecutul, fie prezentul), valoarea cărţii nu mai vorbeşte de la sine pentru mulţi, iar „nevolnicia”, „strâmbătatea” autorului şi nu a cărţilor va prima în România de astăzi.

Îi felicit încă o dată pe nominalizaţii şi câştigătorii de ieri şi de azi, urându-le casă de piatră cu anormalitatea semenilor scriitori!

Andra ROTARU

ascultăm fiecare în singurătatea lui
christmas blues songs
şi, mai ales, „Merry Christmas, babby & please come home for Christmas”

„orice Crăciun e o renaştere” – adaug pe facebook
alături de fotografia mea de la 5 ani
când mergeam în Ajunul Crăciunului
printr-un sat din Transilvania
cu o traistă plină de colaci, nuci şi mere
cântând cea mai scurtă colindă din lume:

„Cine vine prin grădină?
Dumnezeu cu crucea-n mână!
Da’ pe cruce
Ce ne-aduce?
Un colac de grâu frumos
C-aşa-i faţa lui Hristos!”

am pus cu majuscule pe peretele meu virtual:
PRIMIM CU COLINDA!

„orice Crăciun e o renaştere!”

2. prevestire

caut un buton pentru declanşat
bucuriile interioare

desenez pe ecran
un prunc într-o iesle
ca o fotogramă de folos pentru orele întristate

sunt pregătit să trec de întunericul cel mai mare
cu inima gata de un nou început

cerul strălucește
de liniște și bunăstare sufletească

îngerii vin
sunt pe aici
prin poemul pe care îl intuiesc și îl trăiesc până la capăt

3. Steaua Mării

tastez  „Stella Maris” pentru prietenii din reţea

peretele se curăţă de erezii
privirea se limpezește tot mai mult
stelele sunt din vată de zahăr

„astăzi Curata,
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia…”

deschid uşa sufletului
să intre creştinul cu sfinţenia în poporul meu de umbre

deschid mintea să văd
Steaua Mării
în locurile cele mai inaccesibile
acolo unde numai speranţa în Dumnezeu
poate shimba cenuşa în aurul cel mai pur şi strălucitor

4. lista de colindat

la Nana Silvie sunt pupuri cu varză
şi pupuri cu urdă

la Unchiu Lie sunt bomboane cubaneze
ca nişte păsări colorate
ce se întorc iarna din ţările calde

la Tuşa Mare e turtă dulce
cu urechi lungi şi albe
de iepuraş cuminte

la Tetea Pătru sunt mere mari şi galbene
numai pentru cei care trebuie să zică
„N-am venit să cerem, Ci-am venit să dăm
Dalbe şi iar dalbe, Flori adevărate”

la Mama Tână sunt darurile aduse pe ascuns de mama
de la Bucureşti
aici sunt toţi verii mei cu care voi merge pe Uliţa Borceştilor
să ducem colinda

„Deschide uşa creştine
Că venim din nou la tine
La mulţi ani, mulţi ani cu bine”

……………………………………………………………………………………………..

deschid monitorul
contul meu de pe facebook
peste tot
acelaşi şi acelaşi mesaj:
Salvaţi Crăciunul!

5. „cel mai frumos Crăciun” de pe Net

pentru concursul „cel mai frumos Crăciun” de pe Net
premiile sunt un  suport pentru CD-uri
un set de pahare de șampanie
și o decorațiune de iarnă

femeile dau majoritatea like
şi scriu despre cum bebeluşii, ţâncii şi adolescenţii lor
le luminează sărbătorile

bărbaţii au poveşti senzaţionale
cu crăciuniţe care fac streaptease
cu recorduri la mâncat cârnaţi şi la băut vin

doar singuraticii nu scriu poveşti
nici patetice
nici cinice

doar singuraticii postează câte un aforism
despre
iubirea de Celălalt

6. poem blues de Crăciun

improvizez pe drumul dintre creier
şi dicţionarul de inimi
acest poem blues numai pentru tine

cu atingerile tremurânde ale unui nou început
sub lumea de sfinţi şi beteală
ce chiar acum ni se dăruie

contrabasul vibrează
aerul dintre degete şi texturi
se purifică cu dragoste şi cu chemarea numelui tău

tu eşti aşteptarea care nu mă întreabă nimic
care ştie să călătorească prin haosul meu interior
fără plăţi şi constrângeri

tu eşti acest rhythm & blues
de sentimente eliberate de semantică şi experiment

stăm cuminţi
cu nasul lipit de fereastră
rostogolind din priviri zăpada care se încăpăţânează să nu cadă

ninge doar în interior
ca o formă subtilă de linişte

7. cronica unei fericiri neanunţate

trăiesc tot mai mult
într-un timp şi într-un spaţiu
vegetal
departe de gândirea devoratoare
departe de sângele care acoperă ecranul
în ştirile de la televizor

sunt şi eu măsura tuturor lucrurilor
a tuturor mijloacelor

stau în post
aşteptând Naşterea Mântuitorului

colindătorii îmi intră în casă
colindele lor îmi alungă gândurile întunecate

cine şi ce va mai fi
a doua zi după Crăciun

cum şi unde
voi găsi paradisul pierdut

nu răspund nu judec nu mai fac ipoteze
declanşez numai şi numai
bucurii interioare

Ferice, ferice, daţi-ne Ferice!

Dan Mircea CIPARIU
*Din volumul „Singurătatea vine pe facebook” de Dan Mircea Cipariu, cu desene de Mihai Zgondoiu, Editura Brumar, volum ce va apărea în 2012.

Fiecare dintre noi îşi doreşte un sfârşit de an cât mai liniştit, un bilanţ care să fie în concordanţă cu speranţele şi aşteptările de peste an şi cu noi promisiuni pentru anul ce vine. Fie că s-au împlinit toate acestea sau nu, perioada sărbătorilor este celebrată cu fast, atât de oamenii de cultură, de managerii culturali, de artişti sau admiratori ai lor. Iar fiecare dintre gesturile acestea, de împărtăşire a creaţiei cu publicul spectator naşte posibilitatea ca aceştia să spere, să aibă modele, să le urmeze, să li se adreseze, să fie îndrumaţi.

Multumim pe această cale tuturor cititorilor AgenţiadeCarte.ro pentru mesajele şi comentariile trimise, pentru toate reportajele, recenziile, sugestiile, informaţiile împărtăşite, mulţumim unei audienţe de calitate, nediscriminative, care ne-a încurajat şi susţinut atât pe noi cât şi pe artiştii despre care s-a scris în paginile virtuale ale acestui e-magazin cultural.

Sperăm ca noul an să fie unul şi mai bun pentru creatori, cu împliniri şi reuşite, cu răsplată materială şi demnitate sporită.

Andra ROTARU

Înainte de a face cele trei previziuni pentru 2012, trebuie să încep cu o precizare de ordin terminologic şi conceptual: posibilitatea de a prevedea apariţia sau evoluţia evenimentelor viitoare este strâns legată de analiza anumitor date cunoscute în prezent. Aici e marea problemă! Informaţiile publice sunt discutabile, disputabile şi puse mereu sub un semn de întrebare. Din nefericire, lucrăm după ureche, cu informaţii neomologate în mod ştiinţific ori, şi mai grav!, cu informaţii pe surse. Iată motivul pentru care cele 3 previziuni pe care le fac se bazează pe informaţii care sunt verificabile.

1.Uniunea Scriitorilor din România a anunţat lista celor trei scriitori propuşi pentru Premiul Nobel pentru literatură: Ana Blandiana, Nicolae Breban şi Mircea Cărtărescu. Singurul scriitor român cu şanse reale să primească Premiul Nobel pentru literatură în 2012 va fi, însă, Norman Manea!
2.Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a anunţat, ca o prioritate a anului 2012, modificarea legislaţiei UE în domeniul drepturilor de autor. IFRRO, Federaţia Internaţională a Societăţilor de Gestiune a Drepturilor de Autor, va veni în ianuarie 2012 în România. În 2012 vor dispărea sau vor intra în insolvenţă societăţi de gestiune a drepturilor de autor care au fost create pentru a susţine relaţii clientelare şi de familie, în detrimentul celor peste 200.000 de beneficiari care activează în industriile culturale din România. Legislaţia europeană şi naţională va fi modificată. Astfel, vor apărea noi societăţi de gestiune a drepturilor de autor şi, foarte important, deţinătorii de drepturi de autor vor primi mai mulţi bani faţă de anii precedenţi!
3. Finanţările europene şi naţionale ale unor pagini web culturale ori cele dedicate susţinerii proceselor democratice şi ale libertăţilor fundamentale vor impune noi reglementări europene şi naţionale pentru mass-media şi societatea civilă, astfel încât, în 2012, vor fi declarate şi finanţate primele pagini web ori portaluri de interes public, după modelul societăţilor publice de radio şi televiziune din Europa. În 2011, Administraţia Fondului Cultural Naţional (sub coordonarea lui Cristian Vasile Petcu) a finanţat, pentru prima dată în istoria acestui organism, 19 proiecte culturale dedicate Noilor Media cu 340.700 lei. În 2012 suma dedicată Noilor Media se va dubla!

Dan Mircea CIPARIU

În ziua a opta dintr-un decembrie friguros, cel al anului 2005, a apărut primul număr, din seria nouă, al revistei „Cultura”. Un săptămânal editat de Fundaţia Culturală Română, care, iată, oferă cititorilor săi, după şase ani, cel de-al 353-lea „episod” al existenţei unei publicaţii pe care răceala vremii şi a vremurilor n-au speriat-o şi nu o sperie. Ba, dimpotrivă, putem spune că o face să fie dinamică, vie. A pornit pe cale cu o redacţie majoritar tânără şi cu drum deschis confruntării de idei, dialogului civilizat, cu miez, descinderii în zone unde alte publicaţii culturale nu au fost interesate să pătrundă. Mai ales în „labirintul epocii noastre”, acolo unde năravurile şi moravurile se zbat pe uscat între ce a fost ieri şi ce nu prea ştim ce va fi mâine. Şi unde mentalităţile încă mai dibuie după schimbare.

Sub manageriatul academicianului Augustin Buzura, care nu s-a iluzionat că va primi stipendii de la vreun for administrativ ori de la vreo instituţie culturală, revista a rezistat, într-un format de 32 de pagini pe săptămână, 353 de săptămâni. Adică 6 ani pe care îi sărbătoreşte pe 8 decembrie 2011.
Din interviurile, editorialele, eseurile, tabletele publicate în „Cultura” s-au făcut şi se vor mai face, în viitorul apropiat, cărţi. Seniori ai „umanioarelor”, dar şi masteranzi, ba chiar studenţi la început de facultate s-au aflat colegi de pagină în acest dinamic săptămânal. Cu siguranţă, revista are astăzi cel mai mare număr de colaboratori tineri (din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara, Craiova, sau aflaţi la studii în străinătate) dintre toate publicaţiile culturale din România. Dar şi personalităţi internaţionale, precum un singur exemplu – Kjell Espmark, Preşedinte al Comitetului Nobel.
„Cultura” şi-a schimbat, pentru a treia oară, look-ul, aliniindu-se, şi în dinamica editorială, publicaţiilor mari europene, chiar de la numărul aniversar.
La mulţi ani, „Cultura”!

Dan Mircea CIPARIU

Ediţia din acest an a Târgului Internaţional „Gaudeamus – Carte de învăţătură”, încheiată de curând, s-a desfăşurat sub semnul prieteniilor literare, în cel mai bun sens cu putinţă. Zecile şi sutele de lansări de carte care au avut loc la standurile editurilor participante la târg au fost aşteptate atât de cititorii-cititori, cât şi de cititorii-scriitori. Prezenţa autorilor de carte la evenimentele editoriale şi lansările altor colegi de breaslă a reprezentat renunţarea la orgolii şi recunoaşterea valorii operei literare. Şi ce autor nu ar vrea să fie apreciat de cunoscători, de colegii într-ale scrisului?

La această ediţie a Târgului de carte „Gaudeamus” nu cred să fi fost o lansare de carte, fie ea cât de mică sau autorul cât de necunoscut, sau poate un debutant, la care să nu fi fost prezent în public măcar un scriitor. Nevoia de raportare la celălalt, poate chiar şi un mic sentiment de cunoaştere a „concurenţei”, dar mai ales prieteniile literare, dincolo de orgolii, au fost cele care au dat tonul acestei ediţii a târgului. De la cinci poeţi care, după 15 ani, s-au întâlnit din nou într-o antologie, în aceeaşi formulă, îmbunătăţită de trecerea timpului, până la foşti colegi de cenaclu reuniţi, după 10-20 de ani, la lansarea unuia dintre ei – debutant întârziat, sau scriitori din generaţii mai coapte care îşi susţin, din public, mai tinerii urmaşi, toate aceste scene au putut fi observate de-a lungul zilelor întregi pe care le-am petrecut la „Gaudeamus”, printre cărţi. Aşa cum Daniel Cristea-Enache scria, în recent lansata sa carte „Cinematograful gol” (Editura Polirom), despre o altă ediţie a Târgului „Gaudeamus” în care tinerii de toate felurile, mult mediatizaţii şi comentaţii tineri, numiţi peste tot, în toate sondajele, aculturali şi gata să calce cu bocancii pe toată cultura românească, erau prezenţi în număr foarte mare printre cărţi, dornici să cumpere, aşa şi eu cred că există un segment de scriitori care pot accepta şi făţiş, fără regret, că, la împărţeala virtuţiilor, talentul nu s-a scurs numai în tolba lor.

Astfel de oameni de cultură ne dorim să vedem şi în viitor noi, generaţia tânără şi adesea numită descreierată, pentru că, rebeli cum suntem şi sătui de vorbe goale, nu mai acceptăm doar să facem cum zice popa, ci avem nevoie şi de repere concrete.

Dorina CIOPLEA

Ediţia din acest an a Târgului Internaţional de Carte „Gaudeamus”, care se va desfăşura în perioada 23-27 noiembrie 2011 la Romexpo, nu este deloc o ediţie de criză, nici materială şi, cu atât mai puţin, spirituală. Cu peste 650 de lansări şi prezentări de carte şi cu mii de titluri apărute pe parcursul anului 2011, Târgul propune ceea nu oferă sistemul de distribuţie a cărţii din România şi încă la preţuri reduse. Conferinţe, lansări de carte, workshop-uri, demonstraţii, muzică, momente ambientale, dans, concerte, spectacole, videoproiecţii şi arte conexe, toate vor fi prezente la „Gaudeamus” pentru cei care ştiu că, dincolo de automatismele zilnice şi de falsele valori promovate la tot pasul, cultura este cea care ne salvează statutul de om.

Scriitorii încă mai scriu, iar românii încă mai citesc, chiar dacă nu în procente mari şi europene. Titlurile şi stilurile literare sunt pe alese. Sute de titluri cu semnături deja cunoscute, cum ar fi „Întâlnire în jurul unei palme Zen” de Gabriel Liiceanu şi Gabriel Cercel (Editura Humanitas), „Însemnări din ţinutul misterios” de Gabriel Chifu (Editura Cartea Românească), „Cine a cîştigat Războiul Mondial al Religiilor?” de Daniel Bănulescu (Editura Cartea Românească) sau colecţia pentru copii „Ludex” de Şerban Foarţă (Editura Brumar). Cititorii se vor putea întâlni şi faţă în faţă cu autorii lor preferaţi: Mircea Cărtărescu va oferi autografe, în standul Institutului Francez din Bucureşti, pe romanul grafic „Travesti de Mircea Cărtărescu” de Edmond Baudoin, apărut la Editura Humanitas, iar Gabriel Liiceanu va oferi autografe pentru „La porte interdite” (Editura Humanitas), Iulian Tănase va fi prezent în standul Editurii Nemira pentru a da autografe pe cel mai nou roman al său, “Oase migratoare”, iar Mihai Găinuşă va fi vânat pentru noua sa carte “Jurnal din viitor”, Editura Nemira. Importante titluri din literatura universală , traduse în limba română: „Istoria gândirii buddhiste” de Edward J. Thomas, Editura Herald, „Ghepardul” de Giuseppe Tomasi di Lampedusa, o nouă traducere şi ediţie integrală, Editura Humanitas; „Sanctus” de Simon Toyne, Editura All. Vor fi lansate, de asemenea, cărţile unor autori tineri, cum este Andrei Novac cu „Aceiaşi” (Editura Brumar).

Dorina CIOPLEA

P.S. La Târgul „Gaudeamus” va fi lansată prima antologie „reîncărcată” din literatura română, Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, Dan Pleşa şi Bogdan O. Popescu reîntâlnindu-se, după 15 ani, între coperţile aceleiaşi cărţi, „Marfă reîncărcată”.

Ce înseamnă “community engagement” în culturi diferite? Ar putea fi un schimb cultural, o interacţiune, o conştientizare a faptului că odată ce ţi se oferă posibilitatea să fii într-un nou spaţiu, poţi absorbi mai tot ce-ţi oferă acesta, iar, la rândul tău te poţi implica, pe cât posibil, în prezentarea lumii tale originare…

Sau, scenariu: într-o lume în care „a te implica” nu prea înseamnă nimic, să îl tratezi ca pe un termen abstract şi luciferic. De ce nu ar însemna şi voluntariat? Chiar şi cultural? O formă utilă şi bună de a oferi un “ceva” doar al tău, pentru care nu vei primi bani, dar satisfacţii, cu siguranţă.
Indiferent de rangul social sau educaţional, de nivelul de introvertire sau înţelegere a ceea ce este în jurul tău, se prea poate ca un termen precum “community engagement” să aibă nevoie de o traducere “ca la dicţionar”. Mai ales dacă el poate atrage un semnal de alarmă, că urmează să faci ceva. Să te pui cumva în mişcare. Să cunoşti, să schimbi, să te schimbi, să oferi, să primeşti după/ dacă dai şi tu ceva. Dar ca în orice situaţie, e de aşteptat ca odată ce reacţionezi, să se pună anumite motoare în mişcare. Contează ce înseamnă, dacă este opţional sau nu, dacă în unele părţi ale lumii el se subînţelege, vine de la sine, este ceva zilnic sau nu?
Dacă aţi auzit poveşti sau aveţi păreri despre ce poate însemna el la ţară, la mare, la şes, la noi în ţară, în altă parte, dacă este important sau nu/ în ce situaţie…aş fi curioasă să aflu.

Andra ROTARU