Cronica de carte

,,Camera Dezastru” şi desprinderea în zbor vertical

Feb 22nd, 2016 | By admin
,,Camera Dezastru” şi desprinderea în zbor vertical

Poeta și jurnalista Clara Mărgineanu a trimis pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro un text despre cel mai recent volum de poezie semnat de Liliana Hinoveanu. Este vorba despre ”Camera Dezastru” (Editura ”Aius”, Craiova, 2015). ”M-am împrietenit cu Liliana Hinoveanu prin poezia ei. Am fost pusă în situaţia frumoasă de a-i prezenta volumul ,,Doar împrumutând zborul” pe care de-abia îl citisem. Ştiind că este, deopotrivă, poetă şi jurnalist cultural am simţit-o din familia mea spirituală. Mă întrebam oare cum cântă ea la aceste două instrumente separat şi, uneori, în acelaşi timp. Am aflat, cu asumare, devotament şi foarte multă dragoste”, spune Clara Mărgineanu. Redăm, mai jos, textul integral.



Poezia ca salvare a existenței

Feb 17th, 2016 | By admin
Poezia ca salvare a existenței

Rodica Buzdugan a debutat în 1997 cu volumul de versuri ”Metamorfozele unei iubiri zbuciumate” (Editura Print), debut girat cu generozitate de tulburătorul poet și excelent critic de poezie, regretatul Traian T. Coșovei. Au apărut apoi ”Patima iubirii” și ”Rugăciunea iubirii” (amândouă în 1998, la Editura Crater), ”Am fost iubire” (Crater, 2000), ”Bandaje de lumină” (Editura Eminescu, 2001), ”Blândețea odată cu moartea” (Cartea Românească, 2002). Dacă ar fi să ne luăm doar după primele trei titluri, am putea conchide că e vorba de o poezie de dragoste, o mărturisire lirică a unei sentiment copleșitor. Este, desigur, și asta, dar nu numai atât: fiindcă iubirea nu e celebrată în sine, ci, în viziunea Rodicăi Buzdugan, ea devine un vehicul, un vector îndreptat spre descoperirea propriei identități. Iată, spre exemplificare, în acest sens, un poem din ”Blândețea odată cu moartea: ”Să mă lași mie zestre/ fără să mă așezi în dulapul/ Cu obiecte primite de ziua ta,/ Să mă uiți în patul timpului/ Pe care nu l-ai învins niciodată,/ Vrând doar să trăiești.// Lasă-mă amintire/ A neputinței tale dea fi/ Umbra iubirii…/ Uită-mă, șterge-mă.// Să mă lași mie zestre/ Pentru primăvara asta,/ Din care n-am să mai plec.” (”Să mă lași”)



Conectarea la univers

Feb 13th, 2016 | By admin
Conectarea la univers

E îndreptăţit să acordăm atenţie debutului editorial semnat de Anca Dumitru – ”Piese răsfirate pe o placă electrică” (Ed. Tracus Arte, 2015). Autoarea scrie o poezie artizanală, cu naivităţi exersate şi cu scăpări inerente vârstei. Câteodată, versul dă semne de înţelepţire prematură, pentru că universul e alcătuit din particule elementare. De aici persistă confuzia între strălucire şi beznă, întreţinută de Traian T. Coşovei, de Mircea Cărtărescu şi de Florin Iaru în ”Aer cu diamante”. Atmosfera sugerată are consistenţă instabilă. Văzul şi auzul sunt suprasolicitate în această zonă incertă, care seamănă cu un fluid în clocot. Textul deranjează prin surplus. Cititorul resimte realmente lipsa de oxigen sugerată în versuri:



Ioan Cărmăzan și mijloacele creatorului

Feb 9th, 2016 | By admin
Ioan Cărmăzan și mijloacele creatorului

Scriitorul Cristian Tiberiu Popescu a trimis, pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro, o recenzie la volumul de proză ”Ceața albastră”, scris de Ioan Cărmăzan și apărut în 2015 la editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca. ”Eu spun neechivoc că ”Ceața albastră”, cel mai recent volum, e și cea mai bună carte a lui Ioan Cărmăzan. Dar când spun asta, imediat mă simt presat de un contex imediat și de unul mai larg. Contextul imediat se referă la opera literară a autorului, întinsă pe mai bine de trei decenii” (Cristian Tiberiu Popescu) Redăm, mai jos, textul integral.



Detonarea atolului poetic: sugestii nucleare

Jan 30th, 2016 | By admin
Detonarea atolului poetic: sugestii nucleare

O nouă poartă spre poezia proprie ne deschide Mihai Vieru în ”Ieri Park” (Casa de Editură Max Blecher). ”Aer în iarbă”, din 2012, miza pe încifrare şi uneori pe dicteu cvasi-automat. Noul volum este generos, stilistic vorbind, şi îmbelşugat în imagini spectaculoase. Trei cicluri susţin edificiul: ”în ceaţa camerei web”, ”ştefana to GO” şi ”Săvârşin story”. Profunzimea mesajului este sugerată prin imagini simbolice („să camuflez câteva urzici verzi cu unele urzici moarte”). Mereu versurile lui Vieru au reflectat sensibilitate şi delicateţe, în combinaţie cu alte ingrediente. Post-postmodernismul tandru se prelinge fără dificultăţi, pe suprafeţe zgrunţuroase, aglutinate prin juxtapuneri de realităţi ameninţătoare: „GPS-ul mă aruncă într-o canapea mărginaşă / livingul îşi arată dinţii ferestrelor / aburiţi de cafeaua dimineţii / soarele nostru negru pe lângă / călugărul rogerius de curând plecat pe lacul roşu / cu pânza plămânilor întinsă în lamele / tăioase ale vântului” (”şi firele înghesuite de păr se îmbulzesc să te vadă”). Cum se observă, vechile metafore genitivale defilează pe pagină. Bineînţeles, pentru cititorul neavizat, dar iubăreţ de poeticale, ele sunt un deliciu; pentru profesionişi ele pot fi anatema. Nu ştiu cum se face, însă, că poemele ca întreg au forţă şi perspectivă. Poetul izbândeşte în iscarea de efecte noi cu mijloace tocite, ceea ce e posibil numai pentru maeştri.



Catia Maxim – Trilogia Aromânilor

Jan 27th, 2016 | By admin
Catia Maxim – Trilogia Aromânilor

(”Îngerii din Moscopole”, Editura Tracus Arte, 2011; ”Îngerii din Moscopole. Exilul”, Editura Tracus Arte, 2013; ”Îngerii din Moscopole. Istorii îngemănate”, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2015)

Mărturisirile autoarei despre procesul de elaborare al acestei cărţi nu trădează importanţa, miza uriaşă ale unui roman – social, psihologic, identitar – care abordează istoria şi întregul univers identitar al unei comunităţi speciale din inima Balcanilor, cu implicaţii europene. Moscopole, oraşul incendiat, mai frumos decât Constantinopol şi înţelept ca Atena, a devenit un centru cultural al Balcanilor şi chiar un Ierusalim al credinţei strămoşeşti.



Stilul administrativ-juridic ca poezie

Jan 14th, 2016 | By admin
Stilul administrativ-juridic ca poezie

Cu o altfel de poezie revine pe scenă Miruna Vlada. ”Bosnia. Partaj”, 2014, dovedeşte faptul că o editură de mainstream, Cartea românească, poate fi şi una curajoasă, care să accepte experimentul. Cum reiese şi din titlu, componenta politică este importantă în acest volum. Autoarea are studii de politologie şi a efectuat un stagiu de cercetare în zona respectivă. O problemă de geografie literară, cum ar spune la noi Cornel Ungureanu, căci nu numai politica zonei de conflict este absorbită, ci şi cultura ei. Unul dintre motourile cărţii mi se pare relevant: „Foreign scholars should come to Bosnia to study hatred,/ were only one recognised as a separate, classified subject/ of study, as leprosy is” (Ivo Andrič). De aici pleacă primul ciclu poetic: ”Bosnia bin ich. Patria mea mâncată de molii”. Poezia este, aşadar, localizată până la a deveni empatică la modul absolut: „sunt constructivistă pentru că empatizez cu obiectele din jur/ bosnia bin ich”. Totul este durere de jur împrejur, iar poeta se joacă magistral cu accepţiunea privată, dar şi cu cea publică a partajului: „partajul e un război de destrămare/ al fostei iugoslavii şi al fostei femei din mine”. Problemele de identitate etnică sunt fierte la foc mic până devin probleme de studii de gen şi de autobiografie. Formulările sunt şi ele adesea sclipitoare, dovedindu-se încă odată că textele scurte sunt şi cele pregnante: „bosnia e cea mai/ bună dintre lumile imposibile”.



Competiţie la superlativ

Jan 9th, 2016 | By admin
Competiţie la superlativ

Versurile din ”Munca” (Editura Tracus Arte, 2015) sunt emoţionante. Nepretinzând că s-ar ocupa cu poezia, dezinteresat de termenii cu majuscule, Mitoş Micleuşanu stârneşte un complex de atitudini. Ne aflăm în faţa unei culegeri polifonice, de intensă acuitate vizuală şi sonoră, care toacă puterea de a îndura. Mişcarea şenilelor deasupra dendritelor şi a cenuşii domină principiile de compoziţe. Ne întâlnim, de asemenea, cu o istorie culturală a ostenelii. Jocul propus constă în alăturarea unor sensuri celebre ale travaliului (vezi discursul lui Caţavencu din ”O scrisoare pierdută”). Ne reamintim, poate, de lozinca „noi muncim, nu gândim“. Continuând, ni se arată îndemnul monahal ”ora et labora”, care îngemăna gândul şi acţiunea, odihna sufletească şi nevoile umane imperative. Insistând în sfera ecleziastică, ajutaţi fiind de istoria limbii române, scoatem la iveală sintagma „a fi muncit de gânduri“, echivalând cu „a fi chinuit (de demoni)“. Bineînţeles că, în cel din urmă context, trebuie să asociem, în răspăr, semnificaţia structurii socialiste „oamenii muncii“. Politicul şi religiosul se înghiontesc, îşi fac reverenţe, îşi ascut armele, însă niciodată nu ies în bătălie deschisă.



Smerenie şi crispare

Jan 3rd, 2016 | By admin
Smerenie şi crispare

Versurile lui Robert Şerban (Puţin sub linie, Ed. Cartea Românească, 2015) stau sub semnul măruntului. Gestul denotă stăpânire afectivă şi artistică. Ar fi de înlăturat suspiciunea că autorul se apropie de minimalismul biografist sau că arată interes pentru gândirea la firul ierbii. Este o poziţionare şi mai simplă. Realitatea se înfăţişează prin legăturile între rădăcini. În schimb, propria persoană rămâne în anonimat, preferând să se piardă în tabloul de ansamblu. În absenţa unor parametri clari, mulţimea dă senzaţia de uniformitate. Se păstrează totuşi o urmă difuză a relaţiei fragile, dar îndelungate, cu matca:



Poeta şi cititorul ei fascina(n)t

Dec 11th, 2015 | By admin
Poeta şi cititorul ei fascina(n)t

Un experiment formal şi editorial pus la cale de Ana Pop Sîrbu şi Ilie Gyurcsik, în care prima scrie versurile, cel de-al doilea reversurile, ce constau din parafraze şi interpretări. Volumul a apărut la Editura Davis Press Print dinTimişoara şi este postfaţat de Rodica Bărbat şi ilustrat cu tehnici mixte, în alb-negru, de Adriana Lucaciu şi Septimiu Sîrbu, fiul artist al autoarei.