La Editura Curtea Veche Publishing, în colecţia „Profit ”, a apărut volumul „Gratuit. Viitorul unui preţ revoluţionar” de Chris Anderson, în traducerea Ruxandra Apetrei. Preţul revoluţionar – gratuitatea – a distrus unele pieţe tradiţionale, precum cea a enciclopediilor pe hârtie, dar a deschis calea unor afaceri de miliarde de dolari – precum cea a motoarelor de căutare. În plus, beneficiile informaţiilor gratuite de pe internet nu pot fi măsurate doar în dolari. Cartea de faţă dezbate o idee nouă, radicală, ce poate fi aplicată economiei globale, şi arată în ce constau beneficiile preţului revoluţionar, gratuitatea, atât pentru consumatori, cât şi pentru întreprinzători şi organizaţii.

În bestsellerul său revoluţionar, “Coada lung”, Chris Anderson demonstra că piaţa virtuală creează pieţe de nişă, permiţând produselor şi consumatorilor să interacţioneze aşa cum nu au mai făcut-o niciodată în trecut. În “Gratuit”, autorul susţine cu argumente convingătoare că, de multe ori, companiile obţin profituri mai mari din produsele pe care le oferă gratuit, în loc să le vândă.

Căutările pe Google sunt gratuite, la fel este şi serviciul de email al Yahoo; banii pe care îi câştigă ambele companii provin din produsele auxiliare plătite, puse în evidenţă de cele gratuite. Articolele de pe enciclopedia Wikipedia sunt în întregime gratuite, iar cheltuielile de administrare sunt acoperite doar din donaţii.

Costurile asociate economiei virtuale, aflate în plină dezvoltare, se îndreaptă vertiginos către zero, iar preţurile factorilor de producţie scad şi ele, într-un ritm nemaiîntâlnit, pe o durată de timp extrem de lungă. De exemplu, în 1961, un simplu tranzistor costa 10 dolari; în prezent, cel mai nou cip produs de Intel este format din 2 miliarde de tranzistori şi se vinde cu numai 300 de dolari (sau 0,000015 cenţi pe tranzistor) – devenind, practic, mult prea ieftin pentru a i se mai putea pune un preţ.
La fel, când vine vorba despre lungimea de bandă, puterea de procesare sau spaţiul de stocare pe hard disk, neajunsurile şi constrângerile caracteristice economiilor tradiţionale pur şi simplu nu se mai aplică.
Aceste trei instrumente sunt doar câteva dintre cele care au promovat oferirea bunurilor de orice fel în mod gratuit, o realitate economică ce merge mai departe de tehnicile de marketing sau de subvenţiile încrucişate.

„Ţinând cont de costurile de distribuţie, care tind spre valoarea zero, Chris Anderson identifică o nouă mişcare economică, relevantă pentru viitorul apropiat.” (Eric Schmidt, CEO-Google)

Chris Anderson este redactor-şef al revistei Wired. Înainte de a prelua această funcţie, a lucrat pentru publicaţia The Economist, la Londra, Hong Kong şi New York. Şi-a început cariera în redacţiile a două importante reviste de ştiinţă — Science şi Nature.
Deţine o diplomă în fizică, obţinută la Universitatea George Washington, şi a studiat mecanica cuantică şi jurnalismul ştiinţific la Universitatea Berkeley din California.
În anul 2007, Chris Anderson a apărut în Time 100, printre cei mai influenţi 100 de oameni ai anului, iar cartea sa, Coadă lungă (tradusă în limba română la Curtea Veche Publishing, în 2009), a primit premiul Gerald Loeb, fiind considerată „cea mai bună carte de afaceri a anului“.

La Editura Humanitas, în colecţia „E-book”, a apărut „Gâsca sălbatică” de Mori Ogai.

Între scriitorii-medici ai lumii se numără şi japonezul Mori Ogai (1862 – 1922), de fapt Mori Rintaro. Ogai, pseudonimul literar ales, s-ar putea traduce prin „zarea pescăruşilor”. La zece ani se mută la Tokio, ca să studieze, şi locuieşte la unchiul lui, Nishi Amane, întemeietorul filozofiei moderne japoneze. Termină facultatea de medicină în 1881 şi devine medic militar. Este poliglot, ştie chineza, olandeza, germana şi franceza. În anii următori pleacă în Europa, studiind la Leipzig, Dresda, München, Berlin. Întors în Japonia, se dedică unei cariere strălucite de medic militar. În paralel se ocupă de literatură, muzică, artă şi filozofie şi este unul dintre cei care pariază pe modernitate şi pe influenţa europeană. Traduce din marii scriitori europeni, Lessing, Schiller, Kleist, Goethe (Faust – ambele parti), Ibsen, Strindberg etc.

Romanul “Sînt o babă comunistă!” a apărut la Polirom în trei ediţii (2007 – colecţia „Ego. Proză”, 2010 – colecţia „Fiction Ltd.”, 2011 – colecţia „Top 10+”). Totodată, este în curs de adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea, după un scenariu de Lucian Dan Teodorovici. De asemenea, la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş se face un spectacol după carte, în regia Geaninei Cărbunariu, care va avea premiera în martie.

De curând, la Editura Polirom, a apărut cel de-al treilea titlu al seriei pe care editura i-o dedică celui mai cunoscut şi mai mediatizat psiholog autohton, Aurora Liiceanu. Publicată într-o primă ediţie în 2010, “Rendez-vous cu lumea” este una dintre cărţile Aurorei Liiceanu care au cunoscut tiraje succesive. Poveşti de viaţă pline de tâlc, ale autoarei sau experienţe ale „celorlalţi”, istorisirile din “Rendez-vous cu lumea” continuă dialogul dintre antropologie şi literatura din volumul “Prin perdea”.

Aurora Liiceanu, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare şi a predat psihologie la diferite universităţi din Bucureşti, dar şi la UQAM (Canada) sau EHESS (Franţa). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.

La Editura Humanitas, în colecţia „Albume de artă”, a apărut volumul „Ion Nicodim” de Ilinca Nicodim-Gèze, bilingv, în română şi franceză. Lucrarea a fost coordonată de Ilinca Nicodim-Gèze şi Patrick Gèze. Documentare: Corina Teacă. Traduceri: Ilinca Nicodim-Gèze, Patrick Gèze, Cristina Hăulică, Ruxandra Juvara, Micaela Slăvescu

„Opera nu trebuie să poarte pecetea autorului, ea trebuie să lase impresia de anonimat, ca o crima perfectă (o idee brâncuşiană).” (Ion Nicodim, 7 martie 1994)

„Dacă mă gândesc bine, eu nu am executat în cariera mea de artist nici tablouri, nici sculpturi, ci stări de spirit.” (Ion Nicodim, 21 februarie 2007)

La Editura Trei, în colecţia „Psihologie practică”, a apărut volumul „Cum să fii propriul tău psihoterapeut. Un ghid amănunţit pentru a învăţa să trăieşti din plin şi fără teamă” de Patricia Farrell, în traducerea lui Nicolae Baltă.

Simţi că viaţa ta a ajuns într-un punct mort? Eşti uşor influenţabil, te lamentezi tot timpul, te simţi neputincios şi ţi-e teamă de tot ce e nou? Bazându-se pe cei 20 de ani de experienţă în consiliere, psihologul Patricia Farrell îţi oferă 10 instrumente prin care poţi deveni propriul tău terapeut. Paşii autovindecării trec prin acceptarea realităţii, confruntarea autorităţii, “concedierea” părinţilor, asumarea răspunderii şi un nou stil de viaţă: mai riscant, dar plin de beneficii. Toate acestea, împreună cu studiile de caz şi testele de autoevaluare, te vor ajuta să-ţi iei din nou viaţa în mâini.

Patricia Farrell este unul dintre cei mai mediatizaţi psihologi americani. Specializată în tratarea depresiei, anxietăţii şi dependenţei de substanţe, dar şi în consilierea persoanelor cu deficienţe fizice.

La Editura Curtea Veche, în colecţia „Eseistică”, a apărut volumul „Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene” de Angelo Mitchievici.

“În ciuda apelului insistent la teorie, demersul lui Angelo Mitchievici este în primul rând istoric. El reia în amănunt, în acest prim volum, discuţiile din presa epocii şi dovedeşte astfel concret existenţa iniţială a unei „magme decadento-simboliste“, dar şi decantarea progresivă, mai ales după Primul Război Mondial, a simbolismului ca termen preferat, considerat mai substanţial şi mai fertil. Mi se pare cert însă că Angelo Mitchievici a vrut să demonstreze, şi cred că a reuşit magnific, faptul că această epocă, poate conceptual incertă, dar sigur importantă artistic, trebuie nu numai revalorificată astăzi, dar şi văzută la adevărata ei valoare, aceea de-a fi deschis din nou, după romantism, cultura română celei europene, chiar dacă deschiderea a fost una tardivă. Altfel spus, nu numai „neaoşismul“ trebuie acceptat ca un fapt de „creaţie românească“, ci şi aceste căutări, iniţial poate nesigure, precum decadentismul şi/sau simbolismul, pentru că au fost deschideri româneşti spre Europa.
Sorin Alexandrescu
Autor cu o certă înzestrare în câmpuri ştiinţifice convergente (istorie literară, istoria artelor, teoria literaturii, istoria culturii, comparatism literar şi cultural), Angelo Mitchievici oferă o cartografie detaliată a unui fenomen nu foarte mult frecventat de cercetările academice de la noi: decadentismul manifestat în contextul modernităţii româneşti. Decadentismul se dovedeşte o hârtie de turnesol foarte activă, un revelator care permite detectarea fără greş a amplasamentului unor autori în raport cu fenomenele modernizării societăţii româneşti. Astfel, atitudinea faţă de decadentism transcende perimetrul literaturii şi al artelor şi devine relevantă ca ideologie, ale cărei repercusiuni sunt detectabile într-un plan mai general.
Adriana Babeţi
Până la urmă, unde duce tot acest hăţiş de fire, unul mai „pitoresc şi mai melancolic“ decât altul? Decadenţa este recuperată, după o serie incredibil de nuanţată de disocieri, enumerări, descrieri şi treceri prin sitele criticii, ca un spaţiu bine definit. Un fel de teritoriu vast, aparent divers, dar în fond cu tradiţiile şi regulile lui stricte, cu amprenta lui specifică şi cu riscul manierizării, la fel ca oricare altul. Cine pătrunde în el e marcat definitiv şi definitoriu.” (Ioana Pârvulescu)

Angelo Mitchievici s-a născut la 5 noiembrie 1972, în oraşul Drăgăşani, judeţul Vâlcea. Este lector universitar în cadrul Facultăţii de Litere, Univer­sitatea „Ovidius“, Constanţa, unde ţine cursuri de literatură comparată. În anul 2008, a obţinut doctoratul în Filologie cu distincţia Summa cum laude la Universitatea din Bucureşti, cu teza „Decadenţă şi decadentism în ­contextul modernităţii româneşti (sfârşitul secolului al XIX-lea, prima jumătate a secolului XX)“, teză coordonată de profesorul universitar Sorin Alexandrescu. A primit premiul revistei Cuvântul pe 2005 pentru volumul Explorări în comunismul românesc (vol. II, Polirom, 2005, coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), premiul pentru debut al revistei Observator cultural pe anul 2007 cu Mateiu I. Caragiale — fizionomii decadente, premiul „Ion Cantacuzino“ al Uniunii Cineaştilor din România, Asociaţia Criticilor de Film, pe 2008, pentru profesionalismul întregii activităţii publicistice, ­premiul „Cartea anului 2009“ al USR — Filiala Dobrogea pentru volumul Cinema (povestiri), Polirom, 2009.
Este membru al USR şi UCIN din 2010, membru RAAS (Romanian Association for American Studies), cronicar de film şi redactor-asociat al revistei România ­literară, redactor al revistei Ex Ponto. Text, imagine, metatext şi director al departamentului „Ideologie şi cultură“ din cadrul IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc).
A colaborat la revistele România literară, Dilemateca, Dilema Veche, 22, Bucureştiul cultural, Lettre Internationale, Idei în dialog, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Studii şi Cercetări de Istoria Artei,Cuvântul, Observator cultural, Observator (München), Transylvanian Review, Cultura, Luceafărul,Convorbiri literare, Apostrof, Caietele Echinox, Euresis – Cahiers roumains d’études littéraires et culturelles, Transilvania, Steaua, Orizont, Interval, Vineri, Verso, Ex Ponto, Tomis, Vatra, Litere nouă, Alecart.
Este autor al volumelor Cinema (povestiri; Polirom, 2009), Mateiu I. Caragiale — fizionomii decadente (ICR, 2007), coautor al volu­melor Teodoreanu Reloaded (Art, 2011, coautor: Ioan Stanomir), Explorări în comunismul românesc (vol. III, Polirom, 2008, coautori: Paul Cernat, Ioan Stanomir), Explorări în comunismul românesc (vol. II, Polirom, 2005, coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), Explorări în comunismul românesc (vol. I, Polirom, 2004, coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), O lume dispărută, patru istorii personale urmate de un dialog cu Horia-Roman Patapievici (Polirom, 2004, co­autori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Ioan Stanomir), În căutarea comunismului pierdut (Paralela 45, 2001, coautori: Paul Cernat, Ion Manolescu, Ioan Stanomir), prezent în ­volumele colective Dincolo de propagandă: Un instrumentar istorico-politic al ­filmului românesc (Techno Media, 2011, coordonator volum: Viorella Manolache), Anatomia resentimentului (Curtea Veche Publishing, 2010, editor: Vladimir Tismăneanu),Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu (Accent, 2009, coordonator volum: Sanda Cordoş), T(z)ara noastră. Stereo­tipii şi prejudecăţi (ICR, 2007, coordonator volum: Ruxandra Cesereanu), Literaturi şi culturi locale (Editura Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu, 2007, coordonator volum: Gheorghe Manolache), Comunism şi represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid naţional (Polirom, 2006, coordonator volum: Ruxandra Cesereanu), Balkan Cultural Identities (Ovidius University Press, 2006, edited by Adina Ciugureanu, Mihaela Irimia, Eduard Vlad), 40238 Tescani (Image, 2000, editor şi coautor: Mircea Cărtărescu), Ferestre ’98 (Aristarc, 1998, editor: Mircea Cărtărescu).

La Editura Paralela 45, în colecţia „Marile dicţionare”, a apărut volumul „Dicţionar de rime şi asonanţe” de Mihail Nemeş.

“Concepută ca dicţionar de rime şi asonanţe, prezenta lucrare înregistrează cvasitotalitatea cuvintelor din principala sursă pe care s-a întemeiat (Dicţionarul explicativ al limbii române). O bogată inserţie de nume proprii şi de locuţiuni străine întregeşte această operă de lexicografie poetică. (…)
Dicţionarul de rime şi asonanţe se adresează acelui gen de poeta versifax, precum şi traducătorilor de poezie, cărora un astfel de auxiliar le este indispensabil. Sperăm că, prin imensul material pe care îl cuprinde, el poate sluji deopotrivă şi cercetătorilor din domeniul lingvisticii.” (Mihail Nemeş)

Premiul Naţional de Proză Ziarul de Iaşi, eveniment ajuns la a IX-a ediţie, a fost iniţiat în 2003, din dorinţa redacţiei de a-i recompensa pe cei mai buni scriitori români şi de a oferi repere valorice cititorilor pasionaţi de literatură. Tot din 2003, Ziarul de Iaşi acordă, în fiecare an, premiul „Aurel Leon” celui mai interesant debut al unui autor ieşean. Premiul poartă numele scriitorului şi ziaristului ieşean Aurel Leon, fost director onorific al cotidianului Ziarul de Iaşi.