„O espediţie română în Africa” de Dimitrie Ghika-Comăneşti, cel mai nou titlu al colecţiei „Biblioteca Memoria. Jurnale, autobiografii, amintiri”, cu o prefaţă semnată de Mircea Anghelescu, este disponibilă în librăriile din toată ţara şi pe www.polirom.ro, în curînd şi în ediţie digitală.
„Povestirea călătoriei lui Dimitrie Ghika în Africa Orientală nu depăşeşte întru nimic dimensiunile sau rezultatele unei reuşite expediţii de vînătoare şi de observaţii etnologice din acea vreme, dar exprimă un potenţial şi o disponibilitate remarcabile pentru o ţară mică şi o cultură încă tînără; şi, desigur, o calitate deosebită, intelectuală şi morală, a unei familii care a dat vieţii noastre culturale şi politice mai mulţi descendenţi de valoare.” (Mircea Anghelescu)
Pe 3 octombrie 1895, boierul moldovean Dimitrie Ghika-Comăneşti şi fiul său Nicolae plecau de la Trieste într-o expediţie în Africa Orientală. Îşi propuseseră să vîneze animale sălbatice şi să se întoarcă acasă cu trofee, dar şi să adune informaţii ştiinţifice despre regiuni mai puţin explorate pînă la acea vreme.
Întreaga expediţie a fost plănuită şi finanţată de cei doi boieri, care în prealabil s-au documentat la Londra, luînd lecţii de botanică, zoologie şi cartografie. În aventura lor africană, care avea să dureze patru luni, Dimitrie şi Nicolae Ghika au fost însoţiţi de o caravană formată din 59 de oameni, 72 de cămile, patru cai, doi catîri abisinieni şi 15 oi. Pe parcurs, au inventariat fauna şi flora, au făcut observaţii meteorologice şi hidrologice şi au cartografiat terenul.
La întoarcere au prezentat rezultatele expediţiei la importante societăţi ştiinţifice din Europa, între care şi Royal Geographical Society din Londra, şi au scris două cărţi – tatăl, pe cea de faţă, în română, care insistă asupra peripeţiilor călătoriei şi vînătorii şi care conţine o hartă şi numeroase fotografii făcute în timpul expediţiei, iar fiul, o carte în franceză, ce a circulat în străinătate în epocă.
Dimitrie Ghika-Comăneşti (1839-1923) este descendentul unei familii ilustre, care a dat, începînd cu secolul al XVII-lea, mai mulţi domni ai Moldovei şi Ţării Româneşti. Şi-a luat doctoratul în drept la Berlin, a fost magistrat şi deputat. Pasionat de vînătoare şi de natură, a devenit membru al Societăţii Române Regale de Geografie. A călătorit mult în România şi în străinătate, cea mai cunoscută călătorie a sa rămînînd cea întreprinsă împreună cu fiul său Nicolae în Cornul Africii, în urma căreia a scris O espediţie română în Africa.
În pregătire, în aceeaşi colecţie:
• Irina Procopiu, Pagini de jurnal
• Nicolae Iorga, O viaţă de om, aşa cum a fost. Ediţie integrală
