Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului.
Eveniment cinstit de COTNARI!
„Condițiile speciale de prevenire a COVID 19 ne pun în situația de a oferi publicului interesat de Maratonul de Poezie și Jazz doar transmisiunea în direct pe Radio România Cultural, luni, 31 august 2020, între orele 16.00-19.00, și transmisiunea online a evenimentului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”, a declarat Dan Mircea Cipariu.
Continuăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu producătorul Anamaria Spătaru:
În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum atunci când spui Maratonul de Poezie și Jazz?
Poate că uneori a plouat, poate că nu… Nu îmi mai amintesc, pentru că întotdeauna asociez Maratonul cu o seară caldă de vară tânără, cu parfum de poezie şi muzică bună care pune stăpânire pe oraş şi pleacă pe calea undelor şi mai departe..
Cred că cea mai puternică amintire este cea a primei seri, a primei ediţii. Eram îngrijorată, speriată, nesigură. Urma să petrec o noapte întreagă, în direct, cu nişte oameni pe care îi cunoşteam de prin cărţi, celor mai mulţi nu le ştiam chipul, unora le citisem cărţi întregi, altora poate un poem..
Dan Mircea Cipariu era încrezător, dar tensionat. Încerca să îi pună în ordine pe toţi, repeta obsesiv regulile transmisiei în direct. Pe atunci şi noi doi ne cunoşteam prea puţin. Acest proiect se conturase practic într-o discuție de 5 minute în holul radioului. Apoi câteva telefoane, email-uri, o repartizare riguroasă a rolurilor, o sarabandă de nume, idei, date, ore…ce aveau, odată puse cap la cap, să dea naștere celui mai lung eveniment cultural transmis până atunci la radio, mai bine de 7 ore de muzică și poezie în direct.
Ce nu știam atunci era că acest eveniment avea să îmi aducă multe satisfacții profesionale, aveam să cunosc multă lume minunată, dar avea să îmi aducă poate una dintre cele mai mari și frumoase prietenii, cea cu Dan Mircea Cipariu. Un om care a dat totul fără să ceară nimic în toți acești ani, care a răspuns prezent ori de câte ori a fost nevoie, care a tras cu energia și încăpațânarea lui o întreagă echipă după el, chiar și atunci când nouă, celorlalți, poate totul ne părea pierdut.
Maratonul a crescut, se spune în întrebare. Eu cred că el a fost mare de la bun început. A fost Revelionul poeților, petrecerea lor, prilej de trăit și împărtășit, prilej de bucurie și de a fi împreună cu publicul din sală și de acasă.
A fost o oază de libertate, fiecare a citit ce a dorit, a cântat ce a simțit și niciodată, dar niciodată după prima ediție, nu m-am temut că am putea să facem ceva care să fie nepotrivit într-o transmisie în direct. Totul a ieșit ca și cum ar fi fost îndelung regizat, curațat, fonotecat. Dar nu a fost așa!
De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor?
Eu ascult cea mai mare parte a maratoanelor în căști. Deși fizic sunt în sală trebuie să supraveghez emisia. Este ca o dedublare. Trăiesc pe viu emoția de acolo și în același timp sunt un om care aude de departe, ca și cum ar fi în fotoliul de acasă. M-am gândit, de multe ori că dacă vreodată chiar aș asculta maratonul relaxată, acasă, aș lua lângă mine o sticlă de șampanie pentru a sărbători atâta viață…
Maratonul de poezie și jazz este autentic. Viu. Este un eveniment care înfățișează un fenomen așa cum este, fenomenul poeziei românești contemporane, care dă microfonul unor oameni liberi să își exprime trăirile cele mai intense, profunde..
Pe vremea când maratonul a fost inițiat, poeții aveau prea puține prilejuri să își facă poemele auzite, în oraș sau pe calea undelor. Părea poate și un pic de nebunie să faci așa ceva. Unii spuneau clar și răspicat că poezia e mână moartă, nu aduce audiență, nu are adepți în rândul publicului larg.
Acum au apărut deja destule evenimente copiate, aș spune. Unele dintre ele sunt numite chiar maratoane de poezie…Semn bun că da, maratonul a influențat modul de realizare a unor evenimente și poate și o anumită mentalitate.
Ai creat în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății.
Dacă a face interviuri sau emisiuni de radio se poate numi creație, atunci da, am creat. Spun asta pentru că nu vreau să mă compar vreo secundă cu adevărații creatori, partenerii noștri de maraton de poezie și jazz.
Pentru mine ca jurnalist nu a existat luxul introspecției, căutării de sine. Totul s-a succedat într-un ritm amețitor. M-am trezit deodată cu redacţia închisă, programul restructurat, nevoită să abordez un subiect total necunoscut și alunecos. Dintre miile de știri, voiam să o aud pe cea bună și ea nu apărea.
Sigur că a fost și un mic atac de panică văzând că tot domeniul cultural se închidea în mare viteză. Au fost săptămîni întregi în care am primit e-mail-uri care anunțau doar anularea unor evenimente.
Sunam oameni de cultură, prieteni, în martie erau toți optimiști, credeau că după o lună va fi bine, din aprilie tonul a fost mai moderat, în mai au sperat toți că totul se va relua…
Între timp însă, au apărut timid evenimentele online. Am încercat să le sprijinim, recunoscând însă, ca și cei care le produceau, că aceasta nu poate fi decât o soluție temporară, fără greutate, fără continuitate.
E destul de ciudat să produci emisiuni de acasă. Te simți foarte singur și uneori neajutorat. Eu am parte de colegi minunați și de o echipă care a rămas unită. Am vorbit și ne-am susținut mult.
Am avut însă libertatea de a ne face auziți și asta ne-a ținut în formă.
Uneori, actul artistic, actul de creație, se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum?
Categoric, nu! Nu îmi amintesc vreo perioadă din viața mea activă mai bizară.
Cum refaci relația izolare/alienare – act de creație– spațiu exterior?
Sunt încă într-un fel de cocon. Nu mi-am propus să socializez mult în afara spațiului online sau on-air. Încerc să îmi stăpânesc dorul și nerăbdarea, să interiorizez faptul că realitatea nu mai e aceeași. Mă tem de acest virus și mai ales de excesele societății și ale autorităților.
Primează dorul de oameni, de evenimente, de muzică. Aș da orice să ascult, împreună cu 1000 de oameni, Carmina Burana, la Ateneu sau Sala Radio.
Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți crea sau recrea în curând ar fi…
Mă visez la Trapani, un oraș din Sicilia. Mi-ar plăcea să vorbesc la radioul local despre poezie și muzică. Cred că locuitorii ar asculta cu un zâmbet larg pe față privind spre largul mării..
Dimineaţa, la un espresso, salutându-i pe toți, aș fi fericită.
_
Anamaria Spătaru este în colectivul Radio România din anul 2000. A obținut licența în jurnalism la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și are un master în antropologie culturală și dezvoltare comunitară la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București. A colaborat cu materiale culturale la mai multe posturi precum: Radio România Actualitați, Radio România Internațional, Radio România Tineret și de mai mulți ani face parte din echipa postului Radio România Cultural în calitate de realizator de emisiuni. Fluxurile la care contribuie constant în această perioadă sunt Născut în România, Ascultă Vocile de Azi, Poezie Românească, GPS Cultural, Oraşul vorbeşte etc. In anul 2018 a coordonat campania Centenarul meu, în anul 2019 campania 30 de ani de Libertate, în 2020 campania #acasă. A coordonat activitatea de PR a mai multor turnee naţionale de muzică clasică precum Pianul călător, Vioara Lui Enescu, Flautul de Aur. Colaborează cu echipa Gaudeamus pentru promovarea târgului și organizarea unor evenimente în cadrul acestuia. A publicat interviuri în: Revista Cultura, Revista Euphonia, România Liberă, Adevărul, agentiadecarte.ro
Este producător al evenimentelor culturale Gala Tinerilor Scriitori şi Maratonul de poezie si jazz încă de la primele ediţii.
