Muzeul Național al Literaturii Române deschide joi, 5 mai 2022, ora 17.00, la sediul din Calea Griviței 64-66, un nou spațiu expozițional: ”Atelier de artist – Margareta Sterian”. Amenajat la etajul al doilea al clădirii, spațiul intim – recreat prin obiecte de mobilier, obiecte personale și lucrări de pictură, grafică, ceramică, frescă și panouri textile – redă universul creator și existențial al artistei, exemplificând interesul său pentru multiplele forme de exprimare artistică. Toate obiectele expuse în acest spațiu au fost donate Muzeului Național al Literaturii Române de către pictorul și criticul de artă Mircea Barzuca, discipolul și moștenitorul testamentar, omul datorită căruia opera și personalitatea Margaretei Sterian vor fi cunoscute de generațiile viitoare.
La deschiderea noului spațiu expozițional vor participa acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedintele Academiei Române, Mircea Barzuca, pictor și critic de artă, și Ioan Cristescu, Directorul General al MNLR. Cu această ocazie, va fi prezentat și întregul poștal dedicat Margaretei Sterian, realizat de Romfilatelia, partener al evenimentului. Participarea la eveniment se face pe bază de rezervare la adresa de e-mail relatiipublice@mnlr.ro.
Artist plastic, scriitoare, traducătoare și scenografă, Margareta Sterian s-a născut în 16 martie 1897, la Buzău. A urmat cursurile liceale ale școlii evanghelice din București, avându-l profesor de limba română pe Ioan Slavici, iar profesor de desen pe pictorul-gravor Richard Canisius. În timpul vacanțelor, în orașul natal, a luat lecții de desen cu pictorul impresionist de tradiție grigoresciană Gore Mircescu.
Margareta îl va cunoaște pe poetul Paul Sterian, viitorul său soț, figură familiară mediilor avangardei literare, alături de care va pleca la Paris, unde, în perioada 1925-1929, va studia pictura la Academia Ranson, iar la École du Louvre va studia istoria picturii și istoria sculpturii. Mediul artistic parizian își va pune semnificativ amprenta asupra viziunii sale artistice. În 1929 lasă în urmă efervescența vieții culturale pariziene și revine la București, unde va participa la campania lui Dimitrie Gusti de la Drăguș, în urma căreia va realiza ciclul Copiii din Drăguș, lucrări care vor fi expuse, printre peisaje și naturi statice, la prima sa expoziție personală de la Sala Mozart. Tot pe tărâmul Drăgușului are ocazia să studieze atent icoane, țesături sau ceramică populară pe care le integrează, într-o formulă originală, cunoștințelor dobândite la Paris. Un rol decisiv în arta sa au avut, fără îndoială, călătoriile din Europa și America, din 1931. În martie 1932, a prezentat lucrările realizate în metropola americană în cadrul expoziției organizate de Grupul Nostru.
În perioada războiului, din cauza originii sale evreiești, Margareta Sterian a fost exclusă din viața publică, i-au fost confiscate locuința și o parte din avere. A urmat o perioadă dificilă în care a încercat să supraviețuiască activând ca artistă sub pseudonim sau anonim, și a continuat să traducă din autori americani și englezi. Pentru traducerile unor texte considerate „decadente” va fi persecutată și de regimul comunist. Abia în jurul anului 1970 orizonturile se redeschid, își găsește puterea să revină în viața publică și începe să expună din nou. Participă la expoziții în țară, iar lucrările sale vor fi prezentate și la expoziții din Praga, Geneva, Munchen, Paris, Orly, Lüdenscheidt, Düsseldorf, Bologna, Laussanne, Milano, Roma, Haga, Budapesta și Tokyo.
Debutul editorial al artistei a avut loc în anul 1945, odată cu publicarea culegerii „Poezii”. Acesteia i-au urmat volumele „Poeme” (1969), „Evocări de călătorie” (1971) şi romanul „Castelul de apă” (1972). Autoarea a semnat, de asemenea, traduceri din engleză a unor opere esenţiale de Walt Whitman, Edgar Allen Poe şi T. S. Elliot. În 1947, apărea volumul „Antologia poeziei americane moderne”, în traducerea Margaretei Sterian. Cartea a fost interzisă iniţial de regimul comunist, dar reeditată, începând cu 1974.
