„Ceea ce nu realizăm este că niciodată in istorie nu am fost atât de puternic echipați să facem față unei epidemii de o astfel de amploare”

dec. 27th, 2020 | By | Category: Dialogul de carte

Alexandru Toma Pătrașcu este fondatorul și directorul Bucharest Science Festival, cel mai important eveniment de promovare a științei din România. După absolvirea Facultății de Electronică a Universității Politehnica din București a urmat programul de masterat în afaceri al The Open University, Marea Britanie, specializându-se ulterior în comunicare. De peste un deceniu dezvoltă programe educaționale non-formale, de popularizare a științei, atât pentru copii, cât și pentru adulți. Este membru fondator al Asociației Secular-Umaniste din România (ASUR) și se implică în acțiuni de public advocacy în favoarea respectării caracterului laic al statului. Din 2011 publică cu regularitate pe platforma Contributors.ro, abordând subiecte legate de educație, politică și știință. Cartea sa, ”Povestiri despre epidemii și vaccinuri”, Editura Humanitas, este un ghid de imunizare împotriva dezinformării. Ca să înțelegem cum funcționează, cum sunt produse și cum sunt testate vaccinurile, Alexandru Toma Pătrașcu ne însoțește într-o călătorie de-a lungul secolelor, de la descoperirea microbilor la îmblânzirea lor, și ne povestește despre primele microscoape, despre teoria germenilor și despre descifrarea misterelor sistemului imunitar. O călătorie la finalul căreia înțelegem cum funcționează știința și de ce trebuie să avem încredere în ea. Mai multe despre ”Povestiri despre epidemii și vaccinuri”, în interviul cu Alexandru Toma Pătrașcu realizat de Anamaria Spătaru.

 

Anamaria Spătaru: -Alexandru Toma Pătrașcu, volumul ”Povestiri despre epidemii și vaccinuri”, recent apărut la Humanitas, este cu siguranță unul necesar în acest an, 2020,  în care toate speranțele noastre s-au legat de apariția unui vaccin. Dar de ce ”povestiri”? De ce le-ați numit așa și cu gândul la cine le-ați scris?

Alexandru Toma Pătrașcu: -Cartea pe care am scris-o se adresează publicului larg, nu este o carte dedicată specialiștilor. Am încercat să folosesc, cât mai mult, bineînțeles acolo unde s-a putut, analogii, metafore, am încercat să vorbesc pe înțelesul unui om care este interesat de subiect, dar care, poate nu are toate cunoștințele necesare pentru a putea intra foarte mult în amănuntele tehnice. Tocmai de aceea am preferat să prezint principiile mari, să prezint toată desfășurarea istorică a lanțului de descoperiri care ne-a condus de la primele microscoape și până astăzi, până la medicina modernă, într-o manieră accesibilă. Tocmai de aceea m-am gândit la cele spuse în carte ca la niște povestiri.

Anamaria Spătaru: -Cine sunt personajele care populează aceste povestiri?

Alexandru Toma Pătrașcu: – Personajul principal este știința. Ea este cea care apare de-a lungul cărții dar, evident, ne întâlnim cu cercetători precum Pasteur, precum Koch sau cu cercetători mai puțin cunoscuți pentru publicul larg, precum cei care au descoperit rolul diferitelor celule ale sistemului imunitar…Dar de-a lungul cărții întâlnim atât oameni moderni, oameni din zilele noastre, cât și oameni din urmă cu două sute, cu trei sute, cu patru sute de ani, care ne-au ajutat să punem bazele actualei societăți, o societate bazată pe știință.

Anamaria Spătaru: – Mă gândesc că ar putea fi și o carte de istorie a științei sau de istorie a epidemiilor și a leacului lor, a  vaccinurilor, nu?

Alexandru Toma Pătrașcu: – Într-adevăr, există o componentă istorică importantă în carte pentru că medicina modernă, nu a apărut brusc, în ultimii zece ani  sau în ultimii o sută de ani. Este vorba de niște baze care s-au pus cu sute de ani în urmă, baze pe care s-a construit continuu. De fapt, așa evoluează știința, nu trăim într-o lume de povești în care vine un cercetător magician cu o baghetă și dintr-o dată descoperă ceva uluitor care ne schimbă complet viața. În realitate lucrurile sunt graduale, lucrurile evoluează, toate aceste realizări vin pe fundalul unui șir lung de descoperiri, de idei care restructurează modul în care percepem realitatea și restructurează modul în care putem să controlăm lumea în care trăim. Și este foarte important de înțeles acest lanț logic și în același timp istoric în care s-a ajuns de la descoperirile trecutului la momentul prezent.

Anamaria Spătaru: – Foarte multă lume are dubii în privința vaccinului contra SARS-COV 2, tocmai gândindu-se la perioada scurtă în care a apărut, comparativ cu alte vaccinuri..

Alexandru Toma Pătrașcu: -Ceea ce nu realizăm de obicei este că niciodată in istorie nu am fost atât de puternic echipați să facem față unei epidemii de o astfel de amploare. Să mergem în trecut: strămoșii noștri de acum o sută de ani se confruntau cu o epidemie uriașă de gripă, așa numita epidemie de gripă spaniolă. Erau practic complet descoperiți.  În afara acestor măsuri de igienă pe care le respectăm și noi acum, respectarea unor reguli de distanțare, purtarea măștilor, igiena personală bineînțeles, nu aveau niciun alt mijloc prin care să se apere de boală, nu existau medicamente antivirale, nu existau nici măcar antibiotice, pentru că este foarte important de înțeles că pe fondul infecțiilor virale respiratorii, de multe ori intervin infecții oportuniste, infecții bacteriene și în cursul tratamentului, de multe ori se apelează la antibiotice, evident nu pentru a combate virusul de la care a plecat întreaga degradare fiziologică a bolnavului, ci pentru a combate diferitele infecții oportuniste, bacteriene. Cei de acum o sută de ani nu aveau aceste antibiotice. Cei de acum o sută de ani nu aveau sistemele de medicină de urgență, sistemele de medicină intensivă pe care le avem noi acum. Mai mult de atât, cei de atunci nu puteau spera la un vaccin.

Anamaria Spătaru: – Bine, sunt mai multe curente de opinii: pe de o parte cei care așteaptă sa facă vaccinul cu nerăbdare și pe de altă parte eternii sceptici, care acum aduc tocmai acest argument, că de ce s-a făcut atât de repede, că sigur nu va fi în regulă. Ce credeți?

Alexandru Toma Pătrașcu: – Este o realitate. Acest vaccin va fi ceva mai puțin și atenție, insist pe această subliniere, ceva mai puțin sigur decât celelalte vaccinuri de uz curent. Dar noi, din start plecăm de la niște produse extraordinar de sigure. Haideți să facem o analogie. Nu toate mărcile de mașini  sunt la fel de sigure. Există diferite standarde după care ele se clasifică, dar asta nu înseamnă că mașinile care circulă în mod curent pe stradă  ar fi, la modul general, nesigure. Într-adevăr, între ele, unele sunt mai sigure și unele mai puțin sigure, dar din start toate aceste mașini sunt proiectate, sunt fabricate după niște standarde de neînchipuit în urmă nu cu acum o sută de ani, ci chiar în urmă cu acum douăzeci de ani. Vaccinurile care vin pentru a combate noua boală, deși, într-adevăr, sunt aprobate într-o procedură de urgență, ținând cont de situația extremă în care ne aflăm, pleacă totuși de la niște tehnologii foarte bine puse la punct, de la un corpus de cunoștințe, care chiar și în urmă cu zece ani, cu douăzeci de ani ne lipsea, deci din start produsele sunt foarte sigure.

Anamaria Spătaru: – Ați început să scrieți cartea în urmă cu trei ani, deci nu aveați cum să știți că va urma un moment, aici glumesc puțin, propice lansării ei. Dar de ce ați început s-o scrieți atunci sau de ce ideea aceasta? Constataserăți o lipsă pe piața de carte, o lipsă a sursei de informare despre așa ceva?

Alexandru Toma Pătrașcu: – Am realizat cu surprindere că dacă ești interesat de subiectul vaccinării, de subiectul evoluției, bacteriologiei, virusologiei, medicinei la modul general, nu ai sursă de informare credibilă în română. Găsești, într-adevăr, tot soiul de cărți conspiraționiste, găsești tot soiul de site-uri care promovează idei care frizează absursul, farsa, cum vreți să-i spuneți, dar nu găsești o carte serioasă. Evident, în momentul de față, putem să intrăm repede pe Amazon și să ne comandăm orice de acolo dar, din păcate, pentru cititorul limitat la limba română oferta era zero. La fel cum am făcut și cu festivalul de exemplu, cu Bucharest Science Festival, sesizând o lipsă din peisajul cultural, din peisajul intelectual local, am hotărât să rezolv această problemă.

Anamaria Spătaru: – Și din acest motiv, discuțiile sunt atât de decalibrate, discuțiile la nivel de societate, apropo de pandemie în momentul acesta și de vaccinuri în general.

Alexandru Toma Pătrașcu: – Acum antivacciniștii nu sunt toți de același fel, nu pot fi cuprinși toți sub aceeași umbrelă; da, au aceste opinii dar sursa lor este diferită. Există un nucleu mic și dur de oameni cu probleme psihice. Trebuie s-o spunem. Pentru ei, nu vaccinurile ca atare sunt problema, aici sunt oameni care protestează împotriva a orice. Dacă o să discutați de orice măsură care să facă lucrurile mai bune, vă veți trezi cu un mic număr de oameni foarte supărați, între ghilimele, care, de o manieră extraordinar de violentă, se vor opune. Sunt cei care se opun la orice. Sunt oameni care-și proiectează propriile probleme personale și se manifestă mai ciudat. Ei, din păcate, de multe ori sociopații pot să fie în anumite situații persoane aparent fermecătoare și să-i păcălească pe cei din jur. Și dacă mesajele unor astfel de psihopați și/sau sociopați pică pe un teren fertil, pe un teren caracterizat de o lipsă de cultură științifică, mesajul poate să fie preluat de niște oameni cinstiți, de niște oameni sinceri, dar prost informați, care să-l amplifice, care să acționeze ca o cutie de rezonanță.  Dacă în privința psihopaților sau sociopaților nu prea ai ce să faci, ei oricum sunt puțini, sunt foarte puțini în realitate, sunt vocali dar foarte puțini, în schimb poți să acționezi pentru a reduce acest efect de ecou, pentru a reduce efectul acestei camere de rezonanță educând oameni. Aici ar trebui să intervină școala, aici este rolul școlii, nu poți să educi oamenii publicând o carte. Nu poți să educi oamenii lansând un festival de știință, nu poți educa întreaga societate, dar poți să arăți direcția în care să se meargă. Asta am vrut să fac cu festivalul, asta am vrut să fac cu cartea, să ofer un exemplu. Dar este rolul școlii, rolul sistemului de învățământ să preia această inițiativă și să o multiplice la nivelul întregii societăți.

Anamaria Spătaru: – Și, revenim la istorie. Vorbim despre SARS-COV 2 dar s-a uitat că a existat și SARS-COV 1 sau nimeni nu a explicat ce a fost cu acest virus și ce s-a întâmplat cu el. El de ce nu a fost atât de devastator?

Alexandru Toma Pătrașcu: – SARS-COV 1 nu a fost atât de devastator tocmai pentru că a fost un virus mult mai agresiv. Poate părea paradoxal, dar patogenii mai puțin agresivi, în timp, produc mai multe victime. Haideți să ne uităm la Ebola. Ebola este o boală extraordinar de gravă. În anumite situații, în funcție de sursa particulară de virus întâlnită, pot muri și 80% dintre cei infectați. Moartea este înfiorătoare. Nu intru în detalii. Cu toate acestea, din fericire  Ebola nu a ieșit din zona în care a apărut, nu a ieșit din țările din Africa, unde a reușit să se răspândească. De ce? Tocmai pentru că fiind atât de ucigătoare, datorită faptului că simptomele apar relativ rapid, datorită faptului că transmisia nu este aeriană și necesită contact direct, boala a putut să fie îngrădită prin mijloace sanitare, prin mijloace de igienă, prin carantinare, prin carantinarea bolnavilor, prin carantinarea satelor afectate și a zonelor afectate. De-o manieră oarecum similară s-au petrecut lucrurile cu SARS-COV 1. Este un virus mult mai agresiv decât SARS-COV 2. Sunt virusuri înrudite, fac parte din aceeași familie, sunt foarte înrudite. Dar SARS-COV 1, dacă nu mă înșel, omoară cam 60% dintre cei infectați, cam de o sută de ori mai mult decât SARS-COV 2. Simptomele se declanșează mai rapid. De aceea a fost mult mai ușor să fie identificați bolnavii și izolați. Și iată că am reușit să oprim răspândirea si să eliminăm, pur și simplu SARS-COV 1 în doar câteva luni, într-un an, cu mult înainte de a putea să apară un vaccin pe piață. Cu SARS-COV 2, situația este diferită. Sunt foarte mulți oameni care contractează virusul, care sunt infectați și care nu manifestă niciun simptom sau simptomele sunt insignifiante, dar cu toate acestea oamenii aceștia pot transmite boala mai departe și astfel boala se poate răspândi, iar în lipsa unui vaccin, numărul total al victimelor ar fi mult, mult mai mare decât victimele în urma infectării cu SARS-COV 1, virusul mult mai agresiv care a apărut în urmă cu ceva timp.

 

 

Număr de vizualizări :508


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro