Archive for decembrie 29th, 2020

Ion Marin și Martha Argerich – Concert Extraordinar de Anul Nou

dec. 29th, 2020 | By
Ion Marin și Martha Argerich – Concert Extraordinar de Anul Nou

Joi, 31 decembrie 2020, ora 19.30 a României, la Centrul de Artă și Cultură din Lugano, Elveția, maestrul Ion Marin va dirija Concertul Extraordinar de Anul Nou al Orchestrei Elveției Italiene – OSI. Evenimentul o va avea ca solistă pe marea pianistă Martha Argerich, iar programul va cuprinde Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven și Simfonia nr. 5 de Franz Schubert. Începând din toamna anului 2020, maestrul Ion Marin a fost numit Prof. Univ. și conducător artistic al activității de concert a reputatei universități Mozarteum din Salzburg, Austria. Pe plan național și european, maestrul Ion Marin este recunoscut în mod oficial pentru serviciile deosebite aduse culturii, artei și imaginii României în lume, precum și pentru dimensiunea socială a impactului său. Ion Marin este Directorul de onoare al Corului Naţional de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și, de asemenea, Președintele fondator al Programului Național Cantus Mundi România și Symphonia Mundi, instituite în anul 2011 la inițiativa domniei sale. Din ianuarie 2019, odată cu înființarea Orchestrei Uniunii Europene, când România a preluat președinția rotativă a CE, Maestrul Ion Marin a fost numit manager si director artistic al acestui amplu proiect de diplomație culturală.



Scrisoteca 10, invitat: Laura Dan

dec. 29th, 2020 | By
Scrisoteca 10, invitat: Laura Dan

Când bați palma cu intimitatea ta și a lucrurilor tale, când te așezi comod în tine însuți și îți îngădui condiția și ființa de scris, doar atunci, numai atunci poți să lași lumii un semn. Semnul tău.
Cred că scrisul e condiționat mai degrabă de o anumită disciplină (de un program zilnic) decât de tabieturi. Poate că această convingere mă face să nu am tabieturi legate de scris. Pot spune că prefer să scriu de mână, cu stiloul, dar am și perioade în care scriu doar pe computer. În general, am nevoie de liniște, celelalte ingrediente sunt opționale.
Pentru cei mai mulți, tabietul reprezintă o condiționare aproape pavloviană a reușitei, dar, uneori, acesta poate deveni și un mijloc de evitare, un pretext pentru a amâna sau a abandona scrisul. Sunt de notorietate tabieturile unor scriitori celebri, care nu se puteau concentra la scris dacă nu își îndeplineau ritualul iar, în unele cazuri, nu mai vorbim de tabieturi, ci de dependență sau chiar de obsesie și comportament compulsiv.
Astfel, Friedrich Schiller era dependent de mirosul merelor putrezite. Convins că nu poate scrie fără acest iz, el ținea mere în sertarul biroului său, pe care le mirosea din când în când, pe măsură ce se descompuneau.
Victor Hugo scria doar stând în picioare, în faţa unei oglinzi și nu se apuca de scris decât după ce bea o cafea fierbinte și mânca două ouă crude.
În volumul „Parfumul de guayaba. Convorbiri cu Gabriel Garcia Marquez“, scriitorul columbian îi mărturisea lui Plinio Apuleyo Mendoza că nu poate scrie dacă nu are pe birou un trandafir galben. Și lista, desigur, ar putea continua.
Știind toate astea, răsuflu ușurată la gândul că nu am tabieturi legate de scris…