Muzeul Municipiului București expune la Palatul Suțu (Bd. Ion C. Brătianu, nr. 2) o serie de caricaturi din toate timpurile istorice moderne realizate între anii 1850 și 1989. Grupate sub genericul „Caricatură și umor. O peniță satirică din colecțiile Muzeului Municipiului București”, lucrările vor deveni accesibile pentru public începând cu data de 27 noiembrie 2020. ”Istoria s-a folosit constant de penița satirică, fiind cunoscute încă din antichitatea clasică desenele graffiti din orașele romane, desene care satirizau nobili, împărați, funcționari sau pur și simplu oameni care aveau o fărâmă de putere, însă erau răi cu ceilalți. Însă alții erau preamăriți, precum gladiatorii preferați, tribunii populari sau pur și simplu se transmiteau mesaje politice. Fenomenul a traversat și vremurile medievale, până la vestitul poet François Villon. În ceea ce privește zona țării noastre, avem cu certitudine primele semne satirice prin revistele tipărite încă înainte de Cuza, dar care iau avânt în timpul domniei sale.
Recunoaștem, în aceste desene și textele care le însoțeau, o realitate istorică de falii culturale și comportamentale, rezistente și astăzi, alimentate de nepotism, corupție, superficialitate, șmechereală, demagogie. Desenul satiric și-a deschis drum printr-o serie de broșuri, almanahuri și calendare dedicate, precum Nichipercea (1859-1865), Scrânciobul (1869), Mefistofele (1876), Ghimpele (1874-1876), Calendarul Ghimpelui (1876), Calendarul Puricelui (1880-1881); albumul Contimporanii (1898); revistele Veselia (1904-1905) și Pițigoiul (1946-1948). Anii dintre paranteze reprezintă numerele de revistă care au documentat acest proiect expozițional.
Unul dintre primii și cei mai talentați epigramiști sau slujitori ai satirei politice, mai ales, a fost ziaristul N.T. Orășeanu, care s-a făcut cunoscut prin publicațiile sale din Cronica scandaloasă a Orașului (București ‒ n.n.) din perioada anilor 1858-1868, opinii pentru care a fost și întemnițat. Apoi îi putem aminti aici pe celebrii caricaturiști Constantin Jiquidi (vezi, între altele, Profiluri parlamentare din 1886 sau Camera liberală dintre anii 1897 și 1898), Nicolae Petrescu Găină (vezi Contimporanii, 1898), Ary Murnu și N. Baboceanu (vezi Contimporanii noștri, 1910); A. Mărculescu (vezi Parlamentul în caricatură, 1926); Aurel Jiquidi (vezi Mica publicitate din 1931), H. Gall (vezi cele 20 de caricaturi publicate în 1931); John Cobar (Direcția Cadastrului, 1936); H. Lehrer și M. Ramis (vezi Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor în caricatură, 1936); Vladimir Al. Donescu (vezi activitatea sa în revista Vremea dintre anii 1928 și 1938); Ion Anestin (la aceeași publicație); Nell Cobar (umor antifascist 1945, precum și revista Pițigoiul 1945-1948), până la reputatul caricaturist, în același timp regizor și scenarist, care a fost Matty Aslan (1924-1995). Cu acesta din urmă m-am întâlnit în toată adolescența mea, colecționând caricaturile sale din ciclul „Una pe zi de Matty”, publicate în cotidianul România Liberă din ultimul deceniu al regimului comunist. Trebuie recunoscută penița satirică a lui Matty, care încondeia tarele mărunte ale regimului, fără opreliști. Și cu el ne vom întâlni în proiectul expozițional dedicat satirei în istorie.
Expoziția reprezintă o flanare istorică prin efortul de a determina schimbări de mentalitate și comportamente cu ajutorul satirei, caricaturii și umorului negru, uneori. Ce poate fi mai atrăgător decât să trecem cu umor și haz pragul anilor, dintr-un an complicat și greu de înțeles, 2020, către un 2021 mai cu speranță” – afirmă Dr. Adrian Majuru, manager al Muzeului Municipiului București și coordonatorul acestei noi expoziții pe care publicul o poate vizita până în luna martie 2021.
