Vineri, 13 noiembrie 2020, într-un format on-line, va avea loc cea de-a XXII-a ediție a Galelor Premiilor APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii. Juriul format din prof.univ.dr. Silviu Angelescu (președinte), scriitorul Ioan Groșan și scriitorul Dan Mircea Cipariu va acorda 9 premii pentru anul editorial 2019. Laureații acestei ediții sunt: Radu Vancu – Premiul Cartea anului 2019 pentru volumul ”Psalmi”, apărut la Casa de editură Max Blecher; Editura Tracus Arte din București – Premiul Editura anului 2019; Mircia Dumitrescu – Premiul Graficianul de carte al anului 2019; Contemporanul. Ideea europeană – Premiul revista anului 2019; Răzvan Ioan Dincă – Premiul special pentru poezie pentru volumul ”Zăpezi bipolare”, apărut la Editura Tracus Arte; Petrișor Militaru & Cătălin Davidescu – Premiul special pentru critică și istorie literară pentru volumul «Sașa Pană și revista avangardistă „unu”», apărut la Editura Aius, Craiova; Alexandru Calmâcu -Premiul special pentru proză pentru volumul ”Însemnări dinspre somn”, Editura Tracus Arte; Monica Stoica – Premiul special pentru debut pentru volumul ”fetele visează electric”, Editura Charmides, Bistrița; Petre Rău, Editura InfoRapArt, Galați – Premiul Redactorul anului 2019. Președintele APLER, dl. Ioan Cristescu, va acorda două premii: Premiul pentru poezie și actorie ”George Ciprian” poetei și actriței Ioana Crăciunescu care sărbătorește chiar vineri, 13 noiembrie 2020, 70 de ani; Premiul pentru Jurnalism Cultural poetului și jurnalistului Dumitru Păcuraru pentru editorialele și paginile culturale din cotidianul ”Informația Zilei” de la Satu Mare și pentru susținerea revistei ”Poesis” de la Satu Mare. Cele 11 diplome APLER sunt concepute de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Partenerii media ai Premiilor APLER sunt Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro.
Juriul APLER
Silviu Angelescu s-a născut la 24 ianuarie 1945, în București. Folclorist, etnolog, antropolog, teoretician literar, eseist şi prozator, eminent profesor al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Studii: Facultatea de Filologie a Universității din București, între 1967 și 1972. Doctor în filologie, în 1983, cu o teză despre portretul literar. Profesor universitar la Catedra de Etnologie și Folclor, Facultatea de Litere a Universității București; a fost directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Lucrări publicate (selectiv): ”Portretul literar”, Editura Univers (1985) – Premiul „G. Călinescu” al Academiei Române pentru critică literară; ”Calpuzanii”, Editura Cartea Românească (1988) – Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române; ”Mitul și literatura”, Editura Cartex (1995), ediția a II-a, Editura Univers (1999); ”Legenda”, Editura Cartex (1995).
Dan Mircea Cipariu (născut la 7 septembrie 1972, București), licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara (editura Libra). În 2007, volumul său de poeme Tsunami (editura Brumar), 2006, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 2008, a inițiat și coordonat proiectul ”Scriitori pe Calea Regală”, iar din 2009 până în prezent, proiectul „Maratonul de poezie și jazz”. Între, 2011 și 2020, de Ziua Culturii Naționale, a inițiat și coordonat proiectul „Gala Tinerilor Scriitori/ Cartea de poezie a anului”. Este fondatorul și președintele asociației Euro Culturart, ce deține o galerie dedicată tinerilor artiști vizuali din Europa – „Atelier 030202”, coordonată de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Este editorul www.agențiadecarte.ro, spațiu virtual în care sunt prezentate la zi evenimentele de carte și artă. Este președintele Opera Scrisă.Ro, societate de gestiune a drepturilor de autor. Volumul său singurătatea vine pe facebook, publicat în anul 2012 la Editura Tracus Arte din București, este considerat de editorul Cosmin Perța ”unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului 2012 și nu numai”. În prezent, finalizează tema doctorală de cercetare „Tipare ale imaginii poetice”, sub coordonarea prof. univ. dr. Silviu Angelescu, la Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea din București.
Ioan Groșan (n. 3 octombrie 1954, comuna Satulung, județul Maramureș) a absolvit în 1978 Facultatea de filologie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca. Secretar de redacție la revista Echinox (1974–1978). Profesor de limba și literatura română la Școala generală nr. 157, București (1978–1989). Director artistic al Studioului de creație cinematografică al Ministerului Culturii, condus de Lucian Pintilie (1990 –2 0 0 0 ). Redactor la Cațavencii (1991–2017). Din 2014 până în 2019, este șef birou Relații publice la Muzeul Național al Literaturii Române. A publicat cărțile: Caravana cinematografică (Editura Cartea Românească, 1985, Premiul de debut al USR), Trenul de noapte (Editura Cartea Românească, 1989), O sută de ani la Porțile Orientului (Ed. Polirom, 1992), Planeta Mediocrilor (Ed. Polirom, 2015), Un om din Est(Editura Tracus Arte, 2010), Lumea ca literatură (Ed. Polirom, 2017). Povestirile sale au fost traduse în Franța, Germania, Anglia, Rusia, Ungaria, Vietnam.
Președintele APLER
Ioan Cristescu (n. 1965) este directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, profesor univ. dr. la Universitatea Hyperion din Bucureşti, specializat în Istoria teatrului universal, fondator al Editurii Tracus Arte, președintele Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România. Coordonator al mai multor proiecte culturale, literare și artistice de anvergură națională și internațională: „Teatru la Muzeu” – producţie de spectacole pe texte de Matei Vişniec – regia Mircea Marin; Ioan Flora – regia Alexandru Dabija; Drumul spre Momfa, în colaborare cu Teatrul Naţional din Cluj, regia Mihai Măniuţiu; Neguţătorul de ochelari, regia Dan Tudor; coordonator al „Serilor de poezie şi muzică ale MNLR” – lecturi publice ale poeţilor contemporani însoţite de muzică – 60 de ediţii; director al Festivalului anual de jazz „Jazzy Spring”, Bucureşti – 3 ediţii –, împreună cu Mircea Tiberian; realizatorul proiectului „10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România” – expoziţie vernisată în 15 oraşe din România; realizatorul proiectului „Comedia românească” – momente şi schiţe: realizator de expoziţii de anvergură naţională şi internaţională „Paul Celan – dimensiunea românească”, „Marin Sorescu, Şcoala ardeleană – iluminismul românesc” etc. Coproducător al Maratonului de Poezie şi Jazz; inițiatorul Festivalului Internațional de Poezie București; coordonatorul Festivalului Capitalelor Centenare. A debutat editorial cu volumul Dramaturgia lui Radu Stanca, Editura Muzeul Literaturii Române (2011), volum distins cu Premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În pregătire: Resurecţia oratoriei şi antiteatrul.
Mihai Zgondoiu (n. 1982) este artist, curator și galerist independent cu studii doctorale în domeniul artelor vizuale. Începând cu anul 2014 predă la Universitatea Națională de Arte din București, iar din 2018 (în paralel) la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. De asemenea, Mihai Zgondoiu a fost iniţiator şi coordonator al galeriei Atelier 030202 din București (2009 până în prezent), co-curator al galeriei geamMAT a Muzeului de Artă din Timișoara (2012 – 2014) și Co-Curator al proiectului „Atelier în tranziție” (2009-2013). A câștigat Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru „Artă în spațiul public” (2017), și Premiul JCE Contemporary Art Bienalle – selecția românească (2019). În 2018 a curatoriat expoziția „Urban Steps” la Muzeul Național de Artă Contemporană – București, iar în 2019 expozițiile „Young Blood” din Pavilionul Supercontemporan Art Safari- București și „Electrecord – Romania in vinyl covers” din cadrul Festivalului de Artă Europalia – Bruxelles. Cele mai recente expoziții în care a participat sunt: „Re-Conception”, Triennials of Extended Media, Pavilion Cvijeta Zuzoric, Belgrad (2019), “The Uslan International Woodcut Biennale”, Uslan (2019), “JCE Contemporary Art Bienalle”, The Belfry – Montrouge, “Fragments”, BOZAR Centre for Fine Arts, Brussels (2019), “HIT” – Kanal Centre Pompidou, Brussels (2019), și “Bucharest Artworlds at The Wrong Biennale #4”, Rezidența 9, București (2020).
***
Premiile APLER pentru anul editorial 2019
Premiul pentru poezie și actorie ”George Ciprian”
Poeta și actrița Ioana Crăciunescu
Ioana Crăciunescu (actriţă de teatru şi cinema şi poetă) s-a născut la 13 noiembrie 1950, la Bucureşti. În 1973 a absolvit Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale din Bucureşti şi a devenit actriţă a Teatrului Nottara. A publicat volumele: “Duminica absent”, Cartea Românească, București, 1980; “Supa de ceapă”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; “Iarna clinic”, Cartea Românească, București, 1983; “Mașinăria cu aburi”, Editura Eminescu, București, 1984; “Creștet și gheare”, Cartea Românească, București, 1998; Supa de ceapă / Soupe à l’oignon, Editura Brumar, Timișoara, 2007; “Mon general”, Editura Tracus Arte (în curs de apariţie), 2014. Filmografie: Actorul și sălbaticii (1975); Artista, dolarii și ardelenii (1980). Ioana Crăciunescu a jucat în producțiile Pullman paradis (1995), Mensonge (1993), Quelque part vers Conakry (1992), Întâmplări cu Alexandra (1989), Duminica în familie (1987), Să-ți vorbesc despre mine (1987), Femeia din Ursa Mare (1982), La capătul liniei (1982), De ce trag clopotele, Mitică? (1981), Ion: Blestemul pamântului, blestemul iubirii (1979), Ediție specială (1978). Ioana Crăciunescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariştilor români, a UCIN şi UNITER.
Premiul Cartea anului 2019
Radu Vancu – ”Psalmi”, Casa de editură Max Blecher
Radu Vancu (Sibiu, România, 1978) este poet, prozator, eseist și traducător român. Este conferențiar la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și redactor la două reviste culturale, Poesis International și Transilvania. Este președintele PEN România. Coordonează secțiunea română a site-ului Poetry International
Începând cu anul 2002, a publicat șapte cărți de poezie, pentru care a primit mai multe premii. De asemenea, a publicat o novelă pentru copii, un jurnal și o culegere de texte civice. Publicațiile lui academice includ două cărți-eseu despre Mihai Eminescu și Mircea Ivănescu, precum și un studiu asupra poeticii antiumaniste a modernității. A realizat câteva antologii de poezie română modernă și contemporană, fie singur, fie în colaborare cu Mircea Ivănescu, Claudiu Komartin sau Marius Chivu.
A tradus romane și poezii, în principal din John Berryman și W.B. Yeats; este, de asemenea, traducătorul ediției Ezra Pound coordonată de Horia-Roman Patapievici.
Este organizator al Festivalului Internațional de Poezie din Sibiu Poets in Transylvania.
”Poezia lui Radu Vancu se construiește ca un lanț de ADN, fiecare volum răsucește în continuare spirala, adăugând o secvență de biografie developată printr-o succesiune de metafore. Nimic nu rămâne abstract în poezie. Așa cum ADN-ul stereoscopic compune omul de carne și sânge, Psalmi (Casa de Editură Max Blecher, 2019) creează substanța densă a vieții în care se scaldă un Dumnezeu familiar. Yours truly, Radu Vancu, astfel se scriu scrisorile către Dumnezeu. Fără emfază, așa e adevăratul psalmist, cel care-și pune inima & creierul pe tipsiile Lui.” – Monica Stoica (https://poeticstand.com/psalmi-yours-truly-radu-vancu/)
Premiul Editura anului 2019
Tracus Arte
Înființată în 2008 cu scopul de a publica cei mai buni autori români contemporani, Editura Tracus Arte și-a diversificat în ultimii ani portofoliul, fără să renunțe la misiunea sa inițială. Echipa editorială își propune, pe de o parte, să descopere și să impună scriitorii români de azi din toate genurile literare și culturale, de la poezie, proză și teatru, la critică și teorie, iar pe de altă parte, să (re)aducă în actualitate opere esențiale, intrate deja în canonul (post)modernității.
Cele peste 100 de titluri publicate anual – opere originale și traduceri (în general titluri de referință ale literaturii universale, autori premiați cu unele dintre cele mai importante distincții: Nobel, Herder, T. S. Eliot) – stau mărturie pentru diversitatea și semnificația preocupărilor noastre: de la debuturi în poezie sau antologii ale unora dintre cei mai valoroși poeți români și străini ai secolului XX, la studii despre avangardă, critică literară și teorie.
În același timp, publicarea operelor complete ale lui Shakespeare și Cehov, alături de volumele lui Antonin Artaud și de cele ale autorilor români ca Matei Vișniec, dovedește interesul nostru pentru teatru și avatarurile lui.
În anul 2019, editura Tracus Arte a publicat numeroase volume, cărți-eveniment dacă ne referim la antologiile Poeme alese, de Anne Sexton (traducere de Cătălina Matei și Diana Geacăr), la Miile de tehnologii ale extazului, de Frank Bidart (traducere de Tiberiu Neacșu), la Exuberanța copilăriei, de István Kovács (traducere de Susana Vlaicu și George Volceanov), la Descheierea corpului, de Aksinia Mihaylova (traducere de Irina Nechit) sau la Trilogia transilvană, de Miklós Bánffy (traducere de Marius Tabacu), volum coeditat cu Editura ICR.
În 2019, s-a încheiat și traducerea noii integrale William Shakespeare. Opere (vol. 15 și 16), ediție coordonată și îngrijită de George Volceanov.
Numeroase volume apărute în 2019 la Tracus Arte au fost recompensate cu premii naționale și internaționale:
Miere pentru toate exponatele, de Artiom Oleacu
– Volum câștigător al premiului „Alexandru Mușina”, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a VI-a
– Premiul special al juriului Galei Premiilor pentru debut în literatură, Chișinău
Un cap pentru un coș de gunoi, de Artur Cojocaru
– Premiul Budila-Express, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a VI-a
Meditațiile bătrânului despre libertate, de Vlad Sibechi
– Premiul Regele Dimineții, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a VI-a
Orașul promis, de Valentina Șcerbani
– Premiul pentru debut al Bibliotecii „B.P. Hașdeu” din Chișinău
– Premiu pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
Cazul Daniil Harms. Supraviețuirea avangardei ruse, de Camelia Dinu
– Premiul revistei Observator Cultural, categoria Critică literară/Istorie literară/Teorie literară
Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism. Fluctuantul dezgheț 1956-1964, de Miruna Runcan
– Premiul AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2019, secțiunea Critică literară/ Istorie literară/ Teorie literară
Autenticitatea, sensuri și nonsensuri. Teorii româneşti interbelice în contexte europene, de Ștefan Firică
– Premiul AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2019, secțiunea Critică literară/ Istorie literară/ Teorie literară
Trilogia transilvană, de Miklós Bánffy (traducere de Marius Tabacu)
Premiul USR pentru cea mai bună traducere din literatura universală
Descheierea corpului, de Aksinia Mihaylova (traducere de Irina Nechit)
– Premiul pentru traducere Перото (Penița), pentru volumul Descheierea corpului de Aksinia Mihaylova, acordat de Clubul literar Перото al Palatului Național al Culturii din Bulgaria
Premiul Revista anului 2019
Contemporanul. Ideea europeană
Contemporanul. Ideea Europeană, revistă europeană de cultură, politică şi ştiinţă, neafiliată nici unui partid sau grupări politice.
După 1990, revista apare săptămânal sub titulatura Contemporanul. Ideea Europeană. Subtitlul este adăugat de acad. Nicolae Breban, director al revistei şi constituie numele revistei Ideea Europeană, Bucureşti, 25 iunie 1919 – 1 iulie 1928, care a fost un săptămânal, apoi lunar, fondat de C. Rădulescu-Motru. În această formulă – Contemporanul. Ideea Europeană – vechea revistă, Contemporanul, înfiinţată la 1881, întruneşte, aşadar, două branduri foarte puternice, de un imens prestigiu în istoria culturii române.
Funcţia de redactor şef o deţin prozatorul Florin Sicoie (1990-1998), prozatorul Cătălin Ţârlea (1998-2001), iar din decembrie 2001, Aura Christi, poet, romancier, eseist care transformă revista (din motive financiare) într-un lunar şi adună in jurul acesteia un grup important, relansând-o într-un stil oarecum agresiv, benefic agresiv (anchete incomode, autori incomozi, atipici, turnee europene, naţionale, noneuropene, campanii de presă, principiul director fiind „cea mai bună formă de apărare/lansare este atacul” etc.) în peisajul cultural actual. În paginile publicaţiei semnează curent, unii dintre ei având rubrici permanente, Nicolae Breban, Aura Christi, Nicolae Balotă, Ştefan Borbely, Irina Petraş, Răzvan Voncu, Călin Căliman, Dana Duma, Maria-Ana Tupan, Doina Ruşti, Bogdan Mihai Dascălu, Iosif Sava, Solomon Marcus, Henri Zalis, Gheorghe Schwartz, Geo Vasile, Ion Ianoşi, Janina Ianoşi, Doina Dascălu, Crişu Dascălu.
Viziunea grafică e semnată de graficianul Mircia Dumitrescu.
Premiul Redactorul anului 2019
Petre Rău, Editura InfoRapArt, Galați
Petre RĂU. S-a născut la 9 martie 1953, în Nicoreşti, jud. Galaţi. Şcoala generală a absolvit-o în satul natal (Fântâni-Nicorești). A urmat Liceul Teoretic nr. 1 din Tecuci, remarcându-se ca un bun matematician, dar şi un pasionat de literatură. În anii de liceu a activat ca membru al cenaclului literar “Calistrat Hogaş”. Tot atunci (1971) debutează cu poezie în suplimentul literar-artistic al cotidianului gălăţean “Viaţa nouă”. A absolvit apoi Facultatea de Matematică a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi, promoţia 1976. La Iaşi, în perioada studenţiei, a fost membru al cenaclului literar “Mihail Eminescu” (“Junimea”).
Activitate științifică
A îmbrăţişat profesia de informatician, cu multe specializări, atât în ţară, cât şi în străinătate, în domeniul dezvoltării de software. A lucrat în Piatra Neamţ (4 ani), apoi 23 de ani la Combinatul Siderurgic din Galaţi, ocupând la Centrul de Calcul şi în Departamentul de Informatică diferite funcţii de conducere şi a coordonat activitatea de informatică din Sidex până la sfârşitul anului 2002. În anul 2003, a ocupat funcţia de director al departamentului de software al societăţii de informatică “Prompt CHP” din Galaţi. Apoi, în 2004 îşi deschide propria sa firmă de IT, InfoRapArt SRL, având activitatea bazată pe dezvoltarea aplicaţiilor software. A realizat şi participat cu lucrări originale la multe conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale. A fost creatorul unor programe de calculator şi aplicaţii unicat, apreciate şi premiate la diferite concursuri naţionale şi internaţionale. A scris şi a publicat peste 60 de articole ştiinţifice, în reviste de specialitate din ţară şi din străinatate. Peste 20 de referinţe publice stau mărturie despre activitatea sa ştiinţifică. A publicat 21 de cărţi tehnice de specialitate (matematică, informatică ș.a.) şi 5 manuale electronice. Câteva dintre manualele sale au stat la baza predării în şcoli şi universităţi din Bucureşti, Iaşi, Cluj, Galaţi, Republica Moldova ş.a. şi au fost apreciate ca repere în domeniu.
Activitate literară și culturală
Împreună cu câțiva prieteni scriitori a fondat la Galaţi, în 1983, după moartea poetului Nichita Stănescu, cenaclul literar “Noduri şi Semne”. În 1999 înfiinţează şi conduce varianta online de mare succes a cenaclului (www.cenaclu.inforapart.ro), mediu literar virtual pe care îl conduce şi astăzi. În anul 2000 fondează şi conduce Asociaţia Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice (ASPRA). În anul 2007 înfiinţează şi manageriază editura InfoRapArt din Galaţi.
În anul 2009 devine membru cu drepturi depline al Uniunii Scriitorilor din România. În acelaşi an fondează şi conduce revista literară Boem@, cu apariţii lunare în format printabil online (www.boema.inforapart.ro) şi trimestriale în variantă tipografică. Începând cu anul 1980 şi până în prezent, a publicat o serie întreagă de scrieri literare originale (eseu, critică, poezie, proză, umor) în diferite reviste literare românești și străine. A scris 25 de cărți de literatură, are numeroase aprecieri şi referinţe critice, este prezent în mai multe antologii literare importante şi este deţinător a multor premii şi distincţii literare. În aprilie 2016 i s-a conferit la Cluj-Napoca, în cadrul Galei Mentor 2015, Premiul Mentor pentru Excelență în Educație
Premiul Graficianul de carte al anului 2019
Mircia Dumitrescu
Maestrul Mircia Dumitrescu s-a născut la 3 iulie 1941, în satul Căscioarele, județul Ilfov, fiind fiul Bălaşei (născută Dospina) şi al lui Atanase Dumitrescu. Între anii 1955-1959 urmează ciclul gimnazial la Liceul „Ion Neculce” din Bucureşti. În perioada 1959-1965 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, la clasa Maestrului Vasile Kazar. Din 1965 până în 1978 este profesor de desen la Liceul Nr. 6 din Bucureşti, luându-şi definitivatul, în 1968, gradul II, în 1971, şi gradul I în 1975. În 1967, devine membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi, în 1969, membru definitiv. În 2006, devine membru al Uniunii Gravorilor şi Litografilor Maghiari din Budapesta, Ungaria. Între anii 1975-1990 este secretar al secţiei de grafică al U.A.P. din România. Din anul 1979 până în anul 1989 – desenator artistic la editura Sport-Turism din Bucureşti. Din 1990 – lector universitar la Academia de Artă din Bucureşti, catedra de grafică. Din anul 2011 – profesor universitar titular. În anul 2005, devine doctor în arte vizuale, cu lucrarea „Invenţia oculocentrică sau ispitirea Sfântului Antonie”. În perioada 1990-2008, este şeful catedrei de grafică. În anul 2005, colaborează cu Academia Română și Fundația Națională pentru Știință și Artă la proiectul lansat de academicianul Eugen Simion pentru salvarea manuscriselor eminesciene, proiect iniţiat de Iorga, Perpessicius, G. Călinescu şi Noica. Propune pentru reeditarea acestora o formulă inovatoare de tipărire, prin care reproducerea manuscriselor lui Mihai E minescu devine, în sfârşit, posibilă, instituind un reper cultural prezervat viitorilor cercetători şi colecţionari. În luna aprilie 2013 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, secţia Arte, Arhitectură şi Audiovizual.
Premiul special pentru proză
Alexandru Calmâcu – ”Însemnări dinspre somn”, Editura Tracus Arte
Alexandru Calmâcu a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti în 1981. În timpul studenţiei a frecventat cenaclul de proză „Junimea” condus de criticul literar Ovid.S.Crohmălniceanu. După un apostolat de trei ani în învăţământul rural a intrat în presa scrisă şi, în perioada 1991-1992, a fost corespondent de front în Transnistria, din partea Agenţiei naţionale „Agerpres”. Ulterior a lucrat la cotidianele „Evenimentul zilei” (1992-1999), „Gardianul” (2002-2010), publicând concomitent recenzii şi editoriale în mai multe ziare şi reviste româneşti. Din 2012 conduce Editura Universităţii din Bucureşti. Dintre cărţile semnate de Alexandru Calmâcu se remarcă volumele de editoriale „Critica educaţiei”, Editura Paralela 45 (2010), „Vise în paragină”, Editura Universităţii din Bucureşti (2015), romanele „Cronică despre alb sau negru” (2015) și „Inscripție despre Absurd” (2017), ambele apărute la Editura Tracus Arte, București. Pentru ultimul volum, autorul a primit, în 2018, din partea Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România, Premiul Special pentru Proză.
Premiul special pentru poezie
Răzvan Ioan Dincă – ”Zăpezi bipolare”, Editura Tracus Arte, 2019
Răzvan Ioan Dincă. Regizor artistic și producător de spectacole muzicale. A absolvit Academia de Teatru şi Film, Facultatea de Teatru, secţia Regie, în 2001, urmând apoi aceeaşi specializare în cadrul Masteratului (2004-2006) şi Doctoratului, obţinut în 2010. În activitatea profesională, a fost consultant artistic al Teatrului „George Ciprian” din Buzău (2001-2002) şi ulterior director (2002-2006), producător general, manager şi organizator, în această perioadă întreprinzând numeroase proiecte. A fost, de asemenea, directorul şi managerul primelor trei ediţii ale Festivalului Internaţional de Teatru „Gala Noilor Generaţii – Capul de … Regizor”. În 2006, introduce Teatrul buzoian în cadrul reţelei EUNETSTAR II. În perioada 2006 – 2012 a fost Director General al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. În 2008 devine Director și Producător General al Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical “Viaţa e frumoasă!”. A regizat mai multe spectacole de teatru, spectacole muzicale, operă și operetă, în ţară şi în Bucureşti, cum ar fi „Liliacul” de Johann Strauss-fiul, „Paris, mon amour”, spectacol-colaj, „Voievodul ţiganilor” de Johann Strauss-fiul sau „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán. În această perioadă produce 
primele musicaluri sub licență din România -Romeo și Julieta (Gérard Presgurvic) și Rebecca (Sylvester Levay). Introduce pentru prima dată în România spectacole realizate în sistem de co-producție, alături de Teatrul de Operetă și Musical din Budapesta. În perioada 2009-2013, a fost Manager al proiectului Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România – SCENART, prin intermediul căruia Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” a devenit primul și singurul furnizor de formare autorizat pentru principalele meserii din domeniul artelor spectacolului. A fost formator pentru cursul de producător delegat de teatru, meserie pe care a introdus-o pe piața muncii din România, realizând alături de Accademia Teatro alla Scala, demersurile legale pentru formalizarea acesteia din punct de vedere legislație. În anul 2010, pentru spectacolul „Liliacul”, primește atât Premiul „Actualitatea Muzicală” pentru regie, cât și Premiul pentru cel mai bun spectacol muzical al anului în cadrul Galei VIP pentru Artele Spectacolului. În anul 2012, Guvernul Republicii Maghiare îi acordă Premiul PRO CULTURA HUNGARICA. In 2013 devine cetatean de onoare al Orasului Buzau. Începând cu anul 2012, în calitate de Director și producător general al Operei Naționale București a produs un număr de peste 15 spectacole în premieră, cu echipe de creație internaționale. Printre acestea se numără: Fantoma de la Operă, La Traviata, Rigoletto, Falstaff, Tosca, La fille mal gardee, La Sylphide, Giselle. La cele de mai sus se adaugă evenimente precum Concursul Internațional de Canto „Grand prix de l’Opera”, care sub direcția sa devine singurul eveniment de acest tip din România și printre puținele din lume recunoscut de către Federația Mondială a Competițiilor Muzicale Internaționale. 
Concursul a avut anual participanți din peste 100 țări și un juriu format din personalități de referință la nivel internațional. Totodată a produs evenimentul Promenada Operei, eveniment în aer liber cu o participare de peste 10.000 spectatori anual. Printre artiștii și personalitățile cu care a colaborat în cei peste 15 ani de activitate se numără regizorii Stephen Barlow, Paul Curran, Graham Vick (unul dintre cei mai importanți regizori ai momentului, deținător printre altele a titulaturii de Membru de onoare al Royal Philharmonic Society, alături de personalități culturale precum Rossini, Brahms, Stravinsky, Schumann, coregrafi precum Johan Kobborg, Ethan Stiefel, cei mai importanți balerini ai momentului în lume (printre care Alina Cojocaru). În 2015 a convins managementul rețelei Opera Europa (cea mai important platformă dedicată managerilor de opere din lume) să realizeze conferința de toamnă la București, în premieră în Europa de sud est ca o recunoaștere a revivalului artistic și muzical. Tot în calitate de producător a adus publicului din București artiști precum Gotan Project, Pink Martini, Mariza, Tiger Lillies, mare parte din aceștia în premieră în România. Nu în ultimul rând a produs primul și unicul concert al artistei Laurie Anderson la București. Spectacolele și evenimentele produse au avut ecouri inclusiv la nivel internațional, acestea fiind menționate în ultimii ani în publicații precum: Dance Magazine, Opera Magazine, La Croix, Kronen Zeitung. Pe parcursul celor peste 15 ani de activitate a gestionat bugete anuale de peste 10 mil. EUR, echipe și producții de anvergură (spectacole de operă și musical cu peste 150 oameni pe scenă). În 2016 a co-produs alături de Digiplex Cinema, primul musical licențiat – My Fair Lady, într-un spațiu neconvențional (cinema). În 2018 a fost co-producator și regizor al muzicalului “Mamma Mia” în Romania. În 2020, a obținut drepturile de licențiere exclusivă pe teritoriul României al musicalului ”Shrek”. A publicat două cărți de poezie: “Ceva ce moare când noi ne trezim”, Editura Tracus Arte, 2010, și “Zăpezi bipolare”, Editura Tracus Arte, 2020. Este membru UNITER. Din 2016, este antreprenor cultural și om de afaceri.
Premiul special pentru critică și istorie literară
Petrișor Militaru & Cătălin Davidescu (ed.) – «Sașa Pană și revista avangardistă „unu”», Editura Aius, Craiova
Petrişor Militaru (n. 2 ianuarie 1981, Balş), poet şi eseist, este redactor de carte la Editura Aius şi redactor-şef la revista „Mozaicul“. Este doctor în filologie (2010) al Universității din Craiova cu teza „Ipostaze ale îngerului în poezia română. Imaginaţie poetică şi imaginar antropologic” și inițiator al proiectului „Craiova și avangarda europeană” (2013-2017), desfășurat sub egida Casei de Cultură „Traian Demetrescu”. Colaborator la „Caietele Avangardei”, publicație editată de MNLR. A publicat ca volume de autor: Prezențe angelice în poezia română (Prefață de Cătălin Ghiţă, Aius, 2012), Știința modernă, muza neștiută a suprarealiștilor (Prefață de Basarab Nicolescu, Curtea veche, 2012) și Portretul poemului la tinerețe (eseuri, Herg Benet, 2016). Volume colective coordonate în cadrul proiectului „Craiova și avangarda europeană”: Centenar Gherasim Luca (Aius, 2013), Suprarealismul lui D. Trost (Universitaria, 2014); Centenar Gellu Naum (Aius, 2016), Centenar Dada (Aius, 2017), Sașa Pană și revista avangardistă unu (cu Cătălin Davidescu, 2019). Ediții critice îngrijite: M. Blecher, Corp transparent (prefață și dosar critic, Aius, 2014); Sașa Pană, Opera poetică (studiu introductiv și dosar critic, Aius, 2015); Sașa Pană, Sertarul cu scrisori I (corespondență, Aius, 2016); Constantin Nisipeanu, Opera poetică (prefață și dosar critic, Aius, 2017); Moldov, Repertoriu (prefață și dosar critic, Aius, 2017); Madda Holda, Cărți de vizită (prefață și dosar critic, Aius, 2017).
Cătălin Davidescu (n. 23 august 1955) a absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea din Craiova și a făcut cursuri de specializare la Accademia Nazionale dei Lincei, Centro di studi sulla cultura e l’immagine di Roma – Italia (1984), dar și stagii de pregătire profesională în cadrul Ministerului Culturii (1985-1989). Între anii 1980-1998 a lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă Craiova. În anul 2003 a fost atestat ca expert în artă modernă şi contemporană de către Ministerul Culturii, iar în 2006 ca inspector de specialitate de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dolj. În prezent este inspector DJC Dolj și curator a numeroase expoziții muzeale de arte vizuale, expert în pictură românească modernă, în special Țuculescu și avangardă românească. A inițiat și organizat peste două sute de expoziţii de artă românească modernă şi contemporană. A publicat articole şi studii de specialitate în revistele: „Arta”, „Ramuri”, „Manuscriptum”, „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, „România Literară”, „Mozaicul”, „Tribuna”, „Alternative”, „Arhitext Design” etc. Este autorul unor volume precum Țuculescu (Scrisul Românesc, 1988), ARTitudini. Studii, interpretări, cronici, interviuri (1981-2013) (Aius, 2013), Pictoavangarda (MNAC, 2020), Ion Țuculescu. Reconstituirea (MNAC, 2020).
Premiul special pentru debut
Monica Stoica – ”fetele visează electric”, Editura Charmides, Bistrița
Monica Alexandra Stoica (n. 6 mai 1990) a absolvit Facultatea de Litere, secția Literatură Universală și Comparată la Universitatea din București. În prezent este studentă la Regie de Teatru la UNATC București. A fost jurnalist la Infinitezimal, Mediafax, Jurnalul și Hotnews/Perspektiva. A debutat în martie 2019 în Revista VATRA și a publicat poeme în Revista Poesis Internațional. A susținut lecturi de poezie la Institutul Blecher, Femei pe Mătăsari, Festivalul Internaținal de Poezie București, FILIT Iași, Apollo 111. A debutat în 2019 cu volumul fetele visează electric la Editura Charmides.
«Monica Stoica este în Fetele visează electric (Charmides, 2019) o compătimitoare pătimașă, atât în raport cu personajele care îi populează poezia (cerșetori și prostituate, „băieți schizo” și hebefrenici, depresivi, afazici și rătăciți, „prinți ai mizeriei” și dezechilibrați chimic ce trăiesc în regimul iminenței și al vertiginosului, pentru a căpăta contur precis și personalitate pregnantă în ultima parte a cărții – „nebuna Sevastița”, „bipolarul Nea Alexandru” sau „Maria Scarlat, escortă” îi dau prilejul pentru poeme în care Octavian Soviany din Scrisori în Arcadia și, poate, Pulberea, praful și revoluția o întâlnește pe Ruxandra Novac din irepetabila Ecograffiti), cât și cu propria biografie turbulentă. Reactualizând o ipostază rimbaldiană în peisaje urbane halucinate, învăluite în „întunericul amorf și letal”, specifice erei „contrariilor și a erorilor fundamentale ale identificării”, în care „omul te-așteaptă ca pe-un algoritm”, subiectul poetic din Fetele visează electric (voită sau nu, oglindirea în titlul celebru al lui Philip K. Dick de acum o jumătate de secol e greu de ocolit) este un fel de Blade Runner feminin, hipersensibil, saturat de-o luciditate autoscopică de origine saturniană, umblând paranoic și dereglat pe străzi luminate artificial, în noaptea „în care conlucrează Mafiotul celest și moartea”. Vagabondaj anesteziat de aglomerarea de imagini proliferante, în atmosfera ostilă a orașului în care hipertehnologicul aproape că a extirpat orice decor natural („ce monocord & sick e sunetul sleit al mașinilor / în colț lângă ruina vegetală din delta văcărești / fata își străpunge ochii cu iglițele fără teamă / a ajuns la limită și care-i limita pentru o fată?”), în „caruselul pentru care nu există / buton de oprire”, „băiețoaica febrilă” este în același timp și vânătorul, dar și androidul, despre care știm că este mai uman decât omul, și de aceea trebuie găsit și eliminat. Cochetăria nevrotică a Monicăi Stoica („așa că alegem culoarea neagră, / rochiile / și costumul de latex / să ni se dea ceva pur, / ceva neiertător, fiola cu otravă, / trena de dantelă cu perle, mânjită de sânge, / implanturile neuronale, / o luptă armată pentru iubire”) a produs unul dintre cele mai percutante debuturi din poezia ultimilor ani, pe care l-aș pune în momentul acesta doar lângă 4,5 litri de sânge, miliardar a lui Dan Dediu – unui asemenea discurs nu-i poți face dreptate vivisecționându-l și umblându-i prin mațe și hățișuri neuronale, și cu atât mai puțin povestindu-l, iar atunci nu-ți rămâne decât să citezi secvențe în care imaginația e turată la maxim, iar pulsul o ia razna până ajunge să fie imposibil de măsurat: „câte ore mai sunt până la extincție? vocea mea răsunând în megafoane, / nebunul bărbos, înarmat, suit pe parapet, cu predica tânguitoare / și fetele care adună păpușile de porțelan în debarale. halena și ura lor / și iubirea lor într-o zi de vară, când fiecare se bate cu umbra lui / și, practic, trupul e mai inconsistent decât umbra. cum să interpretez / evenimentele, acest mortal kombat în noapte, cu nimbul de șmirghel, / cu care microscop să mă uit și ce e pe lamelă, maestre tehnologic, / ploscă-n care-mi scuip flegmele și expectorez drame bulevardiere și glume / de antilopă-n mijlocul tigrilor. cuțitele sunt toate ascuțite în visul meu. / în camera mobilată ultramodern sunt singură și mă transform în obiect. (…)”. Fetele visează electric este un volum de debut abil construit, intens și acaparator.» – Claudiu Komartin (http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2019/12/monica-stoica-fetele-viseaza-electric.html )
Premiul pentru jurnalism cultural
Dumitru Păcuraru (cotidianul ”Informația zilei” și revista ”Poesis”, Satu Mare)
Dumitru Păcuraru (născut în 1955). Director al revistei ”Poesis”, al cotidianului ”Informația Zilei” și al postului de televiziune Informața TV, Satu Mare. Debutează cu volumul „Miere de Viespi” (Editura Litera, București, 1988), urmate de: ”Spirit de haită”, poeme, ( Editura Dacia, 2002), ”Salutator universal”, poeme (Editura Limes, Cluj, 2S008), ”Poeme din altă carte” (Editura Brumar, Timișoara, 2010), ”Aurel Popp, între două culturi”, monografie, album (Editura RAO, 2017), ”Punctul de inversare a memoriei” (Casa de editură Max Blecher, București, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017); ”În atelierul lui Aurel Popp” (Tracus Arte, București, 2019), ”Măcelăria și alte poeme” (Tracus Arte, 2019)
