În timp ce anul acesta majoritatea bienalelor internaționale și târgurilor de artă de peste tot din lume s-au amânat sau chiar anulat, Vienna Contemporary și-a menținut perioada de desfășurare anunțată, adoptând toate măsurile de protecție și de siguranță necesare posibile, într-o adevărată demonstrație de determinare și de normalitate (în sensul unanim acceptat cu 8-9 luni în urmă). Destul de curajoase au fost și galeriile participante (trei dintre ele din România) pentru că s-au adaptat noilor condiții, s-au conformat testărilor necesare intrării în Austria și, într-o anumită măsură, și-au asumat riscuri, neștiind cum va funcționa formatul acesta nou. Este vorba despre 418, AnnArt și Carol, care au pregătit pentru standurile târgului proiecte cu un interesant conținut de calitate conferit de notorietatea artiștilor sau de lucrările expuse.
Fascinant în câte feluri poate fi gândit un stand de târg cu dimensiuni relativ reduse și cât efort și resurse sunt investite pentru o astfel de prezentare efemeră. În plus, propunerea trebuie să suscite interesul criticilor de artă și curatorilor care alcătuiesc juriul sau comitetul de selecție, întrucât nu toate galeriile care se înscriu și sunt dispuse să plătească taxa de participare ajung în final pe lista expozanților de la Vienna Contemporary. Deși suprafața de la Marx Halle destinată târgului a fost considerabil mai mică decât în anii anteriori, ca de altfel și numărul galeriilor participante (doar 65 de galerii, mai exact), Vienna Contemporary s-a ținut în perioada stabilită, 24-27 septembrie 2020, și și-a anunțat chiar datele pentru următoarea ediție: 23-26 septembrie 2021 (#savethedate)! Celelalte două evenimente importante vieneze ale sezonului, curated_by și Parallel Vienna, care se desfășoară în același timp cu Vienna Contemporary s-au ținut și ele, însă, ca un avantaj al situației, supraaglomerarea a fost evitată prin permiterea accesului publicului pe diferite time slot-uri. În plus, ediția de anul acesta a avut o importantă componentă online, vc_on, cu focus pe artă din Austria, Europa Centrală, de Est și de Sud-Est.
În ceea ce privește galeriile românești prezente anul acesta la Vienna Contemporary, acestea au avut în comun o anume eleganță estetică, dată de simplitatea limbajului plastic și de cromatica aleasă. Cele trei spații expoziționale au optat pentru lucrări a căror predominantă este negrul, fie că vorbim de liniile alcătuind constelații unghiulare realizate în acrilic pe pânză (Diet Sayler, 418), de liniile cusute pe pânză (Andreea Albani, AnnArt) sau de liniile ondulatorii ale suprafeței modelate în HIPS (Alexandru Papuc, Carol). Dacă 418 a mizat pe un solo show minimalist al legendarului Diet(rich) Sayler, pe care galeria îl are în portofoliu din 2013, AnnArt a propus de această dată un dialog între două generații diferite de artiști, aducând în atenția publicului lucrări ale venerabilului Vladimir Șetran alături de lucrări ale (mult) mai tinerei Andreea Albani, într-un concept curatorial semnat de Horațiu Lipot. Pentru standul Galeriilor Carol, curatoarea Raluca Băloiu, care a fost, de altfel, prezentă la târg, a selectat din expoziția actuală de grup „Shaping Surfaces” – care încă mai poate fi vizitată la sediul din București, bd. Carol, nr. 59, inclusiv cu ocazia NAG – instalații spectaculoase a trei artiști români: Alin Carpen, Tudor Rantzos și Alexandru Papuc.
Firește, din punct de vedere conceptual, pentru fiecare dintre acești artiști motivația abordării unei simplități elegante este diferită. Într-un interviu acordat lui Livius Ciocârlie acum câțiva ani pentru revista ARTA, Diet Sayler mărturisește că anii ’90 în pictura sa sunt marcați de revenirea culorii, pentru că între anii „de emigrațiune interioară” ’60 – ’80 artistul s-a limitat la folosirea albului și negrului. La Andreea Albani linia (cusută) reprezintă abstractizarea sau sintetizarea unui limbaj personal elaborat în paginile jurnalului propriu, în timp ce la Alexandru Papuc linia ondulatorie redă memoria apei.
Group show sau solo show, vorba cântecului: „show must go on”; până la urmă, e important să existe o dinamică în arta contemporană, chiar și în condițiile actuale de desfășurare a evenimentelor de mare amploare, iar simplul fapt că anul acesta un târg internațional cu tradiție și-a menținut perioada de desfășurare anunțată, poate fi de-a dreptul reconfortant dacă nu chiar motivant, atât pentru artiști și curatori, cât și pentru galerii și organizatori.
Ana Sultana Cipariu