Rozana Mihalache: „Acum trăim într-un blockbuster SF hollywoodian”

aug. 17th, 2020 | By | Category: Studioul de carte

Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului.
Eveniment cinstit de COTNARI!

„Condițiile speciale de prevenire a COVID 19 ne pun în situația de a oferi publicului interesat de Maratonul de Poezie și Jazz doar transmisiunea în direct pe Radio România Cultural, luni, 31 august 2020, între orele 16.00-19.00, și transmisiunea online a evenimentului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”, a declarat Dan Mircea Cipariu.

Continuăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu scriitoarea Rozana Mihalache:

În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum când spui Maratonul de Poezie și Jazz?

Cea mai recentă imagine, adică amintire, datează din 2018, când „Muri” – Ion Mureșan – mi-a promis că-mi va elogia picioarele „stângace” într-un poem.

Acum 12 ani eram îngrozitor de tânără și tot „stângace” – iată ce potrivit! – m-am intersectat cu nume teribile ale poeziei și am ascultat la una dintre ediții un poem care-mi era dedicat.
Și atunci existam doar doi care împărtășeam acea taină. Mi se pare că au trecut câteva vieți în 12 ani și toate m-au trăit cât să ajung acum să fiu invitată la Maratonul de Poezie și Jazz. Eu, o fată cu picioare stângace, nepoetă, căreia îi place jazz-ul.

De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor?

Da. Și mi-e teamă să dau drumul cuvintelor în aer despre cât de mult cred eu că se va limita contactul uman. Despre câtă abrutizare a ființei urmează. Nu mi-au plăcut niciodată SF-urile. Prefer realismul magic. Și iată că acum trăim într-un blockbuster SF hollywoodian.

În plină pandemie, fiecare poet invitat la Maraton va citi, timp de cinci minute, în direct la Radio România Cultural, poeme inedite sau deja publicate. Tu ce ai ales?

Încă nu am ales. Și probabil mă voi decide cu 5 minute înainte de cele 5 minute ale mele.

Cred că măcar unul va fi și din volumul de debut „Sunt Aici”. Dar vom vedea.

Ai scris în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății.

Am scris greu. Mult mai puțin decât aș fi vrut. Se loveau cuvintele în mine destul de des, mă împiedicam în ele, dar le eliberam doar în momentele de inevitabilă sufocare.

Eu oricum sunt cel mai aspru critic al meu, un soi de “poetry police” (v. Leonard Cohen – Jazz Police) și distrug mai mult de jumătate din tot ce scriu.

Uneori, scrisul se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum?

Nu. Și nu atât bizare, cât înfricoșătoare. Mi-e teamă de lipsa apropierii. Mi-a fost foame de tandrețe. Mi-a fost frică pentru ziua de mâine. M-au durut toți morții declarați la televizor. Cred că realitatea prezentată într-o anumită lumină și servită în doze enorme poate aduce mult rău. Și mi-e frică în continuare: de alienare, de lipsa empatiei, de ziduri care se construiesc între oameni, de înăbușirea iubirii.

Cum refaci relația izolare/alienare – scris – spațiu exterior?

Cred că relația scris-sine există sau nu. Sigur că poate fi influențată de factori externi, de depresii (și aceasta e tot o formă de izolare) de prea mult confort etc. Dar dacă există dintotdeauna și întrutotdeauna, e acolo și gata. Nu poate fi refăcută pentru că nu a fost niciodată destrămată sau fundamental modificată.

Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți scrie sau citi în curând ar fi…

O insulă din Grecia. Ca o „femeie din Ciclade”, ce mi s-a zis că aș fi de fapt. Asta când nu sunt pisică. Dar insulele grecești sunt primitoare și cu pisicile.
Mă joc un pic, cât să nu uit și să mă simt vie. Adevărul e că locul perfect unde mi-aș dori să fiu este unul unde să mă pot înfrupta în voie din tandrețea atât de râvnită. Dacă va fi să fie și-o mare pe aproape, atunci voi dansa și-n somn.

“Le temps de l’amour”

Françoise Hardy e convingătoare cu “Le temps de l’amour”
Fumez ultimul sfert de țigară pentru că mi-e lene să merg să mai cumpăr
Și oricum eu nu fumez de fapt
Și oricum n-am chef să completez o foaie de hârtie de pe care lipsesc două lucruri esențiale: grupa sanguină (pe care nu mi-o știu) și dacă totul va fi bine
“Nu, domnule polițist, nimic nu va fi bine”
Ard lumânări
Plantez busuioc
Hrănesc pisici
Billie Holiday cântă “Blue Moon”
… “without a love of my own”
Am învățat să beau gin sec cu gheață
Nu scriu aproape nimic
Citesc mult
Dau cu aspiratorul și cândva
Între vasele murdare din chiuvetă și insomnia de la 4 dimineața
A înflorit salcâmul din fața blocului
O dâră de avion a sfâșiat norii și mi-a murdărit geamul
Îmi vine să cobor și să strig după el “avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor”
Undeva în lume mor azi de foame mai mulți oameni decât au murit ieri
Vânătăile se înmulțesc precum granițele pe trupuri de femei obligate să trăiască sub același acoperiș cu torționarii lor de toate zilele
Un poet american mi-a spus odată că fără granițe nu ar exista poezie
A mâncat căcat
Lipsa tandreței se insinuează peste tot și își întinde mucegaiul pe care îl inspir ascultătoare
Nu, nu va fi bine
N-are cum să fie
Dar ne putem minți ca să trecem și peste ziua de azi
Între timp granițele
Și mormintele
Și copiii care adorm cu gândul la o bucată de pâine
Și singurătatea de pe rețelele sociale din ce în ce mai aglomerate
Și Chet Baker cu “My Funny Valentine”
Vecini care încă nu au aprins luminile și ne putem urmări reciproc pe ascuns
Ca în fiecare seară
Cratere ce se lărgesc în paturi conjugale
Visuri legate la gură cu o bucată de bumbac
Priviri în pământ
Oare dacă ne-am întâlni întâmplător pe stradă
M-ai ocoli
Cum fac toți ceilalți
Preocupați să-și ascundă gura și mâinile și ochii și sinele
Nina Simone zice că
“I get along without you very well”
Of course I do

_

Rozana Mihalache s-a născut într-o zi de joi, 10 noiembrie 1988, la București. Din 2009 și pînă în prezent a colaborat cu publicațiile: Dilema Veche, Observator Cultural, Jurnalul Național, Revista Cultura, FilmMenu. A semnat interviuri cu: Leonard Cohen, Roscoe Beck, Solomon Marcus, Salman Rushdie, Attila Bartis. Tot din 2009 și pînă în prezent îi sînt publicate povestiri pe LiterNet.ro, iar în 2015 intră în antologia Literatură Fresh, publicată sub egida ICR Praga – Scriitori LiterNet traduși în cehă. În 2011 a absolvit Universitatea Națională de Teatru şi Film I.L. Caragiale, Bucureşti | Facultatea de Film, secţia Comunicare Audiovizuală.
Din aprilie 2011, este coordonator artistic al Green Hours jazz&theatre-café… și creator de afișe…și măturător de scenă…și regizor tehnic etc. etc. etc. Din 2016 este director artistic al Green Hours JAZZ Fest. Este asistent coordonator proiect al ”Unfinished Conversations on the Weight of Absence” – participarea României la cea de-a 58-a Expoziție Internațională de Artă: La Biennale di Venezia, 2019.
În noiembrie 2019, a debutat cu Sunt aici, Editura CDPL (Casa de Pariuri Literare), volum de nepoeme – inspirate de Leonard Cohen și ilustrate de Cătălina Flămînzeanu (nominalizare la Premiul „Mihai Eminescu” – secțiunea Debut).

Număr de vizualizări :474


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro