Bogdan O. Popescu: „Maratonul s-a clasicizat între timp”

aug. 1st, 2020 | By | Category: Studioul de carte

Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național). Parteneri: APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România), Opera Scrisă.ro-societate de gestiune a drepturilor de autor. Coproducător: Radio România Cultural.

Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului. Intrarea la eveniment se face numai pe bază de invitații care pot fi solicitate la adresa de email cipariu@yahoo.com, în limita locurilor disponibile, cu păstrarea regulilor sociale și sanitare impuse de prevenirea Covid-19.

Inaugurăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu scriitorul Bogdan O. Popescu:

 

În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum când spui Maratonul de Poezie și Jazz?

Am avut șansa să particip la Maraton de la prima ediție și nu am absentat în niciun an. Îmi aduc aminte că acum 12 ani Dan Mircea Cipariu mi-a povestit despre proiectul său, care mi s-a părut minunat, și am și convins un prieten să sponsorizeze evenimentul. Maratonul s-a clasicizat între timp, a trecut prin nopți ale muzeelor și prin sufletele oamenilor ca o adiere binefăcătoare prin vară. Imagini? Eleganța ușor ponosită a fostului teatru de operetă, ciorbe de burtă mâncate cu Cipariu dimineața devreme, la sfârșit de Maraton, microfoane din ce în ce mai bune, o poză în care apar între Traian T. Coșovei și Gusti Frățilă.

De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor?

Spectacolul virtual, de orice fel, începuse să câștige teren chiar înainte de pandemie, cu atât mai mult este practicat în această perioadă și cred, într-adevăr, că nu ne vom întoarce pe de-a-ntregul la ceea ce a fost. Mărturisesc că pentru mine însă contactul uman direct este ceva de neînlocuit, inclusiv în artă sau cu atât mai mult în artă. Îmi plac oamenii, să stau cu ei, lângă ei, de aceea m-am făcut și scriitor și medic. Dar nu avem ce face, cel puțin deocamdată.

În plină pandemie, fiecare poet invitat la Maraton va citi, timp de cinci minute, în direct la Radio România Cultural, poeme inedite sau deja publicate. Tu ce ai ales?

Voi citi poeme noi, din Cartea războiului– trimisă deja la editură, nu știu deocamdată când va întâlni lumina tiparului.

Ai scris în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății.

Ei, eu sunt dintre cei care am trait într-adevăr restricții și în alte timpuri, am prins vremuri de felul ăsta. Am făcut de exemplu armata în timpul evenimentelor din 1989. Și, printre zilele grele de gardă la spital, am început un nou volum de versuri.

Uneori, scrisul se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum?

Mai bizare nu cred – bine formulat. În centrul vieții de află revelația, faptul că scriitorul percepe adesea lucrurile clar și surprinzător. Scrisul în sine vine când te poți așeza liniștit la o măsuță de derulat viața. Iar publicarea – cine știe dacă și când.

Cum refaci relația izolare/alienare – scris – spațiu exterior?

Eu am trait cvasipermanent într-o izolare a zilelor pline de activități profesionale, pe care am reușit să le spațiez rar de respirații cu prietenii, binefăcătoare, nu infectante și de scris. Am experiența spațiului exterior memorat, așa că nu îmi va fi greu. Amintirea este pentru mine clarviziune, șterge ce e rău, modelează amigdalele mele cerebrale, sublimează și surprinde. De îndată ce scriu, uit detaliile și istoriile scrise îmi rămân definitive. Uite cum mi se schimbă universul…

Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți scrie sau citi în curând ar fi…

Întotdeauna am dorit să scriu pe malul mării, pe o plajă pustie, desprins ca Marcus Aurelius de emoții și de cele lumești. De fiecare data am scris însă îndrăgostit sau înrăzboit, sfâșiat de trăiri lumești, sub imperiul unei revelații care nu este a mea.

îngerul nu poate fi refuzat

azi a venit la mine un înger, să îl verific, dacă neurologic este în regulă

nu avea semne meningeale

nervii cranieni erau bine

nu avea nici Babinski, nici tulburare de sensibilitate

cum ar fi un înger cu tulburare de sensibilitate sau sindrom piramidal?

nu avea nimic – îngerul era bine

l-am întrebat – de ce ai venit să te controlezi, îngere?

nu mi-a răspuns, bătând din aripi

bătând din aripi, nu mi-a răspuns

însă eu știu că a vrut doar să îmi prelungească viața

de aceea a bătut cu aripile în dugheana mea

doar ca să îmi prelungească viața mea roz, viața mea gri

viața mea de ascunse secunde, de pedigri

de rășină și ceață

viața mea care prinde îngerii de fire și de mustață…

ca să fie mai lungă, mai lată, cu îngeri în dungă

cu icoane în puls și în pasul împiedicat

în vorbirea împleticită

în mântuirea mea, care de-abia trece sufletul…

_

Bogdan O. Popescu s-a născut la 8 martie 1971, în Bucureşti. A absolvit în anul 1989 Liceul „Gheorghe Lazăr” și în 1996 Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din Capitală. A susținut două doctorate: primul referitor la moartea neuronală, la aceeași universitate, în anul 2000, și al doilea cu o teză despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer, la Institutul Karolinska din Stockholm, în anul 2004. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina și profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. În anul 2007 a obținut premiul „Victor Babeș” al Academiei Române pentru cercetări în domeniul neuroștiințelor. A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului (SLAST) şi a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate: La revedere, prinţesă, editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar, Marfă (antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa), editura Salut, 1996, Poemul de gardă, editura Celsius, 1999, Pisica neagră, pisica moartă (împreună cu Traian T. Coşovei), editura Crater, 2001, Leul de după extravaganţe, editura Cartea Românească, 2002, Maşinăria de uitare, editura Naţional, 2004, Poeme în loc de tutun, editura Brumar, 2007, Aerobiciclete, editura Brumar, 2010 (premiul ASB pentru poezie, 2011), Cartea dragostei, editura Humanitas, 2014. În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă Viață de aruncat la editura Polirom. A fost tradus în suedeză, participând la antologia de poezie Om jag inte får tala med någon nu, editura Tranan, 2011 și la antologia de proză scurtă românească Skräpliv, editura 2244, 2013. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002.

Număr de vizualizări :337


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro