Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului.
Eveniment cinstit de COTNARI!
„Condițiile speciale de prevenire a COVID 19 ne pun în situația de a oferi publicului interesat de Maratonul de Poezie și Jazz doar transmisiunea în direct pe Radio România Cultural, luni, 31 august 2020, între orele 16.00-19.00, și transmisiunea online a evenimentului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”, a declarat Dan Mircea Cipariu.
Continuăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu scriitoarea Andra Rotaru:
În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum când spui Maratonul de Poezie și Jazz?
În urmă cu 12 ani mi s-a părut copleșitor să văd atâția scriitori și muzicieni. Făceam parte din echipa proiectului, am stat de la începutul evenimentului, până la final. După ani de zile, îmi dau seama cât de mult m-a ajutat să fiu în culisele unor evenimente, să învăț cum se creează și realizează, cum ajunge o idee-schiță creionată pe hârtie să prindă viață.
Acum, prima imagine care îmi vine în minte este cu o sală arhiplină, cu mulți, foarte mulți oameni perindându-se, cu un culoar cu covor roșu și trepte pline ochi. Un pic hollywoodian.
De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor?
Cred că orice organizator de evenimente își dorește ca lumea să aibă ocazia să vadă (și să audă) un astfel de eveniment și să se bucure. Pentru că evenimentele dau șansa scriitorilor să se cunoască și să se aprecieze unii pe alții. Când mi-e dor de un eveniment, mi-e dor de experiența pe care am trăit-o alături de alți scriitori sau artiști. Iar faptul că au fost invitați și scriitori din străinătate mi-a dat șansa să îi și cunosc pe câțiva dintre aceștia. Cred că marele plus al unui eveniment de acest tip este faptul că nu rămâne doar un eveniment la finalul căruia lumea pleacă acasă și peste câteva zile îl uită. Se creează conexiuni, se interacționează, vezi și asculți scriitori și muzicieni care te vor influența la un moment dat în viață.
În plină pandemie, fiecare poet invitat la Maraton va citi, timp de cinci minute, în direct la Radio România Cultural, poeme inedite sau deja publicate. Tu ce ai ales?
De la finalizarea Tribarului am scris puțin, însă voi citi poeme inedite. Izolarea prelungită a fost benefică pentru câteva proiecte pe care le-am coordonat, însă foarte nefastă pentru o creativitate pur-sânge.
Ai scris în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății.
Cu îngrădirea libertății cred că ne confruntăm des, și nu e foarte ușor să ieșim din tiparele pe care se așteaptă alții să le tot urmăm, fie că e vorba de părerea cuiva apropiat care vrea ca tu să fii într-un fel, iar asta îți limitează din libertatea de a fi cum ești, fie că e vorba de un serviciu unde poate oamenii se așteaptă să fii mai submisiv etc. Orice restricție sau impunere care nu se aliniază cu felul tău de a fi sau de a gândi mi se pare ceva atroce. Am realizat destul de târziu că sălbăticia unui om este acea frumusețe într-o stare nealterată de dorințele celorlalți.
Uneori, scrisul se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum?
Eram într-un avion când am citit ceva foarte frumos scris de Will Self:
For writers, wasting time is as vital as working,
so it is essential to sit all day without doing anything.
Și de fiecare dată când simt că mă aflu în acea zonă, zâmbesc. Propria dinamică mă va extrage din acest nimic al productivității creative, care nu poate fi perpetuat foarte mult timp.
Cum refaci relația izolare/alienare – scris – spațiu exterior?
Foarte greu. E ca și cum s-a scris o lege care îi permite omului anxios care sunt din când în când să stea în peștera lui și să nu iasă din zona de confort. Asta mi-a întărit anumite comportamente antisociale, iar acum, că legea e mai permisivă, mi se pare că se joacă cineva cu acest ai voie/nu ai voie.
Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți scrie sau citi în curând ar fi…
În mijlocul oceanului.
din volumul Tribar, Editura Nemira (2018)
ce pornește din coapsă. îndoirea genunchilor apare ca preludiu al elevației. ce pornește din coapsă. „eu în viața mea nu am fost tutelat de nimeni, nici când eram mic!” (George Enescu)
(în) bătaie, cu conotații negative sau pozitive: în bătaia vântului, te rup în bătaie, batt(u)allia, stârnire a peștelui, epocă în care se împerechează cocoșii de munte, izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol etc.
reducea toate variantele la o singură posibilitate, cea inevitabilă. te uită cum joacă găina. stai găină că te tai: în crescendo, tremolo, martellato, flajeolete, pianissimo.
„încă din 1669, Raoul Feuillet propune prima notație coregrafică. ea constă în descrierea schematică a pașilor, a direcției mersului și a succesiunii figurilor; nu există indicații asupra mișcărilor de brațe sau a părții de sus a corpului.” (Dansul în secolul XX, Isabelle Ginot, Marcelle Michel)
*
[Aurora o vede pe bătrâna care lovește cu andrelele, o măsură 2/4. Se trece treptat la un vals fermecător în 3/4. Pauză. Strigăt de durere. Aurora sângerează. Opt măsuri de 4/4, foarte largi. Aurora începe să danseze și amețește. Lumea e înnebunită. Aurora se învârte pe loc ca și cum ar fi ciupit-o o tarantulă, prăbușindu-se brusc.]
[și din strigătul lor nu putea să iasă nimic. în jurul gâtului se formase o barieră de corali, niște bijuterii atât de prețioase încât orice șirag ieșit în cale nu era decât o imitație a unei opere de artă. deschidea gura și avea dinții tociți, de mamifer marin. numai lebedele mai au un astfel de camuflaj de apărare.]
[lebede – broccoli. sub apă și la suprafață. cu gâtul în apă, sunt un buchet mătăsos de flori de broccoli. cine ar atinge o lebădă scufundată.]
[trage de lesă, și animalul iese. se gudură la picioarele ei, dă ocol pielii căzute de jur împrejur. piele de drac, drac de mare. îl ia în brațe. mirosul corpului stârnește animalul. jivina începe să spele omul, într-un ritm sâcâitor. dă animalul jos din brațe și se îndreaptă spre cal. capul imens al calului, cu pleope lăsate. mirosul e acolo. milimetru cu milimetru, pleoapa se ridică. calul rumegă pielea omului, apoi vrea în brațe. omul se așază sub animal și-l ridică. se cabrează sincron, apoi își lasă pieile în voia greutății.]
[să acordăm mai puțină atenție picioarelor și mai multă grijă brațelor. (…) arta gestului este înghesuită între margini prea strâmte pentru a produce efecte mărețe. (…) ceea ce va pierde la nivelul picioarelor se va regăsi la nivelul brațelor. (…) corpul nu mai este o cale de evadare a sufletului, ci dimpotrivă, se adună în jurul acestuia.]
*
„ce n-aș da eu să pot să zbor, să văd cu ochii mei lucruri ascunse sub pământ!” (George Enescu)
ce ajută un om să fie în zbor? aer: amestec de gaze care alcătuiește straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe. sub pământ, memoria conține fiecare gest.
momentan, ne limităm la întâmplări cu pământ:
„Strângem snopii pe ogor,
Vinul dulce în ulcior
Tra la la la la la la la la la la la la la” (Rapsodia Română nr. 1, versuri de Georgeta Moraru, muzică după George Enescu)
_
Andra Rotaru (n. 1980). Cărți publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005, 2015) – Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu” Opus Primum; Premiul Asociației Scriitorilor București; Premiul Național de Debut în Poezie „Iustin Panța”; Premiul Național Tudor Arghezi pentru debut; En una cama bajo la sábana blanca (traducerea volumului de debut în spaniolă, 2008); Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a fost publicat în America, la editura Action Books, traducere de Florin Bican (2018). În 2017, texte din Tribar au câștigat premiul revistei americane Asymptote Journal (traducere de Anca Roncea). A coordonat numeroase proiecte la intersecția dintre arte, în țară și străinătate, cel mai recent fiind Paul Celan 100: Language Mesh, ICR Bruxelles. A fost în rezidențele literare CEC Arts Link, Portland, OR (2011); Iowa Writers` Workshop, SUA (2014); Ragdale Residency, SUA (2014); Absolute Modern, Skopje Goten Publishing House în cooperare cu TRADUKI (2014) etc.
