Archive for aprilie 14th, 2020

Trecerea pe sub masă

apr. 14th, 2020 | By
Trecerea pe sub masă

Rochiţe înflorate, cu mâneci scurte şi înfoiate, tivite cu dantelă albă pe margini şi la gât ne făcuse mama la maşina de cusut, pentru ca noi să ne putem înnoi de Paşti, după buna rânduială a bisericii. Tata ne cumpărase sandale albe şi nişte şepci caraghioase cu moţ, prea mari pentru noi, ce alunecau peste ochi. “Ca să le aveţi şi la anu’”, ne avertizase el, ceea ce însemna “grijă mare, să nu le stricaţi!”. Deşi deşteptăciunea noastră începuse să dea pe-afară, tărtăcuţele nu puteau creşte ca în poveste, într-un an cât altele în zece, dar băştile erau lege, trebuia să ne acoperim, mai ales în biserică. Oamenii din sat roiau ca într-un stup: vopseau pomii cu var, curăţau grădinile, cercuiau via, spălau preşurile, pregăteau casa şi acareturile pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului. Cloştile scoseseră puişori gălăgioşi, de toate culorile, galbeni, negri, pestriţi, pitici, cu moţ, cu gâtul golaş, încălţaţi cu pene, iar curcanul se înfoia cu coada în evantai pe lângă o curcă absentă la avansurile acestui poligam cu ciucurele înflăcărat de amor. Codiţele noastre urmau şi ele să se înnoiască. Tata ne-a luat de mână şi ne-a dus la Guloiu frizeru, un moşuleţ cu foarfecă, scaun şi oglindă, unic în felul lui, care habar n-avea să tundă decât băieţeşte. “Tunde-le castron!”, a indicat tata nerăbdător, cu gândul la treaba de-acasă. Guloiu ne-a pus şervetul la gât şi harşti!, o dată, harşti!, de două ori cu foarfeca, apoi cu aparatul de ras ne-a luat ceafa până la jumătatea capului. De jur împrejur aveam un castron în cap, accentuat de breton şi ceafa albă. Eram frumuşele, la fel ca indienii Korubo din jungla amazoniană.