Sintagme șablon bântuie rețelele virtuale și discursurile mediatice. ”Ne aflăm într-un moment de cotitură”, ”lumea nu mai este și nu va ma fi la fel”, ”totul se va restarta”. Iar imaginile acestor sintagme sunt străbătute de jeturi cu dezinfectante, de izolete, de măști și echipamente individuale de protecție. Necesitatea unui altfel de a modela organizarea lumii, de a o re-inventa, de a-i da un sens existențial profund, pare tot mai stringentă și mai apăsătoare. Putem avea un model neapărat în și din antiteza la formalismul consumerist, la deconstructivismul ecologic, moral și spiritual, exersat până la scăparea de sub control a unei naturi umane tot mai egotice, tot mai amețită de omnipotența sa? Cum ar putea acest proiectat model să reacționeze și să relaționeze în fața globalizării, în fața tabloidizării aspectelor intime ale vieții, în fața progresului prin creștere economică priapică și nesățioasă? Care ar fi pentru acest model obligațiile și drepturile contractului social? Orice răspunsuri am oferi, ajungem, inevitabil, la felul în care ne poziționăm: atomic (subatomic), ca un virus fără viață, dar care parazitează funcțiile, organele și organismele umane spre a le duce în vid, în neant; ori molecular, sintagmatic, în care oamenii să funcționeze în comunități de interese complementare prin care să fie întregite planuri existențiale morale și spirituale? Complementaritatea tuturor funcțiilor, organelor și organismelor vitale omului, sunt convins, ar trebui să fie cheia de re-scriere a noului model. Natura – mai ales prin funcția ei cea mai specială, natura naturans, natura creatoare – este modelul nostru de complementaritate pentru ființele ce suntem mereu puse sub presiunile realităților materiei și cele ale eului profund.
E destul de limpede pentru un imagolog al pandemiei mondiale că există o rețea mondială de imagini mentale, imagini interioare, poetice sau mitologice ce își au sursa în inconștientul nostru colectiv. Tiparul acestor imagini, cu tensiunea lor psihică, nevrotică, compulsivă, degenerativă și întunecată, amintește de multe dintre imaginile de dinaintea primului război mondial și din vremea gripei spaniole. Sunt imagini care l-au determinat, de altfel, pe Jung să formuleze teoriile sale despre arhetipuri și inconștientul colectiv.
Putem ieși din post-modernitate, din pandemie și din criză, dând, iată, un rol esențialmente existențial și complementar naturii noastre creatoare prin toate funcțiile, organele și organismele noastre vitale!
Dan Mircea Cipariu
Eco dosArt #stamacasa
#stamacasa #atelier030202 #martieseptembrie2020
#euroculturart #agentiadecarte #afcn