Identitate individuală vs. identitate colectivă

oct. 29th, 2019 | By | Category: Cronica de cArte

Prolificul sculptor spaniol Lidó Rico recurge în practica sa artistică la mulaje în gips după propriul corp, pe care le integrează în instalațiile sale, alături de elemente realizate din cele mai diverse materiale precum poliester, sticlă, oglindă, lemn sau metal. Corpul uman, în special creierul, abordat dintr-o perspectivă științifică, documentată cu ajutorul unor reputați neurologi, este un subiect predilect al artistului și totodată tema expoziției sale „Brain inside(out)” de la Galeriile Carol din București, curatoriată de Raluca Băloiu. Extrapolând, personala lui Lidó Rico este și despre identitate individuală vs. identitate colectivă, asemănându-se oarecum cu problematica lungmetrajului „Joker”, regizat de Todd Phillips, cu Joaquin Phoenix în rolul principal, care încă mai rulează momentan în cinematografe. De exemplu, asocierea dintre creier și mână din instalația „Circuitos” (2016) simbolizează relația dintre mintea liberă și controlul social, constituind astfel o metaforă a manipulării maselor.

În instalațiile sale „Bombas de racimo” (2015), „Wifi zone” (2016), „Circuitos” (2016) sau „Cordero de Dios” (2019), Lidó Rico se folosește de serialitate pentru a scoate în evidență ceea ce este deopotrivă comun tuturor, dar și diferit în același timp. Astfel, în „Wifi zone” (2016) forma anatomică a creierului uman nu diferă de la o piesă la alta, cum nu diferă, de altfel, prea mult, nici de la individ la individ, însă ceea ce variază sunt comportamentele, adicțiile, posibilele afecțiuni ale creierului, etc., iar acestea sunt marcate cromatic diferit, în funcție de zonele afectate neurologic. Analog, instalația „Cordero de Dios” (în latină „Agnus Dei”, în română „Mielul lui Dumnezeu”, denumire dată lui Isus Cristos în Evanghelia lui Ioan) confruntă publicul cu o reprezentare serială a două mâini care țin azima la împărtășania catolică. Aici diferă culoarea azimei, pentru că și relația fiecăruia dintre noi cu divinitatea diferă.

Deși în general craniile te duc cu gândul în primul rând la moarte, cele transparente umplute cu cranii de dimensiuni mai mici din „Bombas de racimo” (2015) fac trimitere la diviziunea celulară, baza reproducerii organismului uman. Extrem de versatilă, instalația a fost anterior expusă și în alte spații de artă contemporană, dar și într-o biserică. Decizia curatorială a Ralucăi Băloiu în cazul personalei lui Lidó Rico de la Galeriile Carol a fost de a le dispune pe o oglindă, amplificând astfel efectul de serialitate.

Dihotomia individual – colectiv din lucrările lui Lidó Rico nu este singura pereche antagonică cristalizată în discursul curatorial; arta și știința sunt două modalităţi diferite de abordare a lumii înconjurătoare, deseori privite ca fiind contrare. Expoziția „Brain inside(out)” reușește să concilieze întrucâtva cele două paradigme – individual vs. colectiv, respectiv artă vs. știință – și să prezinte, totodată, un artist internațional cu o practică aparte în premieră la București. Programată inițial pentru perioada 4 septembrie – 4 noiembrie 2019, expoziția personală  Lidó Rico rămâne deschisă publicului până pe 20 decembrie 2019, la sediul galeriei din Bulevardul Carol Nr. 59.

 

Ana-Daniela Sultana-Cipariu

Număr de vizualizări :1960


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro