„Vineri la Ierusalim și alte poeme/ Viernes en Jerusalén y otros poemas”, de Marco Antonio Campos, Editura Tracus Arte

mai 8th, 2019 | By | Category: Carte in lucru

În curând, la Editura Tracus Arte va apărea volumul Vineri la Ierusalim și alte poeme/ Viernes en Jerusalén y otros poemas, de Marco Antonio Campos, traducere din limba spaniolă, prefață şi note de Dinu Flămând.

Inteligenţa nativă şi acel instinct estetic pe care îl dobândim numai prin lectură asiduă, la vârsta când oasele noastre încă sunt în formare, îl vor fi orientat încă de timpuriu pe Marco Antonio Campos spre o individualizare decisivă a personalităţii sale. Într-o ţară cu fastuoase tradiţii baroce cum e Mexicul, unde şi culturile precolumbiene au lăsat bogăţia unui „baroc” sui-generis, de o incredibilă diversitate, iar mărturiile atâtor epoci se suprapun deconcertant, el va fi înţeles de la bun început că trebuia să fie altcumva dar nu baroc, în cazul în care urma să-şi încerce norocul în poezie. Şi va fi înţeles, de asemenea, să asculte cu multă prudenţă cântecele de sirenă pe care i le intonau curentele de gândire fabricate fie de ideologiile dominante, fie de multiseculara instituţie bisericească. Într-un cuvânt, ca să începi să te defineşti trebuia, şi pe atunci, să te diferenţiezi, să te desparţi, să te opui şi în general să nu fii de acord cu multe lucruri deja existente, chiar dacă încă nu ştiai ce vei pune în locul lor. Privesc cu stupoare admirativă poemul ce deschide această antologie, scris în 1972 de un tânăr debutant, dar având deja anvergura unei arte poetice, şi morale, de creator cu lungă experienţă. Vine pe linia abruptă de la Fernando Pessoa la Mario Luzi, cu un lung popas prin T.S. Eliot, şi batjocoreşte dezinvolt paralizanta întrebare despre „utilitatea” poeziei. Seamănă cu stupefiantul poem al lui Drummond de Andrade, despre piatra care apărea în mijlocul drumului numai ca să justifice existentul. Nu încercaţi să instrumentaţi poezia, pagina de poem „nu serveşte la nimic”, fiindcă „poezia nu face nimic”. Adică ea pare şi chiar este „inutilă” în viaţa practică, întrucât îşi proiectează existenţa în universul ontic şi totdeauna în numele unei creativităţi pe care singură şi-o defineşte. Iar astfel există. (Dinu Flămând)

 

Morţii din Währingerstrasse

 

Morţii se plimbă prin faţa bisericii.

Prin zăpadă, cu nesfârşite regrete de ură,

ei ascultă extraordinarele secole

de pe vremea când furiosul vultur cu două capete

participa la cerul heraldic al Europei.

„Din ţara morţilor nu este întoarcere”,

le spun eu, dar ei nu aud

decât vocile urii, pentru mine insuportabile.

Iar zăpada cade pe Währingerstrasse.

Iar zăpada de decembrie şi de ianuarie

cade, în vreme ce norii se închid la loc

iar angoasa se agaţă cu igliţele ei

în gât şi în piept, ea mă trage, mă deşiră,

morţii îi înmormântează pe morţi

în spatele bisericii, acolo unde Fecioara

cultivă un secol, Währingerstrasse

rămâne singură,

ca o porumbiţă singură.

 

(poem din volumul Vineri la Ierusalim și alte poeme/ Viernes en Jerusalén y otros poemas, de Marco Antonio Campos)

 

 https://edituratracusarte.ro/2019/05/07/vineri-la-ierusalim-si-alte-poeme-viernes-en-jerusalen-y-otros-poemas-de-marco-antonio-campos/

 

Număr de vizualizări :321


One Comment to “„Vineri la Ierusalim și alte poeme/ Viernes en Jerusalén y otros poemas”, de Marco Antonio Campos, Editura Tracus Arte”

  1. Tania Panaitescu spune:

    Departe de a ne compara noi/ rom\nii, [n aceasta perioada a solenoidului/ cu marii creatori din America Latina
    Se afla ;i evolueaza sub semnul unui neoromantism/ estetizeaza cu rafinament/ exorcizeaza raul, flagelel sale/ acolo unde se manifesta/ fara ca fluxul liric sa fie cumva deturnat de la misiunea sa. traiesc in siajul unui romantism/ pe care nu-l pot constientiza/intrucat acest concept nu mai poate corespunde epocii actuale/ dar PRIN TUMULTUL ACESTUIA, poeti sudamericani in marea lor majoritate, ne depasesc mult pe noi/ romanii //europeni blazati si parca ignorandu ne reperele fundamentale

    aturismul lor exprimat cu prospetime, frust, fiorul dragostetei de viata si de libertate, feminismul tandru al poetelor/ atat de reponsabile in destinu lor/DAU ACEL AER INCONFUNDBIL CE CARACTERIZEAZA POEZIA AMERICII LATINE
    RESPECTUL FATA DE CUVANT REFLECTA O GANDIRE MAGICA. CRED CA AVEM CE INVATA DE LA acesti poeti, PRIN LECTURA SI LUAND AMINTE LA ACTIVITATEA LOR PUBLICA.
    LA EI CULTURA LATINA ESTE LATINA/ PE SOCLUL ATATOR STRATURI IDIOMATICE SI DE CULTURI INDIGENE. PACAT CA IN CONTEXTUL ROMANESC ACTUAL/ UNII LITERATI CONFUNDA USOR CULTURA SI DEMNITATEA LATINA/ CU O LATRINA.prin vocabule, expresii, atitudini/considerate insurgente.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro