“Povestea Poveștilor pentru cititorii adulți americani”, de Sergiu Viorel Urma

mai 31st, 2019 | By | Category: Agenda de carte

Sâmbătă, 1 iunie 2019, orele 18.00, la Cafeneaua Artelor, Pavilionul B2, publisher Editura Eikon (în cadrul Bookfest), va avea loc lansarea cărții “Povestea Poveștilor pentru cititorii adulți americani”, de Sergiu Viorel Urma.

 

***

ÎN LOC DE PREFAȚĂ

O glumă de actualitate care face înconjurul Americii spune că socialismul, capitalismul și comunismul își dau întâlnire la o cafea. Capitalismul și comunismul sosesc la timp, dar socialismul întârzie. În cele din urmă ajunge și el, gâfâind și cerându-și scuze.  „Îmi pare rău că am întârziat”, spune socialismul, „dar am stat la coadă la cârnați”. Capitalismul zice: „Ce-i aia coadă?” Iar comunismul întreabă: „Ce-s aceia cârnați?”

Un tânăr îl întreabă pe tatăl său: „De ce sunt unii atât de speriați de economia socialistă?” Tatăl îi răspunde: „Pentru că noi, americanii, preferăm să ne plimbăm câinii, nu să-i mâncăm ca în Venezuela”.

 

America se află la una dintre marile răscruci din istoria ei, care ar putea schimba modelul politic și economic pe baza căruia națiunea a fost construită de Founding Fathers. Replica lui Hamlet că „time is out of joint” îți vine în minte cum deschizi ochii – sau televizorul – dimineața. Cine ar fi crezut până acum trei ani că Statele Unite vor fi bântuite de strigoiul socialismului? Hrăniți cu utopism marxist și fără să spună de unde vor scoate banii necesari pentru programele lor, socialiștii americani vor asistență medicală plătită de guvern pentru toată lumea (care ar putea costa pe contribuabili 32 trilioane de dolari), salariu minim de 15 dolari ora, învățămînt gratuit la colegiu și granițe deschise pentru oricine dorește să intre în America (de ieșit, nu prea iese nimeni de bună voie). Unele voci mai cer ca rich people să fie taxați 90% din câștigul lor. Alții vor să schimbe Constituția, de care s-au servit 230 de ani, pentru că n-ar mai  corespunde vremurilor noi, îmbibate de „progresism” cultural și social. Alții vor să  renunțe la Senat, camera superioară a Congresului, pe care-l denumesc „extrem de nereprezentativ”  pentru  o societate multiculturală și corectă politic.

 

Cei mai cunoscuți exponenți ai mișcării Democratic Socialism of America (DSA) sunt senatorul Bernie Sanders (alias the Brooklyn Bolshevik, singurul “bolșevic” milionar în dolari din istorie) celebru pentru că și-a făcut luna de miere in Uniunea Sovietică in 1988, și noua membră a Camerei Reprezentanților din partea orașului New York, Alexandra Ocasio-Cortez – La Pasionaria în versiunea socialistă americană –, o fostă barmăniță cu studii la Boston University. Ce ştiu americanii de socialism? 90% dintre ei nu știu nimic. Și unii dintre cei ce știu ceva, ca Bernie si Ocasio-Cortez, poreclita Ocasio-no-Cortex pentru lipsa ei de cultură generală, confundă socialismul cu umanismul. Daca ar ști ceva mai mult, ar fi de părerea lui G.B. Shaw: Socialismul e la fel ca și comunismul, numai că sună mai bine în limba engleză. [O stafie bântuie prin America: Socialismul (cică) Democratic] Totuși, după cum arată un sondaj de opinie făcut de Axios/Harris, 37% din americanii care cred in promisunile mișcării DSA ar prefera să trăiască într-o țară socialistă, cei mai ardenți susținători fiind tinerii – aproape 50% din cei chestionați.

 

Așa că, pentru început, se dărâmă statuile care amintesc de istoria „nedreaptă” a Americii, dar se păstrează în poziție verticală statuia lui Lenin într-o suburbie a  orașului Seattle, acolo încă din 1996. Lenin „americanu’ e bine mersi, în timp ce în Europa de Răsărit a fost dat jos de pe soclu de masele flămânde de libertate.

 

În sfera cultural-politică, soții Obama semnează un contract privind două cărți cu caracter autobiografic pentru care vor primi cel puțin 65 milioane de dolari. Știind cât de mulți “progresiști” sunt în lume, doritori să cumpere cărțile lui Barack&Michelle dupa ce vor fi traduse în toate limbile pământului, cifra de mai sus va fi, fără îndoială, frumușel depășită. Și te întrebi cu nedumerire, câți bani au făcut adevărații scriitori care au rămas în istorie? Câți bani a primit Dante pentru Divina Commedia? Ce avans a luat Shakespeare pentru Romeo and Juliet? Cervantes, Voltaire, Proust, Dostoievski, etc, ei câți bani „au făcut” din scris în timpul vieții lor? [Ce înseamnă să scrii o carte de succes în America]

 

E clar că Shakespeare, pe care unii îl acuză acum de rasism și misoginism, e depășit. [Pieptănarea limbajului la clasici sau „castrarea” culturii de către noii puritani] Unde mai pui că marele Will, spre deosebire de soții Obama, n-a putut nici măcar să-și adune piesele într-un volum cât a trăit. Să nu mai vorbim de cât “de bine” a fost plătit pentru ele.

 

De cealalta parte a Oceanului, în România, singurul partid cinstit și deschis ca orientare politică și care s-ar ține totdeauna de cuvânt ar fi … PLM. Da, PLM, cu litere mari, de tipar.  Partidul Lichelelor Mafiote. Nu există încă, deși participanți         potențiali ar fi destui, dar cine știe, poate că într-o zi …[PLM: un partid onest care  nu promite niciodată nimic]. Țara în care partidele sunt la fel de necinstite rămâne blocată într-o contradicție majoră: există proverbe și zicători care denotă inteligență și istețime şi totuşi, când trebuie să se ia decizii înțelepte, lucrurile sunt tocmai pe dos. Atunci la ce mai folosesc proverbele astea, dacă tot nu înveți nimic din ele? Poporul român are proverbe cu atâta miez, că toată istoria lui ar fi trebuit să fie o croazieră de plăcere. Dar, în realitate, nu a fost niciodată așa. Uite ce s-a întâmplat după revoluția din ’89 cu „înțelepciunea” populară și cine a ajuns să conducă România. Ca să nu mai vorbim de alegerile din 2016. [Care „înțelepciune” populară?]

 

Asa că ne întrebăm cu toții: Încotro se îndreaptă Statele Unite? [Quo vadis, America?] Sa nu ajungă și americanii, până la urmă, la observația care definește cel mai bine socialismul de care unii au prins mare drag: „ei se face (sic) că plătește, noi ne facem că muncim“, „ei” fiind guvernul atotputernic care-i încalecă pe toți în numele unei societăți “mai drepte” pentru unii, dar, cu siguranță, mult mai sărace pentru toți. Între o Americă socialistă și o Românie nesocialistă, dar condusă de incompetenți și corupți, ce alegi?

 

Situate la granița dintre jurnalism și proză, cele 40 de texte din cartea de față – de actualitate în marea lor majoritate – prezintă o lume în transformare care aleargă bezmetic spre “mai bine” … dar care nu știe unde o să ajungă până la urmă.

 

„Time is frickin’ crazy”– timpul e total nebun. Și nu se cunoaște încă leacul.

 

 

S.V.U.

***

Despre autor:

Sergiu Viorel Urma (n. 1946, București) a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Engleză, iar după un an ca profesor la un liceu în Capitală este angajat ca reporter la Redacția Emisiuni pentru Străinătate, secția engleză, a Radiodifuziunii Române. În 1973 este angajat de agenția americană de presă Associated Press ca asistent și apoi corespondent. În 1987 este nevoit să părăsească țara, după ce Securitatea îi deschisese un dosar de urmărire informativă (DUI). Se stabilește definitiv în SUA. În 1996 i s-a publicat piesa în două acte “Chessgame” (Jocul de Șah) de către Modern International Drama, o publicație a ”State University of New York”. În 2002 piesa a fost publicată în limba română la editura Muzeul Literaturii Române. În 2015 publică memoir-ul “Screwed: Dancing with the Generals” în SUA. Cartea a fost tradusă în limba română și lansată la Bookfest 2017 de Editura Cartea Românească. Locuiește în New Jersey împreună cu soția și fiul.

 

 

 

Număr de vizualizări :329


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro