Bucuriile și fricile provocate de întâlnirea cu textul literar

apr. 24th, 2019 | By | Category: Proiecte

Marți, 23 aprilie 2019, Muzeul Naţional al Literaturii Române (MNLR) din Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” din București şi asociaţia Euro CulturArt au organizat a opta ediţie a PROGRAMULUI DE CARTE prin evenimente care au marcat sărbătorirea Zilei Internaţionale a Cărţii şi a Drepturilor de Autor. PROGRAMUL DE CARTE, un program de evenimente mediatice cu mesaje pro-lectură şi de susţinere a culturii scrise naţionale, a fost susținut de Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, Opera Scrisă.ro şi Copyro. Parteneri media: Radio România Cultural, Observator cultural şi AgenţiadeCarte.ro.  De la ora 10.00, în Sala Perpessicius a MNLR (str.Nicolae Crețulescu nr. 8), 40 de copii de la Grădinițele Arc-en-Ciel și Liceul Pedagogic”Anastasia Popescu” din București s-au întâlnit cu păpușa animată Ion Creangă (ale cărei resorturi interioare le-a manevrat actorul George Pupăză), de la care au primit o carte și o floare după turul ghidat al muzeului. Ioan Cristescu, directorul MNLR, și doamna Mona Șerbănescu, directoarea Liceului Pedagogic ”Anastasia Popescu”, au făcut pledoarii inspirate și ludice despre cât de importante sunt în viața fiecăruia dintre noi Cartea și Cititul. În călătoria lor inițiatică prin Muzeu, copiii au descoperit, cu uimire și încântare, cărțile liliput, pe cele gigantice, hârtia manuală, de orez sau papirusul, tocul și penița, dar și ferecăturile speciale ale unor cărți vechi bisericești. Scriitorul Dan Mircea Cipariu le-a citit copiilor un fragment din ”Planeta Puzzle”, un proiect literar în lucru. La finalul întâlnirii, păpușa uriașă înfățișându-l pe Ion Creangă i-a invitat să revină la Muzeul Național al  Literaturii Române din București și să citească. De la ora 17.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I” (Calea Victoriei nr. 88), a avut loc conferința “Lectura creativă. Cum își citesc marii actori rolurile, textele și cărțile”, moderată de conf.univ.dr.Ioan Cristescu, cu participarea invitaților speciali: Maia Morgenstern și George Mihăiță. 

 

”Astăzi este Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor, conform calendarului UNESCO, și Ziua Bibliotecarului. Nu era un loc mai bun pentru a celebra astăzi decât Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din București, așa cum am făcut în ultimii 7 ani. Mă gândeam azi dimineață, văzând la Muzeul Naţional al Literaturii Române foarte mulți copii, că cel mai important lucru pe care poate să îl facă un om este să citească, nu neapărat să scrie. Fiind și editor, am editat în ultimii 11 ani peste o mie de titluri, pot spune că nu tot ceea ce se scrie merită să fie editat. Poate nici Cervantes, nici Shakespeare, pe care îi celebrăm astăzi, și alții născuți în data de 23 aprilie, nu s-au gândit la o posteritate atât de evidentă pentru că, din punctul meu de vedere, Shakespeare a fost întotdeauna  unul dintre cei mai mari entertaineri posibili din toate veacurile. Nu s-a gândit Shakespeare că noi vom sta cu piesele lui să le citim și să le vedem de atâtea ori pe scenă și nici nu și-a propus lucrul acesta, cred, în contemporaneitatea vieții lui. Cervantes din punctul ăsta de vedere cred că s-a gândit mai mult la posteritate  pentru că avea și o altă structură mentală. Le-am spus copiilor că e mult mai bine să citească pentru că cititul, mai mult decât scrisul, are o putere formatoare mai pregnantă. În perioada pe care o trăim scriem din ce în ce mai puțin de mână, scriem din ce în ce mai mult pe tot felul de instrumente tehnologice avansate și asta mă duce cu gândul la studenții mei care anul trecut mi-au făcut o surpriză extrem de neplăcută , din 80 de teze pe care trebuia să le corectez, 25 erau scrise de mână și fără diacritice, ceea ce înseamnă că tehnologiile sunt folositoare. Cum puteam să celebrăm Ziua Cărții mai bine decât printr-o discuție despre ceea ce înseamnă lectura, ce înseamnă lectura creativă. Pentru aceasta avem doi invitați de vază: Maia Morgenstern și George Mihăiță”, a spus conf.univ.dr.Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București.

 

Maia Morgenstern: ”Eu sunt o persoană care a început să citească greu. Era mama care îmi citea. A mers greu cu cititul la mine până când am descoperit biblioteca. Mă refugiam în timpul școlii în bibliotecă, când îmi era prea trist, prea greu. Mă urcam pe o scară și alegeam cărți la întâmplare. Am descoperit o plăcere  imensă, o bucurie în a citi, în a evada în lumea cărților. Cărțile mi-au oferit libertatea de a visa, de a-mi imagina. Mă și mândream cu faptul că citeam, eram orgolioasă, ziceam asta am citit”.

 

George Mihăiță: ”O dată venit în București am intrat la facultate în clasa unuia dintre cei mai buni profesori pe care i-a avut vreodată Institutul, doamna Sanda Manu, care ne-a luat pe mine și pe Mircea Diaconu ca pe doi copii veniți de la țară, dar cu talent. Ea ne-a îndreptat spre bibliotecă mai mult și de atunci aproape de fiecare dată, în drumurile pe care le fac prin toată țara iau cu mine o carte. Am reușit să mă apropii foarte tare de bibliotecă și mai ales să mă apropii de cărțile de poezie. Le-am devorat. Cum ajungi la performanță în meseria noastră? Sunt foarte mulți factori. În primul rând, ce îți spune ție cartea respectivă, piesa respectivă, apoi citit și recitit. Performanța depinde în mare parte de autor, în general poți face performanță cu autori foarte mari sau cu regizori foarte mari pe texte poate puțin mai reușite, dar viziunea regizorală, cum era Tocilescu, te trimitea spre performanță. Am reușit și eu de câteva ori să merg spre performanță datorită oamenilor din jurul meu. Am avut norocul să fiu ucenic la doamna Sanda Manu, am avut marele noroc să joc în filmul lui Lucian Pintilie, am avut șansa să lucrez cu regizori importanți. În felul ăsta am reușit să fiu mulțumit în câteva momente ale vieții mele de ceea ce am făcut. Ceea ce observ la toți cei cu care lucrez în ultimul timp este că nu se oprește niciunul din drum. Când o văd pe Maia interpretând desăvârșit două monoloage într-un spectacol pe care îl jucăm împreună, îmi zic trebuie să interpretez și eu mai bine. Ne ambiționăm unii pe alții.”

 

Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, i-a provocat pe cei doi invitați la o discuție despre fricile provocate de întâlnirea și relația creativă cu un text literar.

 

George Mihăiță: ”Dacă textul nu îți transmite o emoție nu ai cum la rândul tău să transmiți emoție. Am avut frică cu rolul Grigore Bucșan în spectacolul  Breaking News , adaptare de Mircea Cornișteanu, după Ultima oră de Mihail Sebastian. Să joc Bucșan, după ce știam că l-a jucat George Constantin într-o interpretare memorabilă, a declanșat o frică mare pentru că voiam să mă apropii de acea interpretare. În același timp am simțit citind și recitind piesa că pot să îi găsesc un filon comic. Apropo de frică, spunea un regizor că trebuie să îți imaginezi că publicul este în izmene și tu îmbrăcat că dacă e invers se trage cortina.”

 

”Am, mai ales, frica de a nu uita textul. Mă bântuie multe frici pe mine, dar de cele mai multe ori cred că sunt forțe motrice. Fricile nemărturiste sunt capcanele mele. ”, a spus Maia Morgenstern.

 

Conf.univ.dr.Ioan Cristescu: ”Cred că e nefiresc ca un text, oricare ar fi el, să nu provoace o emoție. E nefiresc ca un text literar, poezie, proză, să nu îți dea o energie care poate să aibă diverse feluri. Nu știm ce stare emoțională ne va transmite cartea pe care alegem să o citim. Cartea ne construiește, cartea ne formează și este firesc să avem tot ceea ce conțin cărțile, toate emoțiile, inclusiv frica.”

 

Octavian Saiu, profesor, cercetător şi critic de teatru, doctor în studii teatrale, prezent în sală, a luat cuvântul și a vorbit despre Shakespeare. ” În toate textele lui Shakespeare apare un cuvânt fără excepție, acest cuvânt este carte. Cred că încărcătura prezenței fonetice a termenului ține și de mărturisirea încrederii într-un anume sistem de valori. Shakespeare este contemporanul nostru. Relația foarte profundă a celor doi invitați cu universul cărții se traduce printr-un fel de registru al simplității, al expresivității organice.  Am descoperit în Bucșan, interpretat de George Mihăiță, că forța unui actor vine din slăbiciunea lui interioară.”

 

Maia Morgenstern a lecturat din ”A douăsprezecea noapte”,  de William Shakespeare, un monolog al Violei.

 

George Mihăiță a oferit publicului prezent în Aula Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I” câteva citate memorabile a unor scriitori români, printre care Petre Țuțea, Emil Cioran și Constantin Noica.

 

La finalul evenimentului, fiecare spectator a primit în dar câte o carte oferită de Copyro-societate de gestiune a drepturilor de autor, iar Maestrul George Mihăiță a oferit autografe pe cartea ”MIHĂIȚĂ. Reconstituirea unei vieți” , de Doina Papp, apărută la editura Tracus Arte, în 2018.

 

Simona IONIȚĂ

 

Foto: Loreta Popa & Dan Vatamaniuc, Muzeul Național al Literaturii Române din București

 

***

 

Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autor este inițiată și sărbătorită de UNESCO, din 1995, în fiecare an, pe 23 aprilie. În această s-a născut și a trecut la cele veșnice William Shakespeare. Ziua de 23 aprilie este strâns legată de nume celebre ale literaturii mondiale: Cervantes, Inca Garcilaso de la Vegas, William Wordsworth, Jules Barbey d’Aurevilly, Rupert Brooke, Halldór Laxness,Vladimir Nabokov sau Maurice Druon. Ideea a prins foarte repede, mai ales în Spania, unde obiceiul de a oferi o floare pentru fiecare carte vândută de Sf. Gheorghe (23 aprilie!) a ajutat la promovarea evenimentului.

 

Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România”. Începând cu 2005, în România, pe 23 aprilie se sărbătoresc Ziua Bibliotecarului din România și Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autor.

 

PROGRAMUL DE CARTE îşi propune să creeze anual, de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de autor, un spaţiu public de afirmare pentru autorii români, deţinători de drepturi de autor, pentru bibliotecarii români, în cadrul unor evenimente mediatice şi artistice, cu mesaje pro-lectură şi de susţinere a culturii scrise naţionale. Programul are elemente de interactivitate şi se adresează, în special, adolescenţilor şi studenţilor, precum şi profesioniştilor industriei editoriale.

 

Sloganul PROGRAMUL DE C’ARTE este: citeşti şi dăruieşti!

 

 

***

 

PLANETA PUZZLE

(fragment)

 

 

Locuitorii de pe Planeta Puzzle puteau sufla viaţă peste obiectele primite de către ei în dar!  Păpuşile primite de la bunici nu aveau nevoie de baterii pentru a se mişca nestingherite prin casă, iar tricicletele de acum 100 de ani, cu scaun pufos îmblănit, vorbeau şi cântau în rime. Nu exista, de altfel, locuitor de pe Planeta Puzzle să nu fi scris ori să nu fi dedicat cuiva o poezie. Poeziile deveneau, cele mai multe dintre ele, nişte desene din care se făceau puzzle-uri ce concurau anual pentru Premiul Academiei Puzzle, de un milion de monede de aur puzzle.

Două mari pericole existau şi există, însă, pe Planeta Puzzle: Uitarea şi Întunericul! Dacă cineva uita de cineva ori de ceva primit de la cineva i se acorda de trei ori iertare, apoi era dus la Doctorul de Uitare şi, dacă acesta punea parafa că este bolnav de uitare, era trimis pe Pajiştea Celor Fără de Dor. Dacă doctorul nu scria nimic, acel cineva era dus imediat la Judecata Uitării, unde cea mai mare pedeapsă era să fi trimis, într-o navetă întunecată, pe Planeta Uitării, de unde nimeni nu s-a întors niciodată! Pe Planeta Uitării, o spun chiar şi cei mai cunoscuţi vrăjitori şi tămăduitori de spirite rele, a fost, este şi va fi numai şi numai Întuneric. Întunericul se hrăneşte cu cei care ajung pe Planeta Uitării, motiv pentru care Întunericul capătă tot mai multă putere şi tot mai multă Uitare. De aceea cei de Planeta Puzzle nu uită să fie mereu veseli, să facă zilnic sport şi să citească câte o carte pentru a-şi păstra în formă trupul şi spiritul ca nu cumva să uite că au primit încă de la naştere un dar, o moştenire sau o amintire!

Pe Planeta Puzzle, după cum veţi putea afla, toţi se jucau cu mare atenţie şi cu mare pricepere, începând şi sfârşind ziua cu inconfundabilul: „O zi fastuoasă!”, „Salut, povestea continuă!”.

Privită din spaţiu, Planeta Puzzle este o inimă uriaşă din munţi, câmpii şi dealuri, cu păduri şi lanuri, care, în loc de cele patru camere ale inimii, are râuri, lacuri, mări şi oceane. De Crăciun, locuitorii de pe Planeta Puzzle îşi dăruiesc câte un puzzle cu planeta lor în formă de inimă, nu înainte de a mulţumi Domnului că planeta lor este ferită de Uitare şi Întuneric.

Clima de pe Planeta Puzzle este atât de blândă şi de însorită încât în toate anotimpurile poţi să schiezi, să înoţi şi să te bronzezi. Totul e reciclabil pe Planeta Puzzle şi totul de pe Planeta Puzzle se hrăneşte cu Lumină. Palmierul, floarea de colţ sau floarea de lotus se hrănesc cu Lumină. Casele şi toate maşinăriile lor (de la frigider, televizor până la maşina de tuns iarba) se hrănesc cu Lumină, printr-un sistem ingenios de parasolare dispuse în formă de palmier, floare de colţ sau floare de lotus, de unde şi arhitectura uşor de recunoscut a caselor şi a blocurilor pe pe Planeta Puzzle. Bebeluşii şi copiii până în zece ani se hrănesc cel mai mult cu Lumină printr-o metodă ingenioasă: deschid gura mare şi gustă soarele cu limba! Cei mai cuminţi dintre ei, o spun vrăjitorii şi tămăduitorii de rele, ajung să vorbească într-o limbă specială direct cu îngerii. Motiv pentru care, în fiecare an, Regele şi Regina Puzzle, căci am uitat să vă spun că Planeta Puzzle este un imens regat-inimă, îi cheamă la Palatul Puzzle pe cei care ajung să vorbească în limba îngerească ca să le dăruiască acestora biscuiţi, bomboane sau torturi turnate în forme de inimi, cu ciocolată, vanilie sau frişcă.

Când nu vorbesc în limba îngerească, locuitorii de pe Planeta Puzzle vorbesc în limba puzzle, o limbă care se scrie şi cu ajutorul unor semne-desene, desemne, atunci când nu ştii cum se spune unui cuvânt. Limba puzzle s-a transformat pe parcursul mileniilor până când a devenit limba tuturor popoarelor de pe Planeta Puzzle. Fiecare popor de pe Planeta Puzzle a lăsat în dar câteva cuvinte în limba puzzle şi fiecare popor de pe Planeta Puzzle a lăsat în dar un dans şi un fel special de mâncare. Urmaşii poporului român de pe Planeta Puzzle au lăsat în dar cuvântul „dor”, dansul „ciuleandra” şi mâncarea de urzici; urmaşii poporului argentinian au lăsat în dar cuvântul „vivir”,  tangoul şi „gambas al ajillo” (creveți cu usturoi); urmaşii grecilor au lăsat în dar cuvântul „philosophia” (φιλοσοφία), dansul “sirtaki” şi „tyropithakia” (un fel de plăcintă umplută cu brânză Feta tradiţională); urmaşii englezilor au lăsat în dar cuvântul „fair play” (inventat chiar de Shakespeare!), „valsul lent” şi „porridge cu fructe de pădure” (fulgi de ovăz amestecaţi cu lapte, pe foc, timp de câteva minute, la care se adaugă, la final, fructele de pădure);  urmaşii japonezilor au lăsat cuvântul „manga (漫画)”, dansul cu envantaiul şi „takikomi gohan” (orez cu mazăre sau mlădițe de bambus sau orez amestecat cu ciuperci matsutake sau castane); urmaşii italienilor au lăsat cuvântul „canzzone” , dansul tarantella şi pizza; urmaşii ruşilor au lăsat cuvântul „matrioșka (матрёшка)”, dansul kazaciok şi clătitele ruseşti „blini” (cu caviar); urmaşii francezilor au lăsat cuvântul „amour”, dansul „bourree” şi tocana de legume „ratatouille”; urmaşii indienilor au lăsat cuvântul „yoga” (योग), dansul „bharata natyam” şi „Tadka Daal” (linte cu multe condimente, puţin picant, dar de neuitat!). Limba Puzzle are 27 de litere, dintre care o literă, litera Puzzle, poate fi pusă ori de câte ori un cuvânt nu poate fi scris cu ajutorul celor 26 de litere ale alfabetului. Litera Puzzle se foloseşte mai ales atunci când vrei să povesteşti despre dialogul între oameni, animale, duhuri şi îngeri. De exemplu, când vrei să povesteşti cum îi spui pisicii tale „te iubesc”, obligatoriu trebuie să pui înainte Litera Puzzle urmată de „aaau”, un fel de „miau, miau” în limba puzzle. Dacă îi scrii îngerului, e obligatoriu să începi cu litera puzzle pentru ca îngerul să îţi trimită cele mai bune gânduri şi cele mai bune veşti. Litera Puzzle este şi litera dragostei şi a norocului. Adolescenţii de pe Planeta Puzzle, după ce se îndrăgostesc, pun toate literele alfabetului într-un sac de mătase roşie şi trag din el o literă. Dacă prima literă trasă este Litera Puzzle atunci, negreşit, e vorba despre o dragoste mare. Cel sau cea care trage din prima Litera Puzzle pregăteşte alesei sau alesului următorul dar: o floare, neapărat o carte de literatură şi o felicitare în care e strecurată Litera Puzzle. În ultimii ani, conform urmaşilor cercetătorilor britanici de pe Planeta Puzzle, Litera Puzzle fusese dăruită de 3 miliarde de ori ceea ce făcea ca locuitorii de pe Plantea Puzzle să se iubească şi să citească tot mai mult. Conform statisticii, am putut afla cele mai căutate  nume de fete şi băieţi care au primit o floare, o carte şi o felicitare cu Litera Puzzle: Ana, Ise Lin Lin, Afrodita, Lhasa şi Marilyn, precum şi Dan, David, Suleyman, Michele şi Alfred. La cel mai recent  concurs anual dedicat Literei Puzzle, cu un premiu de 10000 de monede de aur puzzle, a fost aleasă drept câştigătoare următoarea felicitare semnată Miriam Bartholdy: „ Dragul meu Lou, Sunt bruneta cu ochii verzi şi cu nasul cam mare pe care o tachinezi în pauzele dintre ore, strigându-mi pe invers numele: Mairim! Când îţi scriu această felicitare de Litera Puzzle (pe care am tras-o din prima, cu gândul la Lou cel roşcovan şi cu pistrui), port pe cap o pălărie galbenă, vegetală, ca floarea soarelui, un kimonou ca apele oceanului Puzzle, la capătul căruia sunt casa şi inima noastră. Şi am în picioare sandale de împărăteasă greco-catolică, cu care scriu în nisipul fierbinte câteva semne despre măreţia Literei Puzzle. Primeşte cu multă iubire trandafirul alb, noua carte scrisă de câştigătorul Academiei Puzzle, Timmy Aquilis, „Teoria tocmelii”, şi aceste rânduri parfumate”.

Litera Puzzle seamăna cu o inimă. Trebuie să vă închipuiţi universul format din milioane de stele şi din milioane de gânduri. Într-o dimineaţă, când ai, să zicem, trei ani şi jumătate, te uiţi deasupra ta şi vezi un puzzle cu milioane de stele şi cu tot ceea ce îşi poate închipui mintea omenească. În creierul tău de copil de trei ani şi jumătate cauţi o scară fermecată ca să ajungi să atingi acest puzzle cu milioane de stele. Când ai pus mâna pe acest puzzle, scara a început să se mişte şi noroc că ai apucat ceva, ceva ce s-a rupt din cerul tău cu milioane de stele, o literă ce seamănă cu o inimă, Litera Puzzle. Cu această literă poţi să zbori, poţi să pluteşti prin văzduh, prin aer, fără să te prăbuşeşti.

 

Dan Mircea CIPARIU

 

 

Număr de vizualizări :173


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro