”Influența greacă asupra limbii române”, de Tudor Dinu

mart. 4th, 2019 | By | Category: Agenda de carte

Cea mai recentă apariție a Editurii Omonia o reprezintă o lucrare aflată la granița dintre studiu științific și eseu. Dacă despre tema abordată – influența limbii grecești asupra celei române – există destule elemente în bibliografia domeniului, se simțea nevoia unei sinteze destinată publicului larg care  să prezinte cu claritate datele unei probleme discutate fie mai degrabă la modul general fie prea specializat. Studiul-eseu al profesorului Tudor Dinu de la Universitatea din București vine să acopere tocmai acest gol.

Urmărind diacronic influențele existente în limba română ca rezultat al prezenței grecești în spațiu românesc, mai accentuată sau mai palidă, în funcție de epocă și de contextul istoric, autorul ajunge la interesante constatări și concluzii. Uneori surprinzătoare, cum este cea de la început: „Chiar dacă poate părea un paradox, limba română a fost influențată de greacă chiar înainte de a se naște sau, mai bine spus, înainte de a se individualiza ca idiom neolatin”. Dacă până secolul VII d.Hr. împrumuturile din greacă sunt preluate prin intermediul latinei, în mileniul cuprins între secolele VII și XVII, cu excepția parțială a perioadei 1018-1185 și a celei de după căderea Constantinopolului,  influența greacă asupra românei se exercită prin mijlocirea slavonei. Împrumuturile grecești din această perioadă  sunt termeni ecleziastici sau din domeniul comerțului. Secolul XVIII, secolul fanariot, constituie punctul culminant al interferențelor eleno-române și în plan lingvistic, favorizate de evoluțiile politice din cele două Principate, pe tronul cărora se instalează, vreme de mai bine de un secol, domni proveniți din Fanar. Deși greaca se bucură în această epocă de un prestigiu deosebit ‒  limbă de predare la Academiile domnești din București și Iași, era vorbită la curte și în înalta societate ‒, româna își menține totuși statutul de limbă a țării. „Limba greacă și-a adus în perioada fanariotă o contribuție însemnată la modernizarea românei, pe care a îmbogățit-o cu mulți termeni abstracți, care după 1821 nu au fost eliminați, ci au suferit doar ușoare modificări fonetice”. În secolul 19 „românii au acceptat în limba lor un uriaș fond lexical mai mult sau mai puțin specializat construit pe baza unor elemente grecești”. Dacă în secolul 20 împrumuturile din greacă sunt tot mai rare – aceasta, consideră autorul, și din cauza reculului educației clasice, la început de veac 21, turismul acționează ca un nou factor dinamizator pentru preluarea din greacă a unor cuvinte intrate rapid în  uz.

Dincolo de efortul de sinteză și concizie, reușita acestei lucrări o reprezintă ingeniozitatea cu care autorul își ilustrează ideile prin fraze în care folosește termeni grecești românizați specifici fiecărei etape istorice. Astfel de pasaje conferă acestei sinteze  reale virtuți de eseu literar accesibil pentru orice cititor interesat să afle consecințele tradiționalelor relații româno-elene la nivelul dialogului lingvistic și mai larg cultural.

Sugestivă este și concluzia autorului: „Sintetizând, putem afirma că influența lexicală greacă s-a exercitat fără întrerupere într-o formă sau alta asupra limbii române de la stadiul ei de latină balcanică până în prezent… Din punct de vedere numeric, aportul lexical grecesc se ridică la circa cincizeci de cuvinte pătrunse prin intermediul limbii latine, atât clasice, cât și populare, la peste trei sute adoptate cu precădere prin mijlocirea slavilor între secolele VII și XVII, la circa o sută – o sută cincizeci de lexeme lăsate moștenire de fanarioți din cele peste o mie două sute prezente în documentele și scrierile din epocă, la mai multe mii de termeni științifici deopotrivă în domeniile umanist, realist și al științelor naturii și la câteva cuvinte pătrunse în ultimii douăzeci de ani ca urmare a dezvoltării turismului în Grecia.”

Cartea, trilingvă, este deopotrivă utilă pentru români și greci, dar și, prin varianta engleză, admirabil realizată de James Christian Brown, pentru cititorii occidentali interesați de istoria Europei de Sud-Est.  Este utilă pentru studenții de la filologie, utilă pentru cei care vor să aprofundeze cunoașterea domeniului, utilă pentru grecii din România și, nu în ultimul rând, pentru investitorii greci în România care, prin intermediul acestei cărți, au la îndemână o pagină de istorie comună.

Lucrarea a apărut din inițiativa și cu sprijinul Camerei Bilaterale de Comerț Eleno-Române.

 

Despre autor

Tudor Dinu (n. 1978) este profesor doctor abilitat la Universitatea din Bucureşti, unde predă limba, literatura şi civilizaţia greacă și doctor honoris causa al Universității Democrit a Traciei, Grecia. A susţinut prelegeri şi conferinţe ca profesor invitat la universităţile din Atena, Tracia, Cipru, Berlin, Hamburg, Lund, Kiev, Brno, Sofia și Plovdiv, dar şi la mai multe societăţi ştiinţifice din Grecia. În ultimii ani a participat la cele mai importante congrese internaţionale de studii neoelene (Granada, 2010; Nicosia, 2012; Tbilisi, 2012; Atena, 2012; Paris, 2013; Salonic, 2014; Komotini, 2015; București, 2015; Veliko Târnovo, 2016; Atena, 2017; Chios, 2017; Komotini, 2018; Chania, 2018; Lund, 2018). În 2014 a fost ales, iar în 2018 reales secretar general al Societăţii Europene de Studii Neoelene. Lucrările sale dedicate unor chestiuni de filologie, istorie, civilizație greacă veche, bizantină şi postbizantină, dar şi elenismului din Țările Eomâne au fost tipărite in Romania, Grecia, Cipru, Franţa, Cehia, Letonia, Ucraina şi Georgia. Totodată, Tudor Dinu a publicat traduceri atât din autori antici (Aristofan, Plutarh, Iamblichos, Seneca, Plinius Maior), cât şi moderni (Iannis Ritsos, Nikos Engonopoulos, Andreas Embirikos, Hristos Yannaras etc.). Este fondatorul şi redactorul-şef al primei reviste româneşti de studii neoelene, Neograeca Bucurestiensia. A publicat următoarele monografii: Mihai Viteazul, erou al eposului grec (Humanitas, 2008), Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat – rivalităţi politice şi literare la începutul secolului XVIII (Humanitas, 2011) – premiul Petru Creția al Muzeului Național al Literaturii Române, Bucureștiul fanariot – Biserici, ceremonii, războaie (Humanitas, 2015), Grecii se întorc în România (Paralela 45, 2015) / The Greeks return to Romania (Paralela 45, 2015) / Οι Έλληνες επιστρέφουν στη Ρουμανία (Atena, Zaharopulos 2016), Bucureștiul fanariot – Administrație, meșteșuguri, negoț (Humanitas, 2017), Οι Φαναριώτες στη Βλαχία και τη Μολδαβία. Μια ιστορία μέσω των αναθηματικών τοιχογραφιών (Atena, Porphyra, 2017) – premiul Academiei din Atena, Oamenii epocii fanariote. Chipuri din bisericile Țării Românești și Moldovei (Humanitas, 2018).

În duminica de Florii a anului 2018 a fost înnobilat la Constantinopol de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu care i-a acordat titlul bizantin de archon hypomnematografos.

 

***

Tudor Dinu

Influența greacă asupra limbii române

Ediție trilingvă (română, greacă, engleză)

Traducere în limba greacă: Tudor DINU

Traducere în limba engleză: James Christian BROWN

Editura Omonia, București, 2019, 96 pag.

 

Număr de vizualizări :164


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro