”Seară de poezie și muzică”, la MNLR

ian. 10th, 2019 | By | Category: Eveniment

Marți, 15 ianuarie 2019, ora 19.00, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Muzeul Național al Literaturii Române și Teatrul Dramaturgilor Români vă invită  în Sala „Iosif Naghiu” din Calea Griviței 64-66, la o ”Seară de poezie și muzică”. Îi veți putea asculta citind din propriile creații pe poeții: Bogdan O. Popescu, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Magda Cârneci, Doru Mareș, Mihail Gălățanu, Simona Popescu, Daniel Bănulescu, Caius Dobrescu, Andra Rotaru. Moderator: Horia Gârbea. Muzica va fi asigurată de îndrăgitul cântăreț și chitarist Mircea Baniciu. AgențiadeCarte.ro este partener media.

***

BOGDAN O. POPESCU a absolvit în 1989 Liceul „Gheorghe Lazăr”, iar în 1996 Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. În anul 2000 a obţinut doctoratul la aceeaşi universitate, cu o teză despre moartea neuronală, iar în 2004 un al doilea doctorat, la Institutul Karolinska din Stockholm, cu o teză despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina şi conferenţiar universitar la UMF „Carol Davila”. A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al „Scânteii Tineretului” şi a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate: La revedere, prinţesă! (Vinea, 1995), carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar; Marfă, antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa (Salut, 1996); Poemul de gardă (Celsius, 1999); Pisica neagră, pisica moartă, împreună cu Traian T. Coşovei (Crater, 2001); Leul de după extravaganţe (Cartea Românească, 2002); Maşinăria de uitare (Naţional, 2004); Poeme în loc de tutun (Brumar, 2007); Aerobiciclete (Brumar, 2010) pentru care a primit Premiul ASB pentru poezie în 2011. În acelaşi an a publicat volumul de proză scurtă Viață de aruncat la Polirom. Este prezent în antologia de poezie Om jag inte fĺr tala med nĺgon nu (Tranan, Suedia, 2011) şi la antologia de proză scurtă românească Skräpliv (Editura 2244, Suedia, 2013). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002. În anul 2012 a beneficiat de o rezidenţă literară acordată de ICR New York la Ledig House, Omi Art Residence, NY, fără de care Cartea dragostei nu ar fi existat.

ROMULUS BUCUR (un soi de autobiografie)
Versiunea scurtă: absolvent al Liceului “Ioan Slavici” din Arad (actualmente Colegiul Naţional “Moise Nicoară”), în 1975, şi al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti în 1980 (specializarea română-engleză). Profesor de literatură română la Liceul Industrial nr. 1 din Arad (1980-1990), redactor la revista de cultură ”Arca” (din 1990), apoi redactor-şef adjunct, lector la Universitatea “Transilvania” din Braşov (din 1997), doctor în filologie, cu o teză despre imaginea de sine a evreului român, urmărită la Mihail Sebastian şi N. Steinhardt.
Debut în ”România literară”, împreună cu o serie de colegi din Cenaclul de Luni, cu o prezentare de Nicolae Manolescu (1978), apoi în volumul colectiv ”Cinci” (1982), împreună cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin, Alexandru Muşina. Volume (versuri): ”Greutatea cernelii pe hîrtie” (1984), ”Literatură, viaţă” (1989), ”Dragoste & bravură” (1995), ”Cîntecel(e). Fast-food poems” (1998), ”Cărticică pentru pisică” (2003), ”Poeme alese (1975 – 2005)” (2008), ”O seamă de personaje secundare” (2009), ”Arta războiului” (2015), ”Opera poetică” (2017), ”Odeletă societății de consum” (2018). Majoritatea au luat diferite premii. Nu-mi mai bat capul cu înşiruirea lor. Tot volume (critică și eseistică): ”Poeți optzeciști (şi nu numai)în anii ’90” (2000), ”Opus Caementicium” (2016), ”Glose” (2017).

BOGDAN GHIU este poet, eseist (literatură, media, artă, urbanologie, filosofie, traductologie) şi traducător de filosofie şi literatură franceză. Cele mai recente apariţii sînt „Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest)” (2015), „Linia de producţie: lucrând cu arta” (2014) și traducerile Roland Barthes, „Obviu și Obtuz”, și Bruno Latour, „Nu am fost niciodată moderni”. În 2014 a susţinut conferinţe despre arta contemporană la Berlin (Deutsche Bank KunstHalle), Paris (Palais de Tokyo) şi Bucureşti (Muzeul de Artă Contemporană) şi a primit mai multe premii pentru traducere. Poate fi ascultat la Radio România Cultural şi citit săptămînal în Observator cultural şi pe LiterNet. De acelaşi autor, la Cartea Românească, au mai apărut: (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte (2006), Eu(l) artistul. Viaţa după supravieţuire (2008) şi Contracriza (2011).

MAGDA CÂRNECI  – scriitoare și critic de artă. Membră a generației literare ’80, ea este și unul dintre teoreticienii postmodernismului în spațiul românesc. Din 1990, s-a implicat în viața politică și culturală postcomunistă. Are un doctorat în Istoria Artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. Începând cu anul 2000, s-a mutat la Paris, unde a fost invitată să țină conferințe la Universitatea INALCO din Paris. A fost directoarea Institutului Cultural Român din Paris între 2006 și 2010. Actualmente, este președinta PEN Club România. Este, de asemenea, membră a Parlamentului Cultural European. Magda Cârneci a publicat numeroase cărți de poezie, eseu, traduceri și un roman. Câteva dintre cărțile ei au apărut în engleză, franceză, italiană și olandeză. Poemele ei au fost traduse în multe limbi și au apărut în numeroase antologii și reviste literare internaționale.

DORU MAREȘ a absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie, Secţia Română – Franceză (1982). Este poet, traducător, jurnalist, critic de teatru. A fost secretar-coordonator al Cenaclului de Luni (1981-1982). A avut lecturi publice de poezie în România şi Franţa (Nantes, Lyon). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) și al Uniunea Teatrală din România (UNITER). Membru în numeroase jurii literare și teatrale, dar și membru, timp de patru ani (2005-2009), al Comitetului Editorial al Atelierului European de Traduceri (Atelier Européen de la Traduction / Association Le Carré Saint-Vincent / Scène Nationale d’Orléans), proiect finanţat de Uniunea Europeană – Comisia pentru Educaţie şi Cultură. Activitate editorială originală: Mimînd orgasmul social, volum de poezie apărut la Editura Cartea Românească în 1998 (Premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, 1997; Premiul Poesis al Filialei Satu Mare a Uniunii Scriitorilor din România – 1998; Premiul Tomis al Filialei Constanţa a Uniunii Scriitorilor din România – 1998; Premiul pentru Debut Mihai Eminescu al Uniunii Scriitorilor din România – 1999, Botoşani); Viele… File, volum colectiv bilingv (română, germană) de poezie (Ed. Arcuş 2001); Porcul de Postul Mare, volum colectiv bilingv (română, maghiară), volumul I/2001, volumul II/2002 (Ed. Márkus-Barbarossa János); Paginiliterare.ro – literary pages.ro – pages littéraires.ro, volum colectiv trilingv (română, engleză, franceză), editat de Forumul European al Revistelor Literare, ediţia a doua, Balcic 2008; Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera prima (1998 – 2008), volum colectiv (Ed. AXA şi Memorialul Ipoteşti/Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, 2010). Activitate publicistică: peste 1.500 de articole de critică în domeniile teatru şi literatură, reportaj cultural şi social, eseu, poezie.
Ca traducător a publicat până în prezent 80 de titluri. 

MIHAIL GĂLĂŢANU este scriitor, absolvent al Facultății de Fizică-Mecanică. Dintre cărțile sale de poezie menționăm: Ştiri despre mine (1987), Scrâşnind în pumni, cu graţie (1993), Bunicul Kennedy (1996), Poetus Captivus (1998), Memorialul plăcerii (2000), O noapte cu Patria şi Româna cu prostii (Ed. Vinea, 2001), Diapazonul plictisit (2002), Mormântul meu se sapă singur (2003), Burta înstelată (2005)Inima de diamant (2006), Casa de nebuni ai amorului (2010), Starry Womb (antologie în limba engleză, 2011), Douăsprezece cântece înaintea nașterii (2012), Non moriro a causa della mia morte (antologie în limba italiană, 2012), Culegătorul de cearcăne (2013), Despre cum iubesc în timp ce mor (2013), Văzătorii cu inima (2017). Volume de proză: Meşterii de clopote, (roman, 1999, Premiul Național pentru proză „Liviu Rebreanu”), Strada Plantelor (nuvele, 2001), Mireasa fără corp (roman, 2006), Strada Plantelor şi alte povestiri (2007), Stradivarius (2008), French Cancan (2009), Elixirul (roman, 2013). Eseuri: Literatura de cartierOrbirea lui Tiresias/Un posibil manifest al generaţiei 90 (2008), Despre artă, misticism şi nebunie (2009), România Aproximativă (2011), Cutia Pandorei. Elada sau povești de familie/În căutarea obârșiilor, vol. I (roman-eseu-jurnal, 2012), Moldova (2011).

SIMONA POPESCU – eseistă, poetă și prozatoare. Absolventă a Facultății de Litere a Universității din București, în anul 1987. Conferențiar doctor la Catedra de Literatură Română a Facultății de Litere a Universității din București. A fost descoperită de poetul Alexandru Mușina, în perioada în care era elevă de liceu la Brașov. A citit din creația proprie la Cenaclul de Luni, patronat de Nicolae Manolescu, și a fost membră a Cenaclului Universitas condus de Mircea Martin, cel care a continuat Cenaclul de Luni și unde au participat majoritatea membrilor generației nouăzeciste. Este membră a generației literare ʼ90 și, alături de colegii săi din Brașov Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, a pus bazele unui curent literar intitulat „mașcrisissmul”. La începutul activității sale literare a fost membră a Grupului de la Brașov, format în anii 1980, alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, împreună cu care a apărut în volumul colectiv Pauza de respirație. A fost puternic legată sufletește de poetul suprarealist Gellu Naum, căruia i-a consacrat două cărți. Volume de poezie: Xilofonul și alte poeme (1990); Pauza de respirație (volum colectiv, Simona Popescu, Marius Oprea, Caius Dobrescu și Andrei Bodiu); Juventus și alte poeme (1994); Noapte sau zi (1998); Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie (2006). Roman: Exuvii (1997). Volume de eseuri: Volubilis (1998); Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum (2000); Clava. Critificțiune cu Gellu Naum(2004), Autorul, un personaj (2015).

DANIEL BĂNULESCU este romancier, poet și dramaturg. Laureat al Premiului European de Poezie (acordat de orașul Munster din Germania și primit împreună cu traducătorul Ernest Wichner), al Premiului Academiei Române (pentru roman) și, în două rânduri, al Premiului Uniunii Scriitorilor din România (pentru poezie și dramaturgie).
Cărți de poezie: Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului, Balada lui Daniel Bănulescu, Daniel al Rugăciunii. Antologiile (conținând și poeme inedite) Republica Federală Daniel Bănulescu, Ce bine e să fii Daniel Bănulescu și În Șerpărie.
Clanul său de romane, numit CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE A LUMII, cuprinde, până în prezent: Te pup în fund, Conducător Iubit!, Diavolul vânează inima ta și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor.
Cărți de teatru: Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor? și Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu?
Tradus în germană, engleză, franceză, maghiară, bulgară, ucraineană, olandeză, spaniolă și altele.

CAIUS DOBRESCU este profesor de teoria literaturii la Universitatea Bucureşti, vicepreședinte al PEN Club România. A fost Fulbright Fellow la Universitatea din Chicago.
Volume publicate:
POEZIE:
1991– “Pauză de respiraţie”, poezii, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea; 1994 – “Efebia”; 1994 – “Spălîndu-mi ciorapii”; 1998 – “Deadevă”; 2006 – “Ode an die freie Unternehmung”, Ottensheim, Edition Thanhäuser (pentru care a primit în 2009, împreună cu traducătorul în germană, Gerhardt Csejka, premiul oraşului Münster pentru poezie europeană); 2009 – “Odă liberei întreprinderi”;
ROMAN: 1994 – “Balamuc sau pionierii spaţiului”; 2007 – “Teză de doctorat”; 2010 – “Euromorphotikon”, roman în versuri; 2011 – “Minoic”” ; 2017 – “Moarte în Ținutul Secuilor”;
ESEU: 1998 – “Modernitatea ultimă”, eseuri; 2001 – “Inamicul impersonal”, eseuri; 2001 – “Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne”; 2004 – “Mihai Eminescu. Monografie”; 2013 – “Plăcerea de a gîndi”;
Caius Dobrescu, n. 1966 la Braşov. Volume publicate: POEZIE: 1991– »Pauză de respiraţie«, poezii, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea; 1994 – »Efebia«; 1994 – »Spălîndu-mi ciorapii«; 1998 – »Deadevă«; 2006 – Ode an die freie Unternehmung, Ottensheim, Edition Thanhäuser (pentru care a primit în 2009, împreună cu traducătorul în germană, Gerhardt Csejka, premiul oraşului Münster pentru poezie europeană); 2009 – »Odă liberei întreprinderi«; ROMAN: 1994 – »Balamuc sau pionierii spaţiului«; 2007 – »Teză de doctorat«; 2010 – »Euromorphotikon«, roman în versuri; 2011 – »Minoic«; 2017 – »Moarte în Ținutul Secuilor« ; ESEU: 1998 – »Modernitatea ultimă«, eseuri; 2001 – »Inamicul impersonal«, eseuri; 2001 – »Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne«; 2004 – »Mihai Eminescu. Monografie«; 2013 – »Plăcerea de a gîndi«; A fost Fulbright Fellow la Universitatea din Chicago. Este profesor de teoria literaturii la Universitatea Bucureşti.

ANDRA ROTARU este fondatorul revistei multimedia și multilingve Crevice (www.crevice.ro). Intersecția dintre arte a fost dintotdeauna o preocupare majoră a sa și a inițiat colaborări crossmedia – poezie și coregrafie (performance-ul de dans Lemur, prezentat de coregraful Robert Tyree în America și în Europa), poezie & ficțiune & video (documentarul All Together, realizat în perioada rezidenței The International Writing Program, 2014, la Universitatea din Iowa), fotografie (Photo-letter pairing, care a implicat comunitatea din Iowa și scriitorii IWP). A susținut lecturi, panel-uri și prezentări în New York (NY), Chicago (IL), Portland (OR), Iowa (IA), Dubuque (IA), Cedar Rapids (IA), Mexico City (Mexico), Puebla (Mexico) și în Europa, iar poemele ei au apărut în traducere în diverse limbi. Cărți publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005, 2015, Premiul „Mihai Eminescu” – opera prima; premiul Asociației Scriitorilor din București, premiul „Tudor Arghezi”, premiul Uniunii Scriitorilor din Sibiu „Iustin Panța”, premiul „Ion Vinea”; En una cama bajo la sábana blanca (traducerea volumului de debut in spaniolă, 2008); Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012). Lemur a fost distins cu premiul „Tânărul poet al anului”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul Lemur a apărut și în America, la editura Action Books. În 2017, texte din manuscrisul în lucru Tribar au câștigat premiul revistei americane Asymptote Journal (traducere de Anca Roncea).

HORIA GÂRBEA este scriitor și traducător. A deținut de-a lungul timpului numeroase funcții în instituții culturale (secretar literar la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti; preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, filiala Uniunii Scriitorilor din România; preşedinte al Filialei București – Dramaturgie a USR; preşedinte al Filialei București – Poezie a USR; director de imagine al USR; membru ales în Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor; secretar general de redacție la revista Luceafărul de dimineață, vicepreședinte al Institutului Cultural Român). Dintre volumele publicate: Doamna Bovary sunt ceilalţi (teatru, 1993); Proba cu martori (poezie, Cartea Romanească şi ASB, 1996); Misterele Bucureştilor (proză scurtă, 1997); Căderea Bastiliei (roman, 1998); Cine l-a ucis pe Marx? (teatru, 2001); Creșterea iguanelor de casă (poezie, 2003); Arte parţiale (critică, 2005); Trecute vieți de fanți și de birlici (eseuri, 2008); Pantera sus, pe clavecin (poezie, 2011), Trei piese cu mistere (2016). Participă la retraducerea operelor lui Shakespeare, sub coordonarea lui G. Volceanov (Editura Tracus Arte).

„Cu tine în gândˮ, „Tristeţi provincialeˮ, „Scrisoare de bun rămasˮ, „Eşarfă în darˮ, dar şi „Andrii Popaˮ, „Vremuriˮ, toate aceste cântece dezvăluie o personalitate de excepţie, care a creat un mod artistic de a fi. Prezența lui Mircea Baniciu pe scenă înseamnă o şansă la calitatea unui spectacol, la bucuria unei emoţii. Într-un sfârşit de vară, întorcându-se acasă dintr-un turneu, a găsit doi saci imenşi, plini cu scrisori. Ce senzaţie a trăit în toţi acei ani în care făcea parte din trupa Phoenix, şi apoi de unul singur pe baricade, numai el ştie, dar a rămas uluit de câtă dragoste îţi poate oferi peste noapte celebritatea. Ieşea cu greu de la fiecare concert, încărcat de flori, copleşit de aplauze. „Faptul că fanii mei sunt la ora aceasta de toate vârstele mă face să am încredere, îmi aduce cumva în minte faptul că nu a fost de pomană ceea ce am făcut până acum şi continuu să fac. Important este că generaţia tânără se întoarce la ceea ce am făcut noi în perioada noastră de studenţie. Fără computere, fără stuff stock, fără discoteci, căutând subterfugii în literatură. În muzica adevărată, în ceea ce are valoare peste ani. În ceea ce numim POEZIE”, afirmă Mircea Baniciu.

Număr de vizualizări :219


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro