La sfârşitul lunii, mai precis, în ziua de 30 mai, în Anul Centenar, distinsa doamnă profesor Doina Cornea ar fi împlinit 89 de ani. Pe cine ar mai fi bucurat? Era atât de firavă, precum frunza bătută de vânt. Nedreptăţile şi suferinţa fizică măcinase adânc trupu-i delicat. Luciditatea ei viza credinţa în parfumul adevărului cucernic. Din voinţa PreaBunului Dumnezeu – o binefăcătoare şi mângâiere mână a îmbrăţişat-o, în sfârşit, curmându-i suferinţa. Şi-i mulţumim Domnului pentru aceasta. Amintirea Doamnei Doina Cornea păstrează ecoul unei doiniri cu jalnic ecou, gândind la timpuri cu lacrimi amare şi sângerânde. Câtă dreptate are excelenţa sa, Ioan-Aurel Pop, proaspătul Preşedinte al Academiei Române: A fost „conştiinţa vie a părţii conştiente a naţiunii române…” şi aşa va rămâne în memoria noastră. A acelor de ieri, a acelora de azi, sperăm, şi a acelora de mâine.
Privesc, lăcrimând, o fotografie document istoric, Putna, aprilie 1992. Scriam, cândva, târziu, după acel moment:
Disident anticomunist. Un om integru, de o verticalitate morală demnă de toată admiraţia. S-a „risipit” (ştim asta) pentru o cauză dreaptă. Cu vădită tristeţe afirmă şi d-sa că s-a „risipit”, nu pentru că ar regreta „jertfa” vieţii sale şi a familiei sale, ci pentru că nu i s-au împlinit visele şi planurile ei şi ale generaţiei ei. Nu e uşor să ţi se frângă aripile în plan profesional, fiind în imposibilitatea de a dobândi recunoaştere (adică, gradele didactice), apoi şi pierderea catedrei de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, trăind într-o stare crescândă de incertitudine…
Chiar dacă mulţi semeni contemporani nouă o ignoră, Istoria viitorului, cu certitudine, NU o va putea face. Numele ei stă scris, cu litere jertfelnice, pe altarul răzvrătirilor anticomuniste. Doina Cornea este un model uman. Îi admir acestei Doamne tăria de caracter. Chiar şi la această vârstă (să nu uităm că s-a născut la 30 mai 1929), rămâne acelaşi gânditor politic vertical, precum se manifesta în anii frumoşi ai tinereţii. Ne întrebăm de ce semenii noştri n-o înţeleg?! Ne întrebăm de ce recunoaşterea meritelor sale parvin mai ales din străinătate?!… Ne întrebăm de ce a vrut să-şi cunoască dosarele de la securitate, fără însă a aduce injurii la adresa torţionarilor şi a trădătorilor?! Ne întrebăm de ce are puterea să-şi exprime doar dezamăgirea faţă de răufăcători?! Ne întrebăm de ce păstrează bunul-simţ, modestia, anonimatul în aceşti ani trepidanţi, când fiecare se zbate să obţină o poziţie socială (indiferent prin ce mijloace)?! Pentru a afla răspuns la toate aceste întrebări, căutaţi-o şi ascultaţi-o!
Am cunoscut-o la Putna. Aprilie 1992. Un an istoric. Un an de mare răscruce psihologică. După acceptarea Majestăţii Sale, Regele Mihai, printre noi, în Ţara sa de origine, Românii au învăţat să fie şi toleranţi. Un plus câştigat. M-a frapat prezenţa doamnei Doina Cornea. Micuţă de statură şi îmbrăcată extrem de modest. O privire caldă şi prietenoasă. Vocea sa (unică prin guturalitate, segmentare a silabelor, uşor sacadată ) îmi era cunoscută. Un trup firav şi uşor înconvoiat, dar ochii vii şi strălucitori, mâna caldă şi moale. Mi-a transmis o căldură tainică ce se răsfrânge, miraculos, din anii de umiliri pe care i-a traversat, cu stoicism. Atunci şi-a dovedit, cu prisosinţă, tăria de caracter, inteligenţa şi răbdarea nesfârşită. La Putna, noi ne-am dovedit gălăgioşi. Am scandat. Am cântat. Am vociferat. Am cerut şi am obţinut ca Majestatea Sa să vină printre noi, să ne vorbească şi să rostim într-un glas: „Hristos a Înviat!” Doamna Doina Cornea a făcut cunoştinţă cu fiecare grup venit din diferite colţuri ale ţării, ne-a îmbrăţişat, am schimbat câteva impresii, apoi s-a retras, cu discreţie, în aşteptare înţeleaptă. Într-o aşteptare de aur, care s-a dovedit triumfală… pentru toată Ţara.
Triumfală? Dumneavoastră, fraţi Români, puteţi răspunde mai bine decât mine.
Viaţa? O amintire!
Hristos a înviat, Majestate!
Hristos a înviat, dragilor martiri ai Neamului Românesc!
Hristos a înviat, doamnă Doina Cornea! Lumină, smirnă şi tămâie în lunga şi binecuvântata călătorie spre Tatăl Ceresc!
Livia Ciupercă
Un articol foarte bun şi o amintire de neuitat pentru poporul român.
Drum lin spre Ceruri, d-na Doina Cornea!
Felicitari, d-na Livia Ciuperca!