Romanul ”Do Not Cross” (Polirom, 2013), de Dora Pavel, va fi publicat anul acesta în limba spaniolă, la Editura Dos Bigotes, în traducerea Doinei Făgădaru. Romanul a fost distins cu Premiul pentru Proză acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj, pentru anul 2013, şi nominalizat la Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, ediţia 2014. O pădure în proximitatea unui orăşel de munte. În pădure, un răpitor şi un ostatic. Răpitorul, un psihopat înarmat, evadat din sanatoriu. Ostaticul, un tînăr gay, recepţioner pentru moment la un hotel obscur. Să ne aşteptăm la un caz clasic de sindrom Stockholm? O situaţie-limită, care îi oferă junelui protagonist răgazul unor rememorări şi al unor deliberări interioare. O fugă din prezent care, în loc să-i tempereze, îi reaprinde dorinţa trupească pentru bărbatul căruia îi poartă de cîţiva ani o iubire obsesivă, răvăşitoare. Scris la persoana întîi, sub forma unei confesiuni brutale, atît de proprie autoarei, ”Do Not Cross” este un roman psy tulburător, vorbind dezinvolt despre sexualitate şi alegerile misterioase ale trupului, despre dreptul de a fi diferit, într-o lume care îţi „survolează” intimitatea clipă de clipă, o lume viciată în egală măsură de prohibiţii morale şi de setea de senzaţional.
Dora Pavel este licenţiată în Litere şi a lucrat în învăţămînt, în cercetare şi ca jurnalist radio. După patru volume de versuri, unul de povestiri şi trei cărţi de convorbiri cu scriitori români, autoarea abandonează definitiv poezia şi proza scurtă, pentru a se dedica în exclusivitate romanului de ficţiune, pe care îl consideră cea mai tentantă formă literară. Opţiunea fermă pentru roman survine, neaşteptat, într-un moment de muncă intensă, timp de un an, la elaborarea primei ediţii cu litere latine a Bibliei de la Blaj a lui Samuil Micu (1795), Dorei Pavel revenindu-i corectura şi colaţionarea întregului volum, tipărit la Vatican în 2000, unde a şi fost lansat în prezenţa Papei Ioan Paul al II-lea. Brusc, într-o zi de august a anului 2000, în paralel cu implicarea în această editare, autoarea începe scrierea romanului Agata murind (2003; ediţia a II-a, Polirom, 2004; ediţia a III-a revăzută, în colecţia Top 10+, Polirom, 2014), roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România şi apărut, în 2013, şi într-o versiune spaniolă, la Editura Crealite din Madrid. Aşa cum a mărturisit, romanciera crede că Biblia de la Blaj, cu tot ce a însemnat ea, „m-a făcut conştientă de voinţa şi de energia mea, de puterea mea de îndurare, de stăpînire, de concentrare, dar şi de detaşare; de pasionalitatea mea, de realele mele resurse: fizice, intelectuale, afective, morale…”. Romanului de debut i-au urmat, tot la Polirom, alte trei romane, Captivul (2006), Pudră (2010) şi Do Not Cross (2013), recompensate cu Premiul USR, filiala Cluj.
