Pisicâinele din debaraua Istoriei
mart. 14th, 2018 | By admin
Puterea aduce cu ea măști egotice și sociale în numele cărora poate pretinde că este și identitară, și națională, și aleasa Domnului. Cu această formidabilă subtilitate asupra relației teatrale între Putere și măștile ei tranzitive și efemere, regizorul Alexandru Dabija reînvie, pe scena Teatrului Național din București, istoria Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea adăugând la textul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea texte din Dimitrie Cantemir, Ion Neculce și „Fiziologul” (carte populară). „Viforul” este al patrulea spectacol pus în scenă de regizorul Alexandru Dabija, la TNB. În preajma unui domn ros de neliniști, de ură, înfăptuitor al unor răzbunări sângeroase, Ștefăniță (interpretat extraordinar de Marius Manole), nimeni nu reușește să își găsească liniștea. Apar motive și conflicte de natură psihologică și morală, conflicte între generații. Ștefăniță răspunde cu batjocură și cruzime atât lui Luca Arbore (interpretat de Dorin Andone), cât și Oanei, cea care l-a crescut (interpretată, de Ana Ciontea, într-un mod care sensibilizează puternic publicul spectator). Infidelitatea conjugală a tânărului domn dă naștere unui alt conflict. Prezența Contelui Irmsky (interpretat de Ionuț Toader) o determină pe Doamna Tana (Ilona Brezoianu, o tânără actriță pe cât de fermecătoare pe atât de sigură pe mijloacele ei de interpretare) să se simtă trădată. ”Vremea poate orice, dar nu poate schimba o pisică într-un câine credincios… Că de când veni Contele Irmsky, mai foc…”. Pisicâinele din debaraua Istoriei ne traversează prezentul și, uneori, chiar viitorul!