La Editura “Macedoneanul”, din București, a apărut volumul de versuri “Focuri de Aoleo Mărie”, de Constantin Pădureanu.
Autorul craiovean a absolvit Facultatea de Jurnalism și a fost coleg cu Aurelian Titu Dumitrescu și Radu Vida. Pe 18 februarie 1977 a publicat articolul ”Maistrul Constantin Gachi” în ziarul ”Înainte” din Craiova. În timpul facultății a frecventat cenaclurile literare, celebre în epocă, și a publicat: însemnări, reportaje, povestiri și interviuri în ziarele naționale și revistele literare. A citit proză în cenaclul ”Ramuri”, condus de Marin Sorescu, și a fost prezentat de Gabriel Chifu. A debutat în revista ”Ramuri”, nr.7 din 15 iulie 1986, cu povestirea ”Fântâna”și a fost ajutat de Mircea Ciobanu să debuteze, în 1986, la Editura Cartea Românească. A scris şi publicat 17 volume de povestiri şi nuvele, romane, versuri, interviuri, teatru şi însemnări de călătorie din Israel şi Grecia (Muntele Athos).
”Pe această linie –atât de vie și de prizată și în alte locuri, prin condeie care fac o întreagă istorie, de la Francois Villon la Edgar Lee Masters și la Jacques Prevert– îmi pare că se înscrie și creația poetică a bardului craiovean Constantin Pădureanu. Amuzantă, dulce-amară, cu piper pe limbă, tălmăcind în cuvinte cu văz căruia nu obișnuiește să îi scape nimic demn de a fi înregistrat în ordinea lumescului, poezia lui Constantin Pădureanu merită să fie citită și reținută pentru momentele bune și rele ale vieții. ”- Ovidiu PECICAN
”Transmiterea blestemului ca pe o moștenire, oralitatea discursului poetic, ruperea acestuia printr-un gest neașteptat, obârșia unor cognomene dau impresia că intenția autorului este aceea de a îmbogăți un posibil “atlas” poetic, ligvistic, al obiceiurilor, al stilului și mentalității din această zonă. Cartea lui Constantin Pădureanu, care se închide “rotund”, place. Funcția terapeutică își revendică acest drept!” – Nicolae ROTUND
”Întregul volum al lui Constantin Pădureanu se bazează pe o arheologie sentimentală, pe scotocirea proprie memoriei, din care derivă un soi de reportaje lirice în care poetul transcrie, în cheie ironică sau umoristică, ceva din teatrul unei existențe rurale ce pendulează între tragic și ridicol, dramele fiind înregistrate cu un aer al observatorului neutru, ce refuză poetizarea, dar nu și umorul anecdotei, al snoavei țărănești.”- Ion CRISTOFOR
”Evenimentele se petrec în satul Rudarii Olteniei, fiecare poezie fiind închinată unui fapt de viață autentic, cărămizile construcției imaginare fiind desprinse din cotidian. Dragostea, nunta, gelozia, lehuzia, avortul, beția, bătaia, munca la fabrică ori la câmp – constituie tot atâtea momente epico-lirice. Momentele de viață sunt prezentate realist, pe linia Rebreanu – Preda. Tema principală este dragostea, de unde și titlul volumului, atât de pitoresc. Focul dragostei mistuie personajele, provocând certuri, gelozie și glume deșuchiate.”- Lucian GRUIA
