DE LA FACEBOOK LA BOOKFEST

mai 29th, 2017 | By | Category: Postcard

De la FACEBOOK la BOOKFEST e o cale lungă și dificilă, dar plină de surprize, frumoasă și, adesea, fascinantă. Este distanța de la bucuria socializării, nu rareori formală și fără conținut, ancorată în sfera banalității, construită pe ritualuri și automatisme, la sărbătoarea cărților, la bucuria de a citi. Este un drum care trebuie parcurs nu o dată, de două sau de trei ori, ci mereu, întreaga viață. O expediție către universul cărții, în labirintul fabulos al cuvântului, un drum inițiatic, al minții și al sufletului, ca un urcuș continuu, o cale a aspirației de evoluție culturală și creștere spirituală.

Cele două experiențe nu stau pe poziții ireconciliabile, nu se exclud una pe alta. În realitate, sunt profund complementare, și astfel trebuie privite și abordate. Izolarea în rețeaua socială este profund dăunătoare și, pe termen lung, comportă vulnerabilități și pericole majore. Deși, în raport cu numărul de prieteni, care pot fi sute sau mii, existența în modul Facebook poate părea o deschidere spre lume, atunci când nu are uși și ferestre către lumea cărților și către cultură, este, în fapt, o închidere culturală și spirituală. Cărțile deschid drumul către libertatea minții, a spiritului și a cunoașterii. În același timp, existența numai în bibliotecă, între rafturile ei reale ori virtuale, cu ziduri de cărți de jur-împrejur, fără comunicare, fără prieteni (cunoscuți sau necunoscuți), fără deschidere către lume reprezintă, la rândul ei, un tip de autism social, un gen de a fi anacronic astăzi. Omul este, în esența lui, o ființă socială, „zoon politikon”, care trăiește prin comunicare, care există comunicând. Viața nu poate fi concepută în afara comunicării, știm de la Socrate și Aristotel la Școala de la Palo Alto, știm de la Școala Vieții, din propria existență și performare socială. Dar numai Facebook, numai comunicare și coabitare socială în mediul online și chiar în cel real fără cărți exprimă un model existențial extrem de riscant care, din păcate, are astăzi mulți adepți și face, pe zi ce trece, tot mai mulți prozeliți. Riscantă, din nou, dar nu în același sens, este și izolarea, cu punțile comunicării tăiate, în lumea cărților. Soluția o reprezintă unificarea celor două tipuri de abordare a vieții într-o experiență complexă a lecturii, ca mod continuu de dezvoltare personală, și a prezenței sociale, în mediul digital, a comunicării și socializării. Beneficiile unei astfel de înțelegeri sunt mari, pentru fiecare și pentru toți. Adepții soluției de mijloc – în paradigma „coincidentia oppositorum” sau în modelul „opușii inseparabili” (Mircea Malița) – au numai de câștigat: cresc cultural, acoperă cu mintea arii tot mai largi din spațiul nesfârșit al cunoașterii și, în același timp, comunică în mijlocul unei rețele în expansiune de prieteni, într-un proces de networking inteligent și pragmatic, gândit, proiectat, dezvoltat în baza unui pragmatism relațional fundamentat cultural. Își construiesc astfel, în jurul lor, o comunitate tot mai extinsă, pentru că lectura, experiența cărților îi ajută, treptat, să dea un alt sens și conținut comunicării, să o umple cu substanță, să o transforme din gest formal și ritualic, care sună a gol, în act substanțial, plin de miez și semnificații. Ei sunt astfel arhitecții propriei deveniri.

Drumul de la FACEBOOK la BOOKFEST, de la experiența socializării și a comunicării la bucuria cărților și a lecturii, este unul cu dublu sens. La un capăt stă HOMO SOCIALIS, la celălalt, HOMO CULTURALIS. Cei doi nu pot exista, sau, mai degrabă, nu trebuie să existe izolați și solitari (chiar în mijlocul unei mulțimi de prieteni), surzi ori indiferenți la cântecele de sirenă ale spiritului și ale cunoașterii, însingurați și autiști față de comunicarea cu cei din jur. Omul Social și Omul Cultural trebuie să devină unul. Un Om complex al zilelor noastre, când existența fără comunicare (reală și virtuală) este de neconceput – și, practic, imposibilă – și când viețuirea fără lectură și cultură trebuie să fie de neacceptat. Reîntorcându-ne la bătrânul Descartes și, abuzând, o dată mai mult, de celebrul lui raționament, mai zicem și noi, în final: Comunic, deci exist. Exist, deci comunic. Dar și: Citesc, deci exist. Exist, deci citesc.

Sorin IVAN

Număr de vizualizări :510


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro