GALA DE POEZIE & JAZZ, de Ziua Internațională a Poeziei

mart. 15th, 2017 | By | Category: Proiecte

Marţi, 21 martie 2017, de Ziua Internațională a Poeziei, de la ora 18:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” din Bucureşti (Calea Victoriei nr.88),  Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti (MNLR), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” şi Asociaţia Euro CulturArt organizează  GALA DE POEZIE & JAZZ.  Astfel, Ziua Internațională a Poeziei e marcată printr-un show unicat de blues şi jazz oferit de Mike Godoroja&Blue Spirit, cu lecturi din cărţile laureaţiilor celor mai importante premii de poezie acordate în România în ultimii trei ani. Vor susţine recitaluri: Nora Iuga, laureată a Premiului Cartea de poezie a anului 2016, pentru “ascultă cum plâng parantezele”, Cartea Românească”, Teodor Dună, laureat al Premiului Cartea de poezie a anului 2015 pentru volumul “obiecte umane”, Editura Cartea Românească, şi Octavian Soviany, laureat al Premiului Cartea de poezie a anului 2014 pentru volumul “Călcâiul lui Magellan”, Editura Cartea Românească. Amfitrionul şi iniţiatorul Galei, Dan Mircea Cipariu, va citi poeme scrise de Alex Văsieş, Tânărul poet al anului 2016 – pentru cartea “Instalaţia”, apărută la editura Cartea Românească, Rita Chirian, Tânărul scriitor al anului 2016 – pentru  “Casa fleacurilor”, Casa de editură „Max Blecher”, Ciprian Popescu, laureatul Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” Opus Primum pe 2016, pentru volumul de poezii „Mile End”, apărut la Casa de Editură „Max Blecher, şi  Mircea Cărtărescu,  laureatul Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia – 2016.

GALA DE POEZIE & JAZZ este organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti şi Asociaţia Euro CulturArt, în colaborare cu Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” din Bucureşti, APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România) şi Opera Scrisă.ro. Partenerii media ai proiectului sunt Observator cultural şi AgenţiadeCarte.ro. Coproducător: Radio România Cultural (producător: Anamaria Spătaru). Art director: Mihai Zgondoiu.

Ziua Internațională a Poeziei a fost proclamată de UNESCO în 1999 şi este sărbătorită anual în data de 21 martie, drept o recunoaștere a renaşterii discursului poetic şi a interesului pentru poezie.

Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002; Enciclopedia zmeilor, carte pentru copii, Humanitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, publicistică, Humanitas, Bucureşti, 2003; Parfumul aspru al ficţiunii, audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2003; Plurivers vol. I şi II, poeme, Humanitas, Bucureşti, 2003; Cincizeci de sonete, poeme, Brumar, Timişoara, 2003; De ce iubim femeile, povestiri şi audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2004; Baroane!, Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Humanitas, Bucureşti, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Humanitas, Bucureşti, 2007; Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas, Bucureşti, 2010; Frumoasele străine, povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2010; Zen. Jurnal 2004-2010, Humanitas, Bucureşti, 2011; Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică şi proză, Humanitas, Bucureşti, 2012. Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă. Cărţile sale au fost premiate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România şi din Republica Moldova, Ministerul Culturii, ASPRO, Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, Asociaţia Editorilor din România. Romanul Nostalgia a primit în 2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit Premiul Internaţional pentru Literatură de la Vileniča (2011), Premiul Internaţional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt“, Berlin (2012), Premiul internaţional pentru literatură, Berlin (2012), Premiul Spycher – Literaturpreis Leuk, Elveţia (2013), Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Novi Sad (2013), Premiul Tormenta en un vaso, Spania (2014), Premiul Euskadi de Plata, San Sebastian (2014).

Rita Chirian s-a născut în 1982 la Botoșani, a debutat editorial în 2006 cu volumul de poezie „Sevraj”, care a obținut Premiul Național Mihai Eminescu – Opera prima. În 2010, publică „poker face”, urmat de „Asperger”(2012). Redactor al revistelor Poesis International și Euphorion. Trăiește la Sibiu.

„Pendulând între dens și esențializat, «Casa fleacurilor» completează diorama unei evoluții literare discrete, dar surprinzătoare, și impune o autoare ale cărei volume de început vor trebui recuperate de promoțiile literare mai noi.” (Emanuel Modoc)

„Rita Chirian e o exasperată; ea (…) propune peisaje în care sentimentul lasă locul unei violente angoase, iar el se ascunde într-o traumă sublimată în grotesc. Imaginaţia (dar şi scriitura, pe urmele ei), a devenit eliptică, fulgurantă, explozivă, redusă la un scenariu fantasmatic din care au fost eliminate (pe cît posibil) pasajele de legătură, epicismele de confort textual şi pretextele de lungire. Narativizarea stărilor a făcut loc unei poetici de implozie, de flash-uri în care notaţia de imediate se contopeşte cu febra unui premeditat (oricum, încurajat) delir imaginativ. Dacă nu frumuseţea convulsivă e ceea ce vrea Rita să recupereze, atunci sigur e opusul ei; gramatica stărilor e convulsivă constant (poate cu opţiune, poate cu spontaneitate), electrizată de o panică tradusă în producţie de groteşti. Formula ca atare e a unui minimalism cu combustie expresionistă şi cu viraje imaginative suprarealiste. Ceva, deci, aproape imposibil.” (Al. Cistelecan)

Teodor Dună (n. 1981) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. A publicat volumele: trenul de treieşunu februarie, Editura Vinea (2002, Premiul Naţional pentru Debut „Mihai Eminescu”, Botoşani, 2003), catafazii, Editura Vinea (2005), de-a viul, Editura Cartea Românească (2010) şi der lärm des fleisches, Edition Solitude, Germania (2012). Grupaje din poemele sale au fost traduse în franceză, engleză, suedeză, bulgară, spaniolă, maghiară. Pe 15 ianuarie 2016, a primit Premiul “Cartea de poezie a anului 2015” pentru volumul “obiecte umane”, Editura Cartea Românească.

“În obiecte umane, principiul poetic e o imagine desfășurată în avalanșă, o notație ce merge în catastrofă și care sare imediat într-un scenariu fantasmatic dus regulat, la rându-i, în parabolă. Notația transformată în vedenie, cam ca la Ion Mureșan, proiectează un film de concrete anxioase și de peripeții în metafizic, nonșalant relatate. Căci într-acolo se uită – și acolo vede – Teodor Dună, poet cu o forță imaginativă eruptivă, dar ritualizată. Iar de văzut vede și el cum „cadavrele se descompun” și face reportajul – nu clinic însă, ci fantasmatic – al unei agonii. Totul într-o materialitate imaginativă și o acuitate existențială proprii doar poeților cu viziune.” (Al. Cistelecan)

Nora Iuga (4.I.1931, Bucureşti; numele la naştere: Eleonora), poetă, prozatoare şi traducătoare. Este fiica Elenei Zsiga/Iuga, balerină la Opera Română, şi a lui Iosif (Josef) Zsiga/Iuga, violonist la Filarmonică. Prin mamă (Eufrosina-Cornelia, din Galaţi, căsătorită Teodorescu), Elena Iuga avea o dublă ascendenţă, bulgară şi greacă, tatăl – Heinrich Schmidt – fiind cetăţean german. La rândul său, Iosif Iuga (în acte: Josef Zsiga până în 1939, când îşi românizează numele) provine, pe linie maternă, dintr-o familie de sârbi din Vârşeţ (Banatul sârbesc) stabilită în apropiere de Timişoara, tatăl fiind jumătate croat, jumătate ungur. I. urmează primele două clase primare la Bucureşti, pe a treia la Timişoara, în clasa a patra primară şi în primii doi ani de gimnaziu fiind înscrisă la Institutul Ursulinelor din Sibiu. La 13 ani se transferă la Liceul „Iulia Hasdeu” din Bucureşti, absolvit în 1949, an în care devine studentă la Facultatea de Filologie a Universităţii bucureştene, la secţia germanistică, avându-i ca profesori, între alţii, pe G. Călinescu, Tudor Vianu şi Henri Wald. După absolvirea studiilor universitare (1954), devine profesoară la o şcoală generală din Sibiu, apoi redactor la „Neuer Weg”, la secţia de politică externă; iar ulterior, bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1969), redactor la Editura Enciclopedică (devenită Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică) (1969-1977), apoi la revista „Volk und Kultur” (1977-1986). Debutul său absolut se produce în 1965, în „Gazeta literară”, cu un grupaj de trei poezii, dintre care una intitulată subversiv Respiraţie liberă; iar debutul editorial, în 1968, cu Vina nu e a mea. Al doilea volum al autoarei, Captivitatea cercului (1970), este scos din circulaţie la doar câteva săptămâni de la apariţie, ca urmare a unei decizii venite de la Centrala Cărţii (organism subordonat Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă). În plus, I. va avea interdicţie de publicare timp de opt ani, până în 1978. Participă la şedinţele Cenaclului „Nicolae Labiş”, prezidat de Miron Radu Paraschivescu şi frecventat de onirici. (Cenaclul este desfiinţat în 1971, anul declanşării Revoluţiei Culturale.) De-a lungul timpului, colaborează la publicaţii precum „Luceafărul”, „Tribuna”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Arc”, „Lettre internationale”, „Observator cultural” ş.a. A fost de patru ori distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România: în 1980, pentru volumul Opinii despre durere; în 1994, pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom; în 1998, pentru traducerea romanului lui Günter Grass Toba de tinichea; şi în 2000, pentru Sexagenara şi tânărul. A mai primit, între altele, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în 1996, pentru Dactilografa de noapte, Premiul revistei „Cuvântul”, pentru Sexagenara şi tânărul, în 2000, şi pentru Fetiţa cu o mie de riduri, în 2005, Premiul de excelenţă al revistei „Poesis”, în 2000, precum şi Premiul Friedrich Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, în 2007, pentru contribuţia la promovarea literaturii germane. În intervalul mai 2009-mai 2010, a beneficiat de o bursă DAAD (Deutscher Akademischer Austausch Dienst) – cea mai importantă bursă acordată de statul german unui scriitor străin. Mai multe dintre cărţile autoarei au fost traduse şi publicate în Germania, Franţa, Italia, Elveţia, Spania, Bulgaria şi Slovenia. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. A fost căsătorită cu poetul George Almosnino. Pe 15 ianuarie 2017, a primit Premiul Cartea de Poezie a anului 2016 pentru volumul “ascultă cum plâng parantezele”, Editura Cartea Românească.

Ciprian Popescu s-a născut în 1979, la Caransebeș. A copilărit în cartierul Pipirig și în satul Cornuțel-Banat. A absolvit cursurile secției Jurnalistică-Engleză din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Nu a scris nici măcar un articol de ziar, iar asta îi dă uneori de gândit. A lucrat pentru șase societăți de telecomunicații, a fost barman și coproprietarul legendarului birt Retro, a fost mover, muncitor în construcții, iar acum e tester de aplicații generatoare de alarme. Din 2007 locuiește la Montreal. E căsătorit cu Natalia și are doi copii, Igor și Ania. Manuscrisul volumului Mile End este câștigătorul celei de-a șasea ediții a concursului anual de debut în poezie organizat de către Casa de Editură Max Blecher. Din juriu au făcut parte Teodora Coman, Andrei Dósa și Claudiu Komartin.

„Prin Mile End, Ciprian Popescu contrazice cu o ușurință puțin obișnuită la un debutant prejudecata uzuală a genurilor — cartea lui e în egală măsură una de poezie și un jurnal cu pagini de proză excelentă. Lucrând pe două planuri — pe de o parte, în prezentul canadian, corporatist, aseptic, așezat (credite, carduri, nivelare globalizantă, civilizație & blazare), pe de alta, într-un trecut românesc (periferic) a cărui recuperare e complexă și de multe ori dureroasă, Ciprian Popescu are inteligența unui scriitor lucid și autoironic, capabil de observații minuțioase, cu un fel de detașare deziluzionată care nu-l lasă nici un moment să scape hățurile acestei povești despre emigrare, distanță și adaptare, o excelentă pledoarie pentru ceea ce poate deveni literatura într-o lume interesată mai curând de sociologie, antropologie, economie și știință vulgarizată decât de anosta «beletristică». Cred că principala calitate a cărții constă în turul de forță pe care Ciprian îl face pe limbaj — amestecând cu naturalețe și inventivitate limbi, dialecte și accente, forând într-o materie lingvistică inepuizabilă, el construiește imaginea credibilă a melting pot-ului, și o face cu aerul cuiva care nu poate rămâne pasiv într-o lume în care e propovăduită obediența și în care Consumul a devenit zeu suprem. Mile End este o carte de debut atipică și pasionantă, cum nu am citit prea multe în ultimii ani.” (Claudiu Komartin)

Octavian Soviany s-a născut în 1954 la  Braşov. Studii: Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Filologie (1975+1979). Doctor în filologie al Universităţii Bucureşti (2008). Profesor de limba şi literature română la Colegiul Naţional Mihai Eminescu – Bucureşti. Scriitor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1995. Debut: revista Echinox, 1975 – simultan cu poezie şi critică. Debut editorial: 1983 – Ucenicia bătrânului alchimist, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Colaborări la majoritatea revistelor româneşti de cultură. A publicat volume de versuri dintre care se pot aminti: Cartea lui Benedict, Vinea, 2002; Alte poeme de modă veche, Pontica, 2004; Scrisori din Arcadia, Paralela 45, 2005; Dilecta, Cartea Românească, 2006; Pulberea, praful  şi revoluţia, Casa de Editură Max Blecher, 2012; Călcâiul lui Magellan, Cartea Românească, 2014. Este de asemenea autorul romanelor. Textele de la Monte Negro, Pontica, 2003 (Ediţia a doua, sub titlul Arhivele de la Monte Negro, Cartea Românească , 2011), Viaţa lui Kostas Venetis, Cartea Românească, 2010 şi Moartea lui Siegfried,  Cartea Românească, 2015. A mai publicat volume de teatru şi critică literară, iar în 2014 i-a apărut la Casa de Editură Max Blecher  o traducere:  Charles Baudelaire, Florile răului. Pepel, prah in revolucija, IRI INstitut, Liubliana, 2013 reprezintă  versiunea slovenă (traducere de Ales Mustar) a volumului Pulberea, praful şi revoluţia.  Este deţinătorul mai multor distincţii şi premii literare. Pe 15 ianuarie 2015 a primit Premiului Cartea de poezie a anului 2014 pentru volumul “Călcâiul lui Magellan”, Editura Cartea Românească.

Alex Văsieş s-a născut pe 14 iunie 1993, la Bistriţa. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde în prezent studiază ca masterand. În 2012, a debutat cu volumul Lovitura de cap, publicat de Casa de Pariuri Literare, obţinînd Premiul USR Cluj pentru debut.

„Dacă poeţii minimalişti din ultimii ani încearcă adesea să trişeze subtil decupînd din real aspectele lui violente (i.e. maximale), Alex Văsieş riscă prin pariul total pe placiditate. Nu e vorba însă doar de o înregistrare cu intensitate scăzută a datelor realului şi a dinamicii «deplasărilor atomice», ci de un mult mai subtil proces de asceză: un ghid fără emfază de How to disappear completely în spatele texturii realului.” (Alex Goldiş)

Dan Mircea CIPARIU (cipariu@yahoo.com) s-a născut la 7 septembrie 1972 în Bucureşti. Este absolvent al Şcolii Superioare de Jurnalistică din Bucureşti şi licenţiat al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Debutează în presa literară în 1988 (SLAST), debutul editorial se petrece în 1999, cu volumul „Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara” (Editura Libra). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi în Comitetul Director al USR.. În 2007, volumul său de poeme „Tsunami”, Editura Brumar, 2006, a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Cea mai recentă carte a sa: “singurătatea vine pe facebook”, Editura Tracus Arte, 2012.  În 2008, a iniţiat şi coordonat proiectul SCRIITORI PE CALEA REGALĂ, iar în 2009, 2010, 2011,2012, 2013, 2014,  2015 şi 2016  proiectul MARATONUL DE POEZIE, BLUES ŞI JAZZ. În 2011, 2012, 2013, 2014, 2015,  2016 şi 2017,  de Ziua Culturii Naţionale, a iniţiat şi coordonat Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 şi 2016. Este fondatorul şi preşedintele Asociaţiei EURO CULTURART, asociaţie care a organizat, printre altele, Bienala Internaţională de Gravură Experimentală, ediţia a III-a, 29 martie-27 aprilie 2008, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, www.experimentalproject.ro, 4X4. Instalaţia de cARTE – http://4×4project.blogspot.com/. EURO CULTURART deţine o galerie dedicată tinerilor artişi vizuali europeni – Atelier 030202 –www.atelier030202.blogspot.com – coordonată de graficianul Mihai Zgondoiu. Dan Mircea Cipariu este un apreciat comentator de artă contemporană, cu cronici apărute în revista “Arta” (revista Uniunii Artiştilor Plastici din România), “Cultura”, “Luceafărul”, “Altitudini” şi AgenţiadeCarte.ro. A fost curatorul unor expoziţii la Bucureşti şi New York semnate de câţiva dintre cei mai importanţi tineri artişti vizuali din România: Mihai Zgondoiu, Francisc Chiuariu, Cristian Răduţă, Albert Sofian, Irina Tănase, Florin Tomescu, Bogdan Raţa, Miruna Moraru, Adrian Sandu, Anamaria Şerban, Daniel Brici, Virgil Scripcariu, Aurel Tar, Adrian Alexandru Ilfoveanu, Peter Madaras şi Dan Vişovan. Este directorul www.agentiadecarte.ro , spaţiu virtual unde sunt prezentate la zi evenimentele de carte şi artă.

MIKE GODOROJA a cântat în mai multe formaţii ca MIKE GODOROJA & BLUE SPIRIT, DOUBLE FANTASY, BLUE SPIRIT ş.a. şi se bucură de o bogată activitate discografică, în cadrul căreia amintim albume ca „Hippie cu diamante”, „Balkanic zeppelin”, „Capra Vecinului” etc. Cunoscut realizator de emisiuni radio şi televiziune de profil blues, jazz şi rock, producător artistic pentru spectacole de jazz, Mike Godoroja a produs şi albume ale unor importanţi artişti ca Johnny Răducanu, Iris, Mircea Tiberian, Felicia Filip etc. Mike Godoroja este un cunoscut realizator de televiziune profil blues, jazz şi rock, precum şi un foarte bun artist care, alături de formatia sa Blue Spirit (Vali Vătuiu, Dorian Pârvu, Alin Păun, Călin Grigoriu şi Tibi Duţu), este considerat unul dintre cei mai importanţi piloni ai blues-ului autohton.

Număr de vizualizări :2270


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro